Religie CulturaReportaj

Perla Transilvaniei, Cetatea Medievală Sighişoara

A cetatea sighisoara Sighişoara. Cea mai cuceritoare atracţie turistică, culturală şi istorică a judeţului Mureş. Niciun punct de pe harta turistică mureşeană nu fascinează şi nu atrage aşa cum reuşeşte să o facă Medievala Cetate a Sighişoarei, ce şi-a dobândit celebritatea internă şi internaţională, inclusiv pentru că este singura locuită din Europa Centrală şi de Est. Aşa o cunoaşte fiecare turist ce plănuieşte să viziteze bijuteria medievală a României, cum mai este cunoscută. O istorie fascinantă clădită în aproape o mie de ani de la înălţarea sa pe Dealul Cetăţii. O cetate ce a adunat între ziduri legende şi mituri, a fost leagăn pentru stiluri arhitecturale, creuzet pentru meşteşuguri, fundament pentru educaţie şi credinţă, distinsă şi taciturnă ocrotitoare a celor ce îşi fac somnul aici în pământul ei.

Istoria frumoasei cetăţi începe în secolul al XII-lea când oraşul este fondat de către negustorii şi meşteşugarii de origine germană ce se stabilesc pe râul Târnava Mare la invitaţia regelui Ungariei Geza II ce avea nevoie de oameni destoinici şi luptători care să apere graniţele regatului în partea sa de est. Totuşi prima sa atestare documentară datează din anul 1280, când aici este ridicată o cetate, cunoscută sub denumirea de Castrum Sex. Aproape două decenii mai târziu, în 1298, apare prima consemnare a numelui în germană a Sighişoarei – Schespurch. Întâia menţiune despre Sighişoara ca oraş este făcută în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Denumirea în română – Sighişoara – este înscrisă în documente, pentru prima dată, în 1435, ca o adaptare la varianta în limba maghiară – „Segesvár” („cetatea Segheş”).

B cetatea sighisoaraSighişoara a răspuns invaziilor tătarilor şi otomanilor, la fel ca toate cetăţile şi bisericile din partea locului, prin construcţia unui sistem de fortificaţii care să îi protejeze pe locuitori. Aşa a fost înălţat, începând cu anul 1350, zidul cetăţii – lung de 950 de metri şi înalt de 4 metri. Mai târziu, înălţimea zidurilor este dublată, iar mai târziu, în secolul al XVI-lea, zidul atingea chiar şi 15 metri. Fortificaţia dispunea de 14 turnuri câte bresle erau şi patru bastioane. Dintre acestea, astăzi mai dăinuiesc nouă turnuri şi trei bastioane. Turnul cu ceas – cel mai spectaculos, una dintre bijuteriile arhitecturale ale Sighişoarei, cel al tăbăcarilor, al croitorilor, al fierarilor, alcojocarilor, al cizmarilor, al măcelarilor, alfrânghierilor şi al cositorarilor sunt cele care mai pot fi admirate în prezent. Breslele meşteşugarilor şi-au primiti statutele în 1376 prin care erau protejate faţă de breslele din alte oraşe. La început, breslaşii nu puteau să fie reprezentanţi în sfatul cetăţii, dar averile mari pe care le-au dobândit i-au propulsat în acest for. Breslele aveau să dăinuie peste 500 de ani, fiind desfiinţate abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, când ordinea socială se schimbase.

Istoria consemnează trecerea unor personaje istorice binecunoscute prin Cetatea Sighişoarei. Fiul Mircea cel Bătrân, voievodul Ţării Româneşti – supranumit Vlad Dracul – membru al Ordinului Dragonului, a locuit aici între anii 1431-1436, când pregătea o reîntoarcere pe tronul voievodatului de la sud de Carpaţi. Celebrul domnitor Vlad Ţepeş se presupune că s-ar fi născut la Sighişoara, pe vremea când tatăl său se retrăsese aici. Casa „Vlad Dracul”, pe atunci casa corpului de pază, e prezentată ca fiind cea în care domnitorul – ajuns o legendă occidentală în urma romanului lui Bram Stoker „Dracula” – şi-ar fi petrecut primii ani de viaţă.

D cetatea sighisoaraArhitectural, Sighişoara adună în acelaşi spaţiu diferite stiluri arhitectonice, ce ilustrează evoluţia culturală, socială şi politică a Cetăţii şi îi oferă un aer unic, în ciuda eclectismului ce o caracterizează. Goticul Bisericii din Deal şi al Bisericii Evanghelice se îmbină, pentru început, cu elemente de inspiraţie barocă sau din Renaştere. Clădirile civile reprezentative pentru aceste stiluri, impuse şi imprimate şi de poziţia socială a comanditarilor lor, sunt Casa cu Cerb, Casa Veneţiană, Casa Vlad Dracul, care aparţineau patriciatului, primarului, respectiv autorităţilor Cetăţii. Mai târziu pătrund în proiectele de construcţie şi stiluri mai aproape de secolele XVIII-XX – neogotic, goticul veneţian, baroc sau secession, care adaugă pitoresc singurei cetăţi locuite. Tabloul arhitectural este completat de străduţele înguste, pietruite, de o parte şi de alta ale cărora se înalţă casele locuitorilor Cetăţii, bijuterii cromatice luminoase, impregnate de veselie, împrimându-i şi citadelei, în ciuda zidurilor mohorâte, viaţă şi culoare.

 

Foto: Eliodor MOLDOVAN

 

 

 

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close