“Viitorul este pentru fermierii cu suprafețe mari!”

Unul dintre ”greii” agriculturii mureșene, directorul de la Zahărul Luduș, Ioan Armenean, face o analiză la rece a situației din acest domeniu și vine cu soluții. Dezvoltarea fermei mari, ținând cont de specificul și potențialul agricol al fiecărei zone, cu ajutor consistent de la stat și cu fonduri structurale, confinanțate de credite cu dobândă rezonabilă, este politica lui Armenean, pe care încearcă să o insufle și oficialilor din Ministerul Agriculturii.

Reporter : Rând pe rând, guvernanții au tot promis un plan strategic pentru agricultura românească. Ce ar presupune acesta în viziunea dumneavoastră?

Ioan Armenean, director general Zahărul Luduș : După 1989 România nu a avut un plan strategic pentru agricultură, guvernele care s-au perindat au oscilat în fuga după voturi între facilități de moment pentru micii cultivatori, agricultura de subzistență consumativă și scurte perioade în care, inconsecvent, au enunțat câteva elemente de agricultură capitalistă.

Un plan strategic înseamnă să privești la agricultura țărilor membre UE, la piața agricolă deci la P.A.C. (Politica Agricolă Comunitară) pentru a creea elementele primordiale de dezvoltare a agriculturii și, apoi, după aderare, ferma să poată fi compatibilă pentru a utiliza fondurile europene. Un principiu de bază nu a fost cunoscut, deci nu a fost respectat. Nu se poate face capitalism cu agricultura în care ferma de bază este consumativă. Incompatibilitatea nu poate fi reglată prin facilități făcute fermei mici, fabrica de industrie alimentară este capitalistă deci are capital și obiectiv profit iar ferma mică produce, consumă în interior, nu vinde pe piață pentru a creea surse de investiții și nu se poate dezvolta.

Urgent trebuie evaluat corect nivelul de dezvoltare a agriculturii UE și din SUA. Suntem martorii transferului din SUA a agriculturii făcute pe suprafețe mari, cu utilaje performante, producții mari, costuri scăzute în care valoarea producției este baza câștigului și nu subvențiile. Și ferma din UE crește sau se cooperativizează tocmai pentru avantajele pe care le dă ferma capitalistă, care are ca obiectiv profitul, investițiile și dezvoltarea rurală. Pe baza specificului fiecărei zone prin măsuri de piață și fiscale trebuie să încurajăm formarea de exploatații agricole mari, cooperatiste, care să poată beneficia de avantajele acestui tip de agricultură.

Rep. : Ați vorbit mereu de un specific al agriculturii din Transilvania. Care este acesta? Detaliați.

Ioan Armenean : În acest moment în agricultura Transilvaniei nu avem exploatații agricole importante pentru cultură mare, via și pomii sunt mult avansate și se vede unde am ajuns. Transilvania după 1989 a avut cel mai mare grad de fărâmițare a terenului agricol, sunt comune cu 1,8-2 hectare/familie, suprafață care a constituit și constituie mica sursă de viață și de aici acea „dragoste” pentru pamânt care-l face pe ardelean reticent la vânzare și comasare.

A doua specificație este tipul de sol, climă, terenuri cu pantă care dau o structură de producție și costuri și care fac o piață agrícolă specifică zonei.

Pe vremuri Transilvania a avut o agricultură mixtă, vegetal-zootehnie, cu cereale atât cât suportă asolamentul, plante furajere (trifoi-lucernă) pentru vaca de lapte, plante tehnice, in, cânepă, sfeclă, viță de vie și pomi fructiferi. Ferma mixtă a valorificat multitudinea de condiții de sol și a creat bunăstarea care se vede în organizarea comunelor ardelene.

Si fără intervenția statului direcția de dezvoltare este spre structurarea spre ferme mari dar este păcat că statul nu are o strategie de creștere a „vitezei” de dezvoltare spre ferma profitabilă din UE. Nu trebuie să perseverăm în producția de cereale, sudul produce mai mult și la costuri mai mici, noi avem condiții de producție pentru un asolament în care sfecla de zahăr, cânepa, inul, plantele furajere nu trebuie să lipsească, piața le cere, au preț garantat și desfacere sigură.

Rep. : Cultura sfeclei de zahăr are o tradiție veche în Transilvania. Ce mijloace există pentru a păstra și a continua această tradiție?

Ioan Armenean : Zahăr și sfeclă se produc în Transilvania din anul 1875, sfecla are condiții deosebite, producție și calitate care au făcut și fac din ea regina asolamentului. Avem fermieri care pe mari suprafețe fac 75-80 tone/hectar cu 19-20% conținut de zahăr cu profit obținut din valorificarea recoltei plus subvenția UE care în 2010 este de 590€/hectar. Sfeclă în asolament „ajută”, prin gradul ridicat de agrotehnică, și celelalte culturi și face ca întregul să fie cu profit. Fermierii din Mureș au o mare oportunitate: fabrica Luduș a trecut de restructurare, s-a modernizat, are costuri competitive UE, are cotă, deci permite fermierilor să crească producția la nivele de profit pe care nicio altă cultură nu le poate atinge. Acum când ferma este decapitalizată și nu poate ține pasul cu ferma UE fabrica noastră intervine si asigură inputuri (îngrășăminte, pesticide, sămânță, mașini agricole) până la ½ din valoarea producției contractate, tocmai pentru a aduce ferma consumativă la nivelul fermei cu profit, capabilă să investească pentru viitor. Viitorul este pentru fermierii cu suprafețe mari, care uzând de mașini agricole performante au costuri mici, producție de nivel UE și profit.

Rep. : Cât de importantă este folosirea produselor de protecția plantelor în această cultură? Care sunt cei mai mari „dăunători” ai sfeclei?

Ioan Armenean : Sfecla, prin tratamentele pe care le are sămânța, drajeul conține elemente de protecție, stimulatori de răsărire-starter, care protejează tânăra plantă față de dăunători pe care îi are solul fermei. Soiurile folosite sunt dublu și triplu tolerante și cu minimul de tratamente trece momentele de atac ale cercosporiozei și ale altor boli specifice frunzei si rădăcinii.

Alin BOLBOS