Pomicultorii reghineni își fac strategia pentru 2010

Începutul fiecărul an înseamnă, pentru fiecare fermier, stabilirea unui plan de acțiune. Este și cazul lui Emil Farago, președintele Grupului producătorilor de mere Reghin Batoș, unul dintre cei mai mari producători de fructe din România.

În general, marea majoritate a pomicultorilor încep 2010 raportându-se la nivelul anului trecut, unul foarte greu. Seceta a afectat producția de mere de consum și au intrat în fenomenul în procesare foarte multe mere de industrie. Prețul de valorificare al acestora a fost foarte scăzut, între șase și opt sute de lei vechi pe kilogram, practic o treime din prețul minim care a fost înainte de apariția crizei. “Criza și-a arătat colții într-un fel, în special în ceea ce privește puterea de cumpărare a consumatorilor” spune Emil Farago.

Problema subvențiilor pentru 2010

Un alt handicap pentru acest an, este faptul că subvențiile care au fost reglementate până în 2009 nu se regăsesc și în 2010, și acest lucru va afecta nu doar pomicultura, dar și celelalte sectoare din agricultură. Singurele forme de sprijin certe în momentul de față sunt cele pe suprafată, practicate și în Comunitatea Europeană, dar la un nivel mult superior, de 5 ori mai mare decât în România. “S-a negociat contractul de preaderare și de aderare, și din acest punct de vedere, al punctelor pe care să se sprijine fermierii români in acest an, e destul de greu. Insist pe aceste forme de sprijin, deoarece, peste tot în lume, agricultura este sprijinită, întrucât e o activitate cu trăsături specifice. Fără un sprijin din partea statului, sau din partea Comunității Europene, nu reușești să ai o eficiență economică cât de cât” a menționat Farago.

Lucrările începutului de an

La ora actuală, marea majoritate a pomicultorilor sunt în plină fază de tăieri, dar și aici, experiența de anul trecut este una negativă, cel puțin în zona Reghinului, unde suprafețele exploatate au scăzut simțitor. “E posibil ca în doi trei ani de zile, să vedem că suprafețele exploatate în pomicultură se vor înjumătăți, în condițiile în care, prea puțin se plantează în momentul de față. Se înființează plantații puține, deoarece costurile pe hectar sunt foarte mari, și fermierii nu au capacitatea economică de a-și susține investiții mari, de 20-40 de mii de euro, cât reprezintă costul pentru un hectar de livadă plantat” spune Farago.

După terminarea perioadei de tăieri, la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie, vin tratamentele și lucrările specifice, în livadă, împotriva dăunătorilor. “Practic activitatea în livadă nu se oprește decât în perioada sărbătorilor de iarnă. După finalizarea culesului în lunile octombrie-noiembrie, urmează lucrările pregătitoare, după care la începutul anului încep tăierile, apoi tratamentele specifice, lucrări continue care se fac în livadă, până în toamnă, când încep să se culeagă roadele unui ciclu” explică Farago.

Importanța tratamentelor fitosanitare

Un rol important în vederea obținerii productivității le revine tratamentelor fitosanitare, deoarece n-ai cum să obții o producție cantitativă și calitativă importantă fără a avea un pom sănătos și viguros. “Se pot ajunge la producții de 20.000 de kilograme de mere la hectar pe an, și e foarte important ce substanțe se folosesc, care să nu influențeze calitatea intrinsică a fructelor, să nu se regăsească în compoziția fructelor decât în limitele admisibile a anumitor reziduri. Oferta de aceste substanțe este destul de mare, foarte important este să găsești un echilibru între efect și cost, raportat la tot ce înseamă aceste tratamente fitosanitare. Cheltuielile cu fertilizarea au ponderea cea mai mare în pretul de cost al fructelor, undeva la 45 %” a precizat Farago.

Lipsa subvențiilor pentru îngrășăminte

Deși au fost tot promise încă de anul trecut, subvențiile pentru îngrășăminte au rămas doar la stadiul de promisiuni, bulversând și mai tare, planurile fermierilor. “Ideea subvenționării nu a fost una rea, dar s-a aruncat pe piață, în condițiile în care guvernanții știau clar, și noi, pomicultorii le-am spus că un astfel de sprijin nu este permis la nivelul Comunității Europene. Lumea trebuie să înteleagă că, vrem nu vrem, nu pot fi accesate decât anumite forme de sprijin, care sunt agreate în legislația comunitară. Am intrat în Comunitatea Europeana, și trebuie să jucam ca și ei, că ne place sau nu. Aderarea sre avantaje si dezavantaje ei” a declarat Farago.

Speranțe în noul comisar pentru agricultură

O speranță pentru România, ar putea fi numirea noului comisar european pentru agricultură, în persoana lui Dacian Cioloș, în ceea ce privește politica comunitară agricolă. “Eu zic că este foarte importantă această numire. El și-a demonstrat într-un fel, capabilitatea și abilitățile pe care le are, dovadă că a trecut prin comisii fără nici un vot împotrivă. E un bun cunoscător al agriculturii est europene, a țărilor intrate mai târziu în Comunitatea Europeană, ceea ce poate să fie un avantaj, în cadrul factorului decisional la nivelul Comisiei Europene, Cioloș însă nu va putea să decidă singur politica agricolă comunitară, dar faptul că vine din România, cunoaște problemele existente la noi, este un mare lucru.”, susține fermierul mureșean.

Problema desfacerii în supermarketuri

“Avem relații cu anumite supermarketuri, cum ar fi Carrefour, care ne-au refuzat marfa pe motive total ireale. Un lot de marfă trimis la baza din București a fost refuzat pe motiv ca una din cutii avea anumite defecțiuni. Ca să nu o aducem înapoi, marfa respectivă am dat-o unui engrosist din București, care a doua zi a vândut-o aceluiași supermarket, bineînțeles în pierderea noastră. Sunt lucruri clar dirijate subiectiv de supermarketuri. Nu vreau să atac supermarketurile ca și entități, dar sunt conduse de de “români pe stil românesc”. Marfa românească e poziționată în rafturi mai puțin vizibile” a declarat Farago.

Alin ZAHARIE