Uncategorized

Pelé, geniul fotbalului

A fost geniul care a reinventat constant fotbalul. Fiecare atingere a balonului aducea ceva nemaivăzut. Portarii afirmau că are un instinct criminal al golului și un dribling sortit să devină legendar. Pelé e un nume scurt, dar semnificația e mare cât lumea întreagă. “A fost lumina de la capătul tunelului. Toți săracii spuneau: hei, tipul ăsta a reușit, înseamnă că pot și eu. A tras restul Braziliei după el”, spunea jurnalistul Jose Luiz de Albuquerque.

Edson Arantes do Nascimento, cunoscut de lumea întreagă ca Pelé, s-a născut la 23 octombrie 1940 într-o familie foarte săracă din Tres Coracos (Trei inimi), localitate situată în sud-estul Braziliei. Părinții lui, Dondinho și Celeste Nascimento, îl alintau cu numele de Dico. Primele lecții de fotbal le-a primit de la tatăl său, fost jucător de fotbal, care a fost nevoit să-și întrerupă cariera din cauza unei fracturi la picior. Mama lui Dico nu era entuziasmată de pasiunea fiului, în schimb tatăl dorea să-l orienteze spre o carieră fotbalistică pentru că juca mai bine decât toți copiii vecinilor. Porecla Pelé a primit-o în copilărie, dar n-a știut niciodată în ce împrejurări și ce înseamnă. Astăzi își aduce aminte doar că, la început, i s-a părut a fi o insultă. Copilăria și-a petrecut-o ca mai toți copiii săraci ai Braziliei: jucând fotbal pe maidan cu o minge din cârpe.
Nașterea
legendei

La 10 ani a început să joace fotbal la un club modest. La 11 ani a fost descoperit în Sao Paolo de Waldemar de Brito, un mare nume al fotbalului brazilian, care i-a declarat președintelui echipei profesioniste din Santos: “Băiatul ăsta va fi cel mai mare jucător de fotbal din lume!” Timpul avea să-i dea dreptate. La 14 ani, activa în echipa de juniori a clubului Bauru Athletics. Impactul Pelé a fost imediat: la prima sa apariție în echipă, la numai 16 ani, puștiul care avea să devină cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor a înscris primul său gol într-un meci oficial pentru FC Santos, club la care va activa până în 1974. Împreună, Pelé și Santos au devenit legende. La 17 ani făcea parte din naționala Braziliei. De înălțime medie, Pelé s-a făcut remarcat prin viteză, echilibru, o viziune fantastică asupra jocului, abilitate excepțională în controlul balonului, șuturi puternice și precise expediate cu ambele picioare și un joc de cap remarcabil. Cel care l-a convocat pentru prima oară la naționala cariocas a fost Sylvio Pirilo, pentru un meci în compania selecționatei Argentinei. În acel meci, desfășurat pe 7 iulie 1957, Pelé a înscris primul său gol sub culorile Braziliei.
Regele fotbalului
În 1958, din punct de vedere valoric, Brazilia era considerată a treia națională a Americii de Sud. Însă, în Suedia avea să se ridice scena pe care geniul lui Pelé s-a făcut cunoscut lumii. La Cupa Mondială, de la care era să lipsească din cauza unei accidentări la genunchi, Pelé a uimit înscriind șase goluri (incluzându-le și pe cele două prin care a ajutat Brazilia să învingă în finală Suedia cu 5-2). A fost primul turneu final al Cupei Mondiale televizat și lumea l-a putut vedea pe Gilmar, portarul brazilian, purtându-l în spate pe puștiul de geniu pe tot terenul. După finală, fundașul suedez Sigge Parling se confesa: “După al patrulea gol, mi-a venit să aplaud”. Patru ani mai târziu, Brazilia obținea un nou titlu, dar Pelé n-a jucat finala din cauza unei accidentări. Brazilienii devenideră regii incontestabili ai fotbalului, iar Pelé era considerat cel mai bun jucător de fotbal al lumii. Numeroase cluburi europene au oferit sume mari pentru a-l achiziționa pe dublul campion mondial de doar 21 de ani (Inter Milano oferise 1 milion de dolari, sumă exorbitantă pentru vremea aceea) dar, printr-un decret, președintele Braziliei, Janio Quadros, l-a inclus pe Pelé în patrimoniul național, pentru a preveni transferul lui în afara țării. Scriitorul brazilian Nelson Rodrigues i-a spus pentru prima oară “Regele”, un renume care avea să dăinuie.
Triplu campion
mondial
În 1966, la Cupa Mondială din Anglia, Pelé a fost ținta unor atacuri violente ale fundașilor bulgari și portughezi. Accidentat după o intrare cinică a portughezului Morais, Pelé a asistat neputincios la triumful Angliei. Revanșa avea să vină patru ani mai târziu, în Mexic. La 29 de ani, Pelé a condus una dintre cele mai mari echipe de fotbal din câte au existat vreodată, spre câștigarea celui de al treilea titlu mondial. Pelé, băiatul care jucase alături de Zito și Garrincha, tânărul care fusese coleg cu Amarildo și Didi, era deja un veteran ce făcea parte dintr-o linie de atac braziliană care-l includea pe Rivelino, Tostao și Jairzinho, jucătorul de vis. În “echipa magică” a Braziliei, care juca un fotbal aventuros, atacând mereu și având doar preocuparea de a înscrie cât mai multe goluri, Pelé a jucat fotbal în ritm de samba, reprezentând un pericol pentru poarta adversă, de câte ori intra în posesia mingii. A înscris în meciul cu Cehoslovacia, a dat pasa pentru golul lui Jairzinho care a îngenuncheat Anglia (campioana mondială din 1966), a marcat de două ori în meciul împotriva României și a dezlănțuit torcida în meciurile câștigate în fața peruanilor și uruguayenilor. După meciul dintre Brazilia și Anglia, o imagine a făcut înconjurul pământului: Pelé schimbând tricoul cu Bobby Moore. În finala în care Brazilia a umilit Italia cu un categoric 4-1, Pelé a înscris un gol cu capul, considerat de mulți ca fiind senzațional. Întâmplarea a făcut ca acesta să fie cel de-al 100-lea gol înscris de Brazilia în Cupa Mondială. “Am un sentiment special pentru acel gol, pentru că l-am înscris cu capul. Tatăl meu a fost jucător de fotbal și a înscris 5 goluri într-un singur meci, toate cu capul. A fost un record pe care n-am putut niciodată să-l depășesc”, afirma “Perla Neagră”. “Mi-am spus înainte de meci că și Pelé e făcut din carne și oase, la fel ca oricine altcineva, dar m-am înșelat”, afirma după meci Tarticio Burgnich, fundașul care fusese desemnat să-l marcheze. Brazilia devenea prima echipă din lume, care câștiga de trei ori Cupa Mondială și păstra cupa Jules Rimet pentru totdeauna. A doua zi, Sunday Times titra pe prima pagină: “Cum se pronunță pe litere Pelé?” și dădea și răspunsul: G-O-D (Dumnezeu, în engleză).
Mai cunoscut
decât Iisus?
La scurt timp după încheierea Mondialului mexican, Pelé s-a retras din fotbalul internațional, dar a continuat să joace pentru Santos încă patru ani. În 1974 a anunțat că se retrage din activitatea sportivă, însă a acceptat să revină în 1975, pentru a juca în Liga de Fotbal Nord-Americană, la New York Cosmo, uimindu-i pe toți. “Era jenant să cred că Pelé, cel mai mare jucător al lumii, ar fi venit să-și încheie cariera la o echipă ridicol de mică. Dar i-am spus să nu meargă în Italia, să nu meargă în Spania, pentru că tot ce poate câștiga acolo e un campionat. Să vină în Statele Unite și va putea câștiga o țară”, explica Clive Toye, managerul general de la Cosmos, felul în care l-a convins pe brazilian să semneze contractul. Prezența lui în campionatul Statelor Unite a dat credibilitate Ligii americane de fotbal și a făcut ca milioane de americani să îndrăgească fotbalul. În New York avea să se desfășoare și meciul de retragere al jucătorului de geniu. După retragere Pelé a rămas în apropierea fotbalului. O dovadă este și legea care îi poartă numele, adoptată în vremea în care a ocupat funcția de ministru al sporturilor în Brazilia, și care are ca scop facilitarea transferului jucătorilor. La un moment dat, un reporter l-a întrebat dacă faima de care se bucură este comparabilă cu cea a lui Iisus Hristos. “Sunt locuri în lume în care Iisus Hristos nu este prea bine cunoscut”, a răspuns Pelé. “Am fost născut pentru fotbal, la fel cum Beethoven a fost născut pentru muzică!”. Sunt cuvinte pompoase și arogante, cu excepția cazului când sunt rostite de Edson Arantes do Nascimento, geniul brazilian al fotbalului.
Recordurile
“Perlei Negre”

În 1.360 de meciuri, Perla neagră a înscris 1.281 de goluri, situându-se în clasamentul golgeterilor pe locul doi, după un alt brazilian, Arthur Friedenreich, care a înscris 1.329 de goluri
“La nivel de cluburi a stabilit mai multe recorduri, înscriind pentru FC Santos 127 de goluri în 1959, 110 în 1961 și 101 în 1965
“De 92 de ori a realizat hat-trick, în 30 de partide a înscris de 4 ori, în șase meciuri de 5 ori și, în 1964, într-un meci cu nenorocoșii de la Botafogo, a scuturat plasa porții adverse de 8 ori (statisticile sunt uimitoare compativ cu topurile de azi în care rareori jucătorii înscriu mai mult de 30 de goluri într-un sezon)
“În 1969, în fața unui public în delir a înscris golul cu numărul 1.000 (meciul a putut fi cu greu reluat)
“A câștigat cu FC Santos 9 titluri naționale și 2 Cupe Mondiale ale echipelor de club (în 1962 și 1963)
“A jucat în naționala Braziliei 93 de meciuri, înscriind 97 de goluri
“A câștigat trei Cupe Mondiale (în 1958, 1962 și 1970), fiind primul om care a obținut această performanță
“Palmaresul său este întregit de câștigarea Cupei Intercontinentale, a Cupei Libertadores, Cupei Braziliei și campionatului american.
Numărul 10
Tricoul purtat de Pelé în finala cu Suedia de la Campionatul Mondial din 1958, a fost vândut în cadrul unei licitații organizate la Londra, cu 59.000 de lire sterline (105.000 de dolari). Tricoul bleu cu numărul 10 (în finală suedezii au jucat în galben, culoarea obișnuită a naționalei cariocas) a fost cumpărat prin telefon de o persoană care și-a păstrat anonimatul (tricoul aparținuse unui muzeu din Sao Paolo care a fost nevoit să-l scoată la vânzare pentru a obține fonduri). În anul 2002, un alt tricou cu numărul 10 purtat de Pelé, de data aceasta în finala Cupei Mondiale din Mexic-1970, a fost vândut la licitație cu 283.000 de dolari! Atunci când, la 34 de ani, Pelé
s-a retras, Santos a marcat evenimentul prin retragerea tricoului cu numărul 10. Nimeni nu se putea compara cu Regele. A oprit războiul!
Ambasadorul
În 1978, la un an de la retragerea din fotbal, a primit un premiu pentru pace, iar în 1994, a devenit ambasador UNESCO. Personalitate respectată oriunde în lume și un idol pentru tineri, Pelé s-a angajat în misiuni umanitare ce urmăreau ajutorarea copiilor, stoparea consumului de droguri de către adolescenți și promovarea sportului. În anul 2000, a fost declarat cel de-al doilea sportiv al secolului XX, după boxerul Muhammad Ali (Cassius Clay). Despre Pelé s-au scris cărți și s-au făcut mai multe filme documentare; primul dintre acestea a apărut chiar în 1977.
Până și cerul
a plâns!

Ultimul meci al lui Pelé a fost un joc demonstrativ între Cosmos și Santos, desfășurat la 1 octombrie 1977, pe Giants Stadium din East Rutherford, New York, în prezența a peste 75.000 de spectatori. A jucat câte o repriză la ambele echipe și a înscris un gol. La sfârșitul meciului, a fost purtat în jurul terenului de jucătorii celor două echipe. Pelé ținea în mâini două stegulețe: al Braziliei și al Statelor Unite, cele două țări în care a jucat. Biletele pentru meciul de adio al “Regelui” s-au epuizat cu șase săptămâni înainte. Partida a fost transmisă prin intermediul televiziunii în 38 de țări de pe toate continentele și comentată de 650 de jurnaliști prezenți la meci. Înaintea de începerea partidei, Muhammad Ali l-a îmbrățișat în vestiar și i-a spus: “Acum sunt doi !” J.B.Pinheiro, ambasadorul Braziliei la ONU, afirma că Pelé a fost 22 de ani jucător de fotbal și în tot acest timp a dat dovadă de mai multă bunăvoință și prietenie decât orice alt ambasador numit vreodată. “Până și cerul a plâns”, scria a doua zi un ziar brazilian, făcând trimitere la vremea ploioasă în care s-a desfășurat meciul.

“Eroii merg singuri, dar ei devin mituri atunci când ne înnobilează viețile și ne cuceresc inimile. Pentru toți cei care iubesc fotbalul, Edson Arantes do Nascimento este un erou”, a apreciat Henry Kissinger, la meciul de adio al lui Pelé.

Cu prilejul centenarului FIFA de la Zurich, Pelé a fost decorat cu Ordinul de Merit al forului mondial. Șahul Iranului a așteptat mai multe ore într-un aeroport doar pentru a avea ocazia să-l întâlnească și să stea de vorbă cu el. Un sondaj realizat la începutul anilor ’70 arăta că Pelé era un nume mai popular în Europa decât Coca Cola. În anul în care câștiga al treilea titlu de campion mondial, Pelé reușea să oprească pentru două zile războiul civil din Nigeria (ambele părți combatante au acceptat încheierea focului pentru 48 de ore, pentru ca brazilianul să poată juca într-un meci demonstrativ)!

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close