Scrisoare aproape deschisă

Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut azi dimineață a fost să îmi cumpăr un ziar. E drept că atunci când am văzut că pe prima pagină e o poză de a ta din tinerețe am fost sigur că vreau să citesc Evenimentul Zilei. Bănuiam că mai aflu ceva despre tine. Așa și a fost. Am citit siderat un interviu de al tău din Komsomolskaia Pravda, un respectabil cotidian sovietic, care în ediția sa din 25 noiembrie 1989 relata vizita la Moscova a unei delegații din România. Ca bonus era un interviu cu tine în care dădeai de toți pereții cu nenorociții de capitaliști și preaslăveai înțeleapta politică a șefului tău de atunci, tov. Nicolae Ceaușescu. M-am gândit că vei fi suferit mult la Revoluție…
Am ajuns la redacție și primul lucru pe care îl aflu e “Năstase e în Mureș”. Măi să fie! Colegii mei au fost la conferința de presă și au căzut pe spate. Mi-au descris cu amănunte semnificative ondulațiile vocii tale. Și cum povesteai că o să ajungi președinte. Minunat.
Mai lucrez un pic, mai mănânc un pic și îmi verific mail-ul. Primesc un mesaj intitulat “Ipocrizie”. Îl deschid, îl citesc cu atenție. Hopa! Un autodenunț al lui I.D. Suciu (s-ar putea ca numele să îți fie familiar) care enumeră persoanele pe care le-a “cunoscut” el (sper că apreciezi folosirea eufemismului dintre ghilimele) în momentele în care presta “deviaționismul sexual”. Printre ele, găsesc și numele tău. E un document scanat din 1975. Se pare că Suciu ăsta ți-a fost profesor.
Dimineața, la amiaza și seara, Adrian Năstase! Acum, sincer cam cât timp crezi că mai pot suporta? Nu există discuție cu colegii cu părinții, cu rudele, cu oamenii de pe stradă, și chiar cu prietena mea în care să nu apari. Nu mai pot rezista! Ce să mai zic că nu există jurnal radio sau TV în care să nu îți văd fața. Nu se mai poate! Și asta de patru ani de zile.
Deci, dragă Adi, în concluzie ce vreau să zic? Vreau să zic să ne lași dragă Adi! Ceaușescu, cel căruia îi cântai în strună a murit de atâta vreme, tu ce dracu’ mai cauți printre noi? Iliescu, mentorul tău moare și el cât de curând și tu o ții gaia mațu’ cu social-democrația? Vezi-ți de case, conturi și tablouri, dragă Adi că îmbătrânești ireversibil și nu mai ai timp să te bucuri de viață. Pe bune. Și dacă faci asta nici nu o să mă mai gandesc cum ai reușit să fii așa de strângator. De fapt, ca să fiu sincer oricum nu o să mă mai gândesc la tine că n-are nici un rost.
P.S.
De la unul dintre parlamentarii tăi am aflat mai demult că Ceaușescu era mic copil pe lângă tine. În sensul că de-abia aștepți să pui mâna pe putere și să pui în aplicare ceea ce nea’ Nicu (odihnească-se în pace!) nu a mai apucat.