Petelea se află pe mâini bune

Mariana Niculescu este educatoare la grădinița din Petelea, activitate care în pofida dificultăților i-a adus numeroase satisfacții. Ea ne-a spus că este mulțumită de condițiile existente la grădinița unde își desfășoară activitatea, grație implicării Consiliului Local și Primăriei.

„Am lucrat la toate grupele de-a lungul anilor. Populația noastră e mai mult de etnie romă, ceea ce a fost un pic mai greu având în vedere că e mai săracă decât restul și unele familii de romi nu doresc să își ducă la școală copiii. Dar eu nu fac diferențe între copii, indiferent de etnia lor”, spune educatoarea. Mamă a doi copii, Vlad și Marieta (care e la rândul ei educatoare), Mariana Niculescu ne povestește că a absolvit Liceul Pedagogic în 1975, iar din 1979 este titulară la grădinița din localitate. „Mi-au trecut prin mâini aproximativ 11 generații pe care am încercat să le pregătesc cât mai bine pentru pasul următor, mersul la școală”, afirmă Mariana.

Educatoarea ne-a spus că este mulțumită de condițiile existente la grădinița unde își desfășoară activitatea, grație implicării Consiliului Local și Primăriei Petelea. „Avem o sală de mese, vestiar, baie, trei săli de grupă amenajate cu geamuri termopan. Vrem să îi atragem de mici pe locuitorii din comună către activități educative, de aici a pornit și ideea organizării unor cursuri privind integrarea romilor. Am avut doi ani la rând grădiniță estivală, pe o perioadă de o lună, timp în care am încercat să aducem copii care n-au frecventat deloc grădinița, rezultatele fiind mulțumitoare pentru că am reușit ca din numărul de copii care nu frecventau nicio formă de învățământ, jumătate să vină apoi în clasa I. Copiii aveau asigurată și o masă de la primărie, au beneficiat de rechizite și materiale didactice, a fost o activitate benefică pentru comunitate”, a declarat Mariana Niculescu.

Aceasta a explicat că a fi educator nu presupune neaparat o activitate de 44 de ore din 24, dar totuși interacțiunea cu părinții este vitală pentru un act educativ de calitate. „Legătura permanentă cu părinții copiilor este foarte importantă, motiv pentru care întotdeauna am fost implicată în activitățile culturale și gospodărești ale comunei”, a încheiat educatoarea din Petelea.

Nevasta primarului s-a mutat din dragoste la Petelea

Soția primarului din Petelea este genul clasic de femeie din mediu rural, întreținerea gospodăriei, serviciul și activitățile familiale fiind doar o parte din îndeletnicirile de zi cu zi ale Rodicăi Pădurean. „Am lucrat mai mult timp în industria laptelui, iar de un an și jumătate sunt administratorul firmei SC Sorin Bar Com din localitate”, ne-a spus Rodica Pădurean. Aceasta a mărturisit că este originară din Habic, locul de unde acum 17 ani s-a mutat la Petelea pentru a fi alături de bărbatul pe care îl iubește. Soția primarului ne-a mărturisit că viața la țară necesită foarte multă muncă, mai ales din parte unei femei. „Femeia de la țară are tot timpul de lucru, la pământ, în grădină, trebuie să muncim. În plus avem și animale care trebuie întreținute”, a continuat Rodica. Deși are un program foarte ocupat, Rodica nu se dă în lături de la completarea integramelor sau de la vreo drumeție sau călătorie. „Când am puțin timp liber completez integrame, fac drumeții sau îmi vizitez rudele din Habic. Îmi place să vizitez mănăstiri, o impresie deosebită mi-au făcut cele din Moldova și Maramureș”, a încheiat nevasta edilului.

Preoteasa care jonglează cu cifrele

Maria Pușcaș este preoteasă în Petelea, locul unde a venit în urmă cu 28 de ani. Originară din Sibiu, și-a cunoscut soțul în perioada liceului, când acesta studia teologia. „Ne-am căsătorit în 1976, după terminarea Liceului Pedagogic. Când ne-am cunoscut, soțul meu era era student la Facultatea de Teologie din Sibiu”, își amintește preoteasa care a venit la Petelea pentru a fi alături de soț. „A fost greu pentru că fiind din alt județ și soție de preot nu am obținut repartizare. Am lucrat totuși 13 ani în învățământ, iar apoi am fost contabil la CAP, la îngrășătorie, la primărie și la școala din comună până în septembrie 2008”, a precizat Maria Pușcaș.

Cum e viața unei femei de la țară? „E destul de grea. Ne-am ocupat și de agricultură, trebuia să susținem copilul la școală și să ne ridicăm o casă. În prezent avem șase hectare de pământ pe care trebuie să le lucrăm pentru că epăcat să lași în paragină un teren fertil”, a încheiat preoteasa.

Robert MATEI