Trafic de organe la UMF

Condițiile în care studenții de la medicină își desfășoară orele de lucrări practice de anatomie, sunt de-a dreptul dezastruoase și insalubre *Pentru un student aspirant la cea mai nobilă meserie, corpul uman nu trebuie să aibă secrete, așa că disecțiile și experiențele pe cadavre sunt la ordinea zilei. Până aici toate bune și la locul lor! Problema apare când aceste “hoituri”, precum și organele de studiat sunt păstrate în condiții care lasă de dorit * Ba mai mult, mediciniștii sunt obligați să-și procure echipamentele de protecție, pentru că Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) nu are bani pentru așa ceva

Pornind de la principiul, “nici un învățăcel de la UMF nu poate să termine facultatea aceasta și să nu știe ce este un cadavru”, toți studenții, adepți ai halatelor albe au trecut cel puțin o dată prin sălile de anatomie și au “admirat” leșuri și organe. Pentru cei de la medicină generală, orele de practică la disciplina Anatomie reprezintă o rutină zilnică. Încă de la primele cursuri, mediciniștii trebuie să se prezinte la orele de lucrări practice în mod obligatoriu cu halat, bisturiu, mănuși și apoi să semneze protecția muncii, cum că au luat la cunoștință toate riscurile la care se expun. Interesant este că cei de la conducerea UMF nici nu și-au pus vreodată problema de a asigura studenților aceste echipamente de protecție. Drept urmare, studentul medicinist trebuie să își procure, cum știe el mai bine cele necesare. “Noi ne cumpărăm pensete, mănuși, bisturiu și halate. Facem rost de ele de la studenții care tocmai au terminat. Le folosim împreună. Chiar și mănușile ni le schimbăm între noi la cursuri”, a declarat unul dintre studenții anului ll.
Mafia creierelor
pe culoarele UMF
Începutul fiecărui an de studiu declanșează noi dureri de cap mediciniștilor. Și le golește usturător de repede buzunarele. Astfel, afișierele din incinta UMF sau cele din căminele studențești sunt împânzite cu anunțuri de genul “Vând halat, bisturiu, și mănuși. În stare bună. Tel…”. Mediciniștii mai studioși și care vor să știe anatomia “ca la carte” dau bani grei pe creiere, cranii sau oase, care timp de șase ani devin proprietate personală. Prețul achiziționării acestora este însă unul piperat. Un milion de lei pentru un creier, 800 de mii lei craniul și peste 500.000 lei oasele. Concluzia: a fi student la medicină este un lucru costisitor. Paradoxal, deși aceste anunțuri sunt în văzul tuturor, conducerea Universității și a plenului profesoral închide… ochii. Traficul de organe a ajuns la apogeu. Dar ce mai contează? Iar regula se aplică și atunci când vine vorba despre modul în care sunt conservate aceste creiere sau, felul în care medicinistul își ia măsurile de protecție necesare.
Preparatori
de infecție?
În cazul în care studentul se ghidează după ceea ce vede la ore, e… jale. În laboratoarele de anatomie, organele, feliile de creier, oasele și cadavrele întregi sunt prezențe obligatorii. Și pentru că aceste laboratoare sunt mai mereu pline de învățăcei, preparatorii sau asistenții nu pun mare accent pe conservarea organelor. Ba mai mult, acestea sunt păstrate în vase cu apă, care nu se deosebesc prea mult de cele folosite de gospodine. În timp ce formolul este o prezență tot mai rară. De asemenea, hoiturile pe care studenții își însușesc meseria sunt foarte vechi și mult prea puține. Pentru ca un cadavru să devină “apt” de experimente, este necesar să stea în formol o perioadă de trei ani. “În acest fel se distrug microorganismele și se reduce riscul infectării”, a declarat Magda Seres – Thurm, director de disciplină în cadrul Universității. Din păcate, distinsa doamnă a uitat să ne amintească cât de vechi este formolul folosit pentru conservarea acestor cadavre sau cât la sută din lichidul în care sunt păstrate acestea este… apă. No comment!

“Studenții își fac rost de toate ustensilele. Noi schimbăm formolul, la cadavre, o dată pe an. Este suficient. Nu există nici un pericol de infecție pentru că, în acest mod, se distrug toate microorganismele.” (Magda Seres – Thurm)
“În urmă cu un an am avut probleme la morgă. Nu există aer condiționat sau camere frigorifice. Lăsam cadavrele să se putrezească. Nu aveam ce face cu ele.”
(Hecser Laszlo, directorul Institutului de Medicină Legală Mureș)