Viitor incert pentru castelul Teleki din Glodeni

Castelul Teleki din Glodeni este unul dintre cele mai frumoase edificii în stil empire din Transilvania. Construit de nobilii cu același nume, acesta mai păstrează încă din farmecul și frumusețea de altă dată.

Comuna Glodeni a fost atestată documentar în anul 1263. În dijmele papale, apare însă abia la 13 mai 1319, când regele Carol al Ungariei i-a donat lui Simion, fiul lui Mihail, comite de Șemlacul Mare și de Caraș, proprietăți în mai multe sate, printre care și Glodeni, pentru credința lui față de rege. Numele satului derivă de la pârâul “Sárpatak” (În traducere “Glodosul”, din cauza apelor sale noroioase, care primăvara depozitau , în urma revărsării tot noroiul chiar în vatra satului.) Locuitorii acestei comune, români și unguri, au fost de-a lungul secolelor iobagi ai famililor Teleki și Bornemisza. Românii din această localitate au participat activ la Revoluția din 1848 . Feciorul notarului era tribun, iar preotul greco-catolic, unchi al lui Al. Papiu Ilarian, a fost ucis de către unguri ca urmare a participării sale la Revoluție. Aici au avut loc primele ciocniri, între avangarda grănicerilor români ce-și aveau tabăra la Reghin și re¬voluționarii secui, ce înaintau spre Reghin. În anul 1900 populația totală a comunei era de 1384 locuitori dintre care 220 români 1101 unguri și 13 evrei.

Parcul cu statui,

atracția turiștilor

În centrul comunei se află un părculeț cu statui reprezentând cei 20 de principi transilvăneni aleși. Autorul monumentelor este Iosif Miholcsa, un mare meșter în sculpturi. Orășean de fel, acesta s-a mutat în Glodeni, pentru că a prins drag de viața la țară. Din păcate, meșterul este unul din puținii oameni din zonă, care țin cu tot dinadinsul să păstreze tradițiile locurilor. Având un atelier chiar în curtea proprie, Iosif Miholcsa meșterește la operele sale cât e ziua de lungă. Făurește o statuie de bronz cam în două luni și câștigă pe ea în jur de 5000 de euro.

Statuile din părculeț însă, sunt făcute fără niciun ban. Doar din pasiune.

“Cea mai mare răsplată pentru mine e să văd turiștii cum îmi admiră operele și cum află în acest fel câte ceva din istoria noastră. Transilvania are multe comori pe care trebuie să le arătăm lumii”, mărturisește mândru Iosif Miholcsa. Momentan, maestrul este foarte ocupat. Lucrează de zor la tot felul de sculpturi din lemn, pe care vrea să le dăruiască unei localități din Ungaria cu care comuna Glodeni urmează să se înfrățească.

Grofii Teleki

Numele Teleki este marcant atât pentru istoria Transilvaniei, cât și a Ungariei. Această familie aristocrată s-a implicat activ de-a lungul secolelor atât în domeniul politico-administrativ, cât și în cel cultural. În anul 1685, Mihály Teleki a devenit conte al Sfântului Imperiu Roman, primind titlul de la împăratul Leopold I. Însă cel mai cunoscut membru al familiei este Sámuel Teleki, cancelar al Transilvaniei la Viena și fondator al Bibliotecii Teleki din Târgu-Mureș.

Cel mai interesant personaj a fost celebrul explorator al Africii, Sámuel Teleki, înmormântat la Dumbrăvioara într-un cavou, alături de alți 15 membrii ai familiei sale. În Glodeni se află o altă criptă, a familiei Teleki. Cele două monumente funerare sunt obiective construite în stil măreț, demne de rangul înalt ce-l purta familia nobiliară.

Castelul Telekian

În 1675, domeniul Glodeni a fost dobândit de către groful Teleki Mihály. La începutul secolulul al XIX-lea, aici s-au construit în același timp două castele mai puțin cunoscute ale nobilei familii. Unul din ele, castelul din deal, care avea doar un singur etaj, a fost dărâmat de către contele Teleki József în timpul crizei de după al doilea război mondial. Întregul domeniu a fost parcelat și împărțit sătenilor, pentru a-și construi case.

Al doilea castel, care străjuiește și astăzi centrul comunei, a fost construit în stil empire, înconjurat de o curte imensă și un parc romantic, după modelul curților boierești din împrejurimile Budapestei. Mult mai mare decât clădirea din deal, acesta semăna ca formă și aranjament cu cel din Dumbrăvioara.

Castelul din Glodeni se deosebea de alte astfel de edificii prin măreția sa: intrarea principală era marcată de coloane corintice, pivnițele erau spațioase și boltite, scara interioară și locul de parcare a trăsurii erau elemente ale stilului baroc, iar saloanele erau foarte mari, decorate cu statui în miniatură. Interiorul nu era de¬corat somptuos, dar pe pereți erau expuse lucrări ale unor celebri artiști din secolul XVIII. De asemenea, biblioteca familiei era o valoare inestimabilă, grofii adunând cărțile din toate colțurile lumii.

Ultimul stăpân al domeniului a fost contele Teleki Károly.

Prezent acceptabil, viitor incert…

Astăzi, castelul din Glodeni este încă în proprietatea statului român. Clădirea a fost bine întreținută, întregul domeniu aflându-se într-o stare bună.

La câțiva ani după naționalizare, în 1952, aici s-a înființat Centrul de Îngrijire și Asistență pentru persoanele cu handicap. Din 1992, Centrul este condus de Maria Berekmeri. ”Când am venit eu, cu 17 ani în urmă, în curtea din față erau numai răsaduri de roșii. Nici nu mai semăna a curte de castel. Am încercat să redăm parcului, pe cât am putut farmecul de altădată. Centrul găzduiește 78 de persoane cu handicap, dar din păcate condițiile pe care le oferim nu sunt nici pe departe ideale. Unii beneficiari sunt înghe¬suiți chiar și câte 15 într-un dormitor. În mod normal, ar trebui să doarmă cel mult trei persoane în cameră și să aibă și baie proprie. De aceea am accesat fonduri nerambursabile și ni s-a aprobat proiectul de finanțare pentru Restructurarea Centrului de îngrijire și asistență prin crearea noului Centru de Terapie Ocupațională Glodeni”, ne-a declarat directorul centrului, dr. Maria Berekmeri. Întra-devăr, la Glodeni se poate vedea un castel care nu a fost lăsat în paragină. La exterior nu s-a schimbat mai nimic, dar aceasta doar pentru a-i păstra aspectul medieval. Interiorul a fost puțin moderni¬zat, cu gresie și faianță și chiar dacă are un ușor aer de kitch, e curat și întreținut. Parcul din fața castelului este extraordinar de îngrijit. S-au plantat arbuști și pomișori în încercarea de a i se reda frumusețea lui legendară. Dacă de la naționalizare și până în prezent, castelul era în proprietatea statului, iar Consiliul Local investea în întreținerea lui, acum cheltuielile sunt reduse la minim, deoarece statutul lui juridic este incert. În aceste condiții, soarta și acestui domeniu este incertă. În cazul în care incertitudinea va mai pluti pentru mult timp asupra lui, ruinarea îi este cât se poate de previzibilă. Acesta ar fi un viitor destul de nedrept pentru un edificiu care, deși nu este foarte celebru, are o istorie fascinantă și poartă blazonul renumitei dinastii transilvănene, Teleki.

Allain CUCU