Lideri îmbogățiți prin sindicate

Patrimonii de invidiat, cotizații și afaceri de mii de miliarde de lei și lideri sindicali care ajung peste noapte oameni cu puteri politice și conturi grase în bănci. Astfel se poate sintetiza activitatea sindicatelor din România. Oficial, societățile care administrează patrimoniul abia se descurcă, deși profitul se ridică la  câteva miliarde de lei. Teoretic, abia sunt acoperite cheltuielile, dar realitatea este alta.

În România, din 4,33 milioane de salariați, în jur de patru milioane fac parte dintr-un sindicat. Acest lucru se traduce prin cotizații lunare care se trag din salarii, aproximativ 1% din leafa brută. Organizația salarială locală virează cam 10-15 la sută din banii cotizanților către federațiile de care aparțin, iar acestea din urmă cotizează la confederația la care s-a afiliat. Valoarea taxei se situează între 20-50 la sută din suma primită de federație. Pe lângă cotizații, federațiile și confederațiile obțin venituri și din exploatarea patrimoniului fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România (UGSR), din acțiuni sau asocieri în diverse societăți comerciale. Dacă luăm în considerare estimările unor reprezentanți ai acestor organizații, din cotizații, din chirii și dividende, se strâng între 400 și 700 de milioane de lei anual, în cazul confederațiilor, 50-300 de milioane în cazul unei federații și între 5-100 de milioane în cazul unui sindicat obișnuit. Dacă luăm în calcul și cheltuielile curente (salariile personalului auxiliar, întreținere, telefoane și contravaloarea unor activități ce ar trebui finanțate conform statutului, asistența juridică sau medicală, sau, de exemplu, fondurile pentru grevă), rezultă că banii abia ajung. Însă, un calcul simplu ne arată că numai din cotizații se încasează de trei-patru ori mai mult decât recunosc șefii sindicaliștilor. Altfel nu s-ar putea explica investițiile făcute în ultimii ani. Așa, spre exemplu, Federația Sindicatelor Libere și Independente (FSLI) Petrom deține 19,9% din Banca Romexterra, ceea ce se traduce printr-o investiție de 88,356 miliarde de lei. Președintele FSLI, totodată și vicepreședintele CNSRL Frăția, Liviu Luca are o explicație prea puțin plauzibilă. “Ne gospodărim bine banii, suntem adepții investițiilor”. Un lucru cel puțin bizar, ce merită menționat, este faptul că din ’94-’95 Garda Financiară nu a făcut nici un control.
Patrimoniul,
 subterfugiul
 ilegalităților
În privința patrimoniului sindicatelor, deși este estimat la peste 100 de milioane de dolari, proprietățile aduc, conform datelor oficiale, doar un venit de câteva miliarde de lei pe an. Cea mai importantă componentă este Sind România SRL, Casa de odihnă și tratament a sindicatelor ce administrează 20 de mii de locuri de cazare. Din acțiunile Sind, un procent de 37% este deținut de CNSRL Frăția, 28% de Cartel Alfa și câte 17,5 la sută de BNS și CSDR. Societatea administrează bazele turistice ale fostei UGSR. Sindicatul deține hoteluri în cele mai renumite stațiuni din țară, terenuri de sport, ștranduri și plaje aferente unităților de cazare. Deci, este clar că această “îndeletnicire” ar trebui să aducă bani frumoși. Paradoxal, în 2001, la o cifră de afaceri de peste 700 de miliarde de lei, profitul a fost de numai 21 miliarde de lei, adică 3000 de lei/zi/loc de cazare.
Peștele de
la cap se împute
În ceea ce privește situația financiară a liderilor sindicali, aceștia nu au pozat întotdeauna bine în fața salariaților, cu mașinile de ultimă oră, hainele scumpe sau apartamentele luxoase. Acestea nu reflectă  veniturile oficiale (un lider de confederație are, oficial, un salariu egal cu al unui secretar de stat). În plus, cei care au putut să se fofileze și să jongleze cu funcția sindicală au mai obținut și funcții politice cu avantajele de rigoare. La acest capitol, deputatul de Mureș Pavel Todoran, fost președinte al CNSLR Frăția, acum membru al PSD Mureș, este un exemplu cât se poate de clar. Dar nu e singurul. Ministrul Miron Mitrea este un alt exemplu. O parte din veniturile liderilor sindicali se pot explica prin faptul că aceștia mai activează în Consiliile de Administrație ale unor societăți. Spre exemplu, Liviu Luca, care conform datelor Registrului Comerțului, deține acțiuni la Petrom, la Registrul Scientific Artifacts și la editura Trithemius Media SRL. Vicepreședinții Cartel Alfa, Petru Dandea și Romulus Niță, sunt acționari și administratori ai SC Viitorul SA. Vasile Marica, președintele Federației Sindicatelor Funcționarilor Publici, este administrator al SC Demetra SA și lista ar putea continua. O altă sursă de îmbogățire ar fi și veniturile ilicite. Surse din interiorul CNSRL Frăția afirmă că sunt destui lideri sindicali plătiți de conducere pentru a preîntâmpina apariția unor conflicte.
Sindicaliștii
de la AZO
Una din sursele de îmbogățire rapidă și ilicită, a liderilor sindicali, ar fi plătirea acestora de către conducere. Liderii unși cu milioane bune preîntâmpină unele conflicte sau, pur și simplu, le aplanează. Dar există și sindicaliști mai perverși care aplică “tactica adversă”. Adică, sunt plătiți de un factor interesat pentru a instiga salariații la grevă. De exemplu, conducerea unei întreprinderi de stat care vrea să-și păstreze posturile prin îndepărtarea eventualilor investitori interesați apelează la câțiva sindicaliști gălăgioși care pun de o “răscoală”. Investitorii dispar instantaneu. Sindicaliștii pot fi plătiți de o firmă dornică să cumpere compania la un preț mai scăzut și vrea să sperie competitorii, fie de o societate concurentă care dorește reducerea producției. Deci, un fel de sabotaj care duce la creșterea costurilor sau deteriorarea imaginii. Pentru aceste viclenii, liderii sindicali primesc atenții mai grase: 10-15.000 de dolari. 
Acestea fiind spuse, gândul ne zboară la cei mai activi sindicaliști ai ultimilor ani: AZOMUREȘ – Alternativa 2000. Cei trei lideri, Maria Dăndărău, Ioan Mărginean și Vasile Dobrău au reușit să organizeze câteva manifestații de protest în fața Combinatului AZO și au reușit chiar să blocheze activitatea acestei platforme chimice. Ar fi printre puținele reușite de acest gen, din ultimii 3-4 ani. Există oare vreo implicație pe care nu o cunoaștem?
Semne bune
anul are …
Maria Dăndărău a avut o ascensiune profesională – recte, de sindicalist – fulminantă după ce a înfințat Alternativa 2000. Deși a făcut parte și din conducerea vechiului sindicat, Sindicatul Independent Azomureș, nu a strălucit. O dată cu înființarea noului sindicat, Maria Dăndărău a urcat în ierarhia sindicală, ajungând ca în prezent să facă parte din Comitetul director al Federației Sindicale Lazăr Edeleanu din petro-chimie. Relația Mariei Dăndărău în CNSLR Frăția este nimeni altul decât vicepreședintele Petre Tancău, cu care a colaborat și în trecut, când organiza acțiuni sindicale pentru această Confederație. Așa cum Petre Tancău nu e ușă de biserică, iar mass-media centrală a prezentat în repetate rânduri aspecte privind averea acumulată în Constanța, nici Maria Dăndărău nu e ușă de biserică.
Venind vorba de uși de biserică, ce să mai vorbim de ceilalți doi reprezentanți ai Alternativa 2000? Vasile Dobrău este mândrul posesor a două autoturisme cumpărate cu banii jos, în ultimii doi ani de când există Alternativa 2000. Ioan Mărgineanu își construiește casă, culmea, tot de când a fost înființată Alternativa 2000. Poate e coincidență, dare poate că nu e. Poate că cineva are interes să submineze Azomureș, sau poate că Alternativa 2000 este o creație menită să submineze însăși puterea economică a României. Oricum, delațiunile din interirul Sindicatului Alternativa 2000 au început, iar ZIARUL de Mureș va deschide un serial despre mârșăviile cu care se ocupă atât cei trei sindicaliști, cât și alții din județ.