Planeta maimutelor. Unde esti, tu, Darwine?

Depopulare, neputinta, regres, saracie lucie si foame de bani e starea de fapt în satele românesti cu ulite prafuite, cu case darapanate, fara apa curenta, wc-uri construite în fundul curtilor si multe câmpuri nemuncite pline cu deseuri si reziduuri menajere. Asta e realitatea satului românesc, o imaginea dezolanta pe care o vad zi de zi pe teren în cautarile mele de subiecte pe plaiurile judetului Mures.

Desi nu am apucat sa ma hranesc foarte mult în copilarie cu obiceiurile din satele bunicilor mei în vacantele de vara, tot am ramas cu unele imagini întiparite în minte despre cum se traia la tara pe vremuri si azi ma doare sufletul ca ne pierdem obiceiurile si ca mediul natural si specificul local din zonele rurale se altereaza întruna. Mirosul de naftalina si molii de multe ori ma face sa ma simt în casele lor ca într-un muzeu de moda retrospectiva si pe multi îi compatimesc ca le place sa se complaca în mizerie, fara sa mai aiba vreo aspiratie. Majoritatea batrânilor de la tara nu se mai gândesc la nimic si nu mai cauta solutii sa evolueze, nu se mai stiu bucura decât de problemele altora. Tot mai multi pensionari care au muncit o viata si au transpirat pentru un crez simt azi ca au trait si au muncit degeaba, ca pensia nu le va fi suficienta pentru un rest de viata decenta. Daca stai o zi sa asculti toate problemele oamenilor cu care te întâlnesti ajungi sa ai impresia ca acest pamânt a fost cucerit de extraterestri si noi ne luptam sa supravietuim, sa-i pacalim sau sa le cersim o picatura de bunavointa. Vremurile îi împing pe taranii de azi sa practice o agricultura de subzistenta vara si iarna sa se uite la telenovele, sa mai zica o colinda la gura sobei dupa ce mai fura din padure un lemn de foc. Ca doar e criza. Spiritul revolutionar a adormit la 20 de ani de la evenimentele din 89. Întrebarea care se pune la crâsma din sat e : cine nu vrea sa ne fie bine? si ce ne-a lipsit noua sa ajungem în alta parte? E greu sa îi raspunzi unui om simplu caruia îi cumperi votul cu o punga de taitei si o pereche de cizme ca în lumea moderna viata nu se rezuma la un dans al pinguinului si o tocana de miel…trebuie depasita faza cu pusca si cureaua lata si trebuie cautate, îm fiecare dintre noi, voi, ei, solutii de autodepasire pentru a iesi din aceea stare de letargie.

Solutia lui nea Caisa
Am ramas surprins când un taran, putin spritat, a venit sa îmi spuna ca a gasit o solutie mai tare decât cele ale Agathei Christie de a identifica hotii care îi furau recolta de pe câmp. si-a facut mai multe semne, numai de el stiute, de recunoastere în camp, pe recolta sa, dupa care, fara mila, si-a injectat o parte buna din rosii, cartofi, bostani cu insecticide. “Mor hotii? Înseamna ca i-am prins. Ce daca mor? Nu e pacatul meu…ca lui Dumnezeu nu îi plac oamenii lenesi… Oricum, din moment ce vin la furat, nu au cum sa ma reclame la Politieâ€, îmi explica nea Caisa, din satul cutare. Omul si-a facut semne pe legumele neinjectate, pe care le consuma familia lui, si acum asteapta efectele. Cui îi va muri primul calul, ori vaca? Cine din sat apeleaza primul la 112 sa vina SMURD-ul? Desi nu e de glumit, hotii au de ales, pare-se, sa mearga la munca sau sa îsi încerce norocul la Loterie. Drept pentru care, e clar ca nebunia asta de criza economica naste monstruozitati si ca în aceste vremuri tulburi instinctele animalice din om încep sa iasa la iveala …Doamne, ce i-ar mai fi placut lui Darwin sa apuce sa ne studieze, asa, în halul primar în care am ajuns, la început de secol XXI.