”Școala de maici” de la Băneasa (I)

“Majoritatea abuzurilor le fac tovarășii milițieni…”, scria generalul locotenent Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne al Republicii Populare Române într-o notă informativă cu caracter intern difuzată la nivelul unităților din subordine, precum și la nivelul organelor procuraturii militare, în iunie 1955. Exasperat de cele constatate – abuzuri pe care vi le vom prezenta în mai multe episoade cu referire directă la Târgu Mureș – Drăghici trimitea ordinul observator cu numărul 464 din iunie 1955. Acest ordin a fost prelucrat și la Târgu Mureș, în cadrul unităților MAI și la Procuratura Militară Mureș.

Un moment important l-a constituit anul 1948, când autoritățile sovietice de ocupație, împreună cu conducătorii comuniști, au apreciat că regimul din România devenise suficient de puternic pentru a lichida vechile organe de ordine și informații – Siguranța, Poliția, Jandarmeria, Secția a II-a de informații din Marele Stat Major, Serviciul Special de Informații – și a le înlocui cu noile organe, după model sovietic – Securitatea, Miliția și Direcția de Informații Militare. Prin Decretul nr. 221, din 30 august 1948, al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. a fost creată Direcția Generală a Securității Poporului (D.G.S.P.), în structura Ministerului de Interne, menținându-se în paralel, până la 2 aprilie 1951, Serviciul Special de Informații, aflat în subordinea Președinției Consiliului de Miniștri, cu sarcini de informații externe și contraspionaj, treburi mult prea delicate ca să fie date de la început pe mâna noului organism comunist, fără experiență și fără profesioniști. În scopul unei pregătiri cât mai eficiente au fost înființate școli de ofițeri și de subofițeri MAI, cea mai profesionistă devenind în anii ’70 Școala de ofițeri de la Băneasa, lângă București.

Agramați, dar aroganți

Arestări și confiscări abuzive, folosirea armamentului din dotare în condiții neregulamentare, ocuparea nelegală a unor locuințe aparținând particularilor sunt doar câteva dintre cele mai frecvente și mărunte abuzuri comise de lucrătorii aparatului represiv din România. De cele mai multe ori trecute cu vederea, adică tolerate cu voie de sus, abuzurile se înmulțiseră atât de mult încât până și mai marii peste torționari au fost nevoiți la un moment dat să ia măsuri împotriva celor pe care îi comandau. Cei care trebuiau “să vegheze la respectarea legalității comuniste” erau primii care o încălcau. O făceau în cunoștință de cauză, dar cu aroganța “stăpânului” care crede că totul i se cuvine. Studiind procesele verbale întocmite de ei în acele vremuri, rezultă în mod evident nivelul precar de cunoștințe pe care îl posedau. Școală puțină, pretenții mari, însă.

Și documentele de transport erau tentante pentru milițieni

În urma controalelor făcute pe CFR de către Direcția Financiară din Ministerul Afacerilor Interne, doar pe o singură regională – Brașov – și într-o singură săptămână au fost constatate, așa cum suna o notă informativă din iunie 1955, “o serie de nereguli și abuzuri din partea cadrelor Ministerului Afacerilor Interne, atât în ce privește manipularea, cât și utilizarea documentelor de transport pe CFR”. Mai departe, în cuprinsul aceleiași note informative, era prezentată o situație a celor constatate:

* călători fără documente de transport – 8

* însușiri de foi de drum – 16

* cadre care au dat spre folosire foi de drum, rudelor sau cunoscuților – 11

* sustrageri de foi de drum – 3

* vânzări de foi de drum – 1

* foi de drum în alb găsite asupra cadrelor – 2

* cadre care au refuzat să se legitimeze – 4

Ministrul Drăghici arăta: “Majoritatea abaterilor le fac tovarășii milițieni care se urcă înarmați în tren, fără nici un fel de documente de transport, nu se legitimează și în unele cazuri nici în fața organelor de control MAI, căutând să intimideze prin calitatea pe care o au și accentuând pe faptul că sunt înarmați”. În continuare, acesta ordona măsurile ce trebuiau luate la nivelul fiecărei unități MAI pentru ca asemenea fenomene să fie stopate. Școlarizarea precară a cadrelor de Miliție din anii ’50 își arăta roadele. Această stare se datora în primul rând faptului că selecția cadrelor se făcea pe criterii de origine socială și atașament față de cauza clasei muncitoare. Nu se avea în vedere nici o aptitudine a candidaților și nici ciclul școlar absolvit de aceștia, astfel încât, la un moment dat, s-a ajuns la situația paradoxală în care, într-o promoție de cadre MAI din anii ’50 (cursuri scurte sau lungi), chiar dacă primeau același grad militar, puteau fi întâlniți subofițeri sau ofițeri cu patru clase primare, cu gimnaziu sau cu liceul absolvit. Competența, dar și moralitatea multora dintre ei era îndoielnică. Lucru ce explică și abuzurile comise de cei mai mulți dintre aceștia.

Nicolae BALINT

Alexandru Drăghici

Alexandru Drăghici a fost unul dintre cei mai fanatici torționari comuniști, șef al Securității în perioada 1952-1967, autor moral a sute de mii de arestări și a mii de crime politice. La moartea lui Gheorghiu Dej, Drăghici a țintit locul acestuia, dar “lupul” tânăr de pe atunci, Nicolae Ceaușescu, i-a luat-o înainte, manipulând discret votul celorlalți membri influenți ai CC al PCR în favoarea sa. Odată ajuns în vârful piramidei, Ceaușescu i-a îndepărtat la fel de discret precum le manipulase votul. Pe Drăghici l-a îndepărtat ceva mai târziu, după ce s-a convins că nu mai reprezintă un pericol pentru poziția sa. I-a asigurat o pensie convenabilă, l-a și decorat câțiva ani mai târziu, dar i-a luat orice capacitate de decizie. Drăghici a murit după 1990 în Ungaria într-un anonimat deplin, sustrăgându-se unor procese pe care membrii Asociației Foștilor Deținuți Politici intenționau să i le intenteze.