Măcelarul din Rusafa

La nici șase luni după dispariția temutului Abu Musab al-Zarkawi, un terorist și mai sângeros seamănă groaza în sufletele irakienilor. Dacă semnul distinctiv al fostului șef al rețelei al-Qaeda din Irak era decapitarea inamicilor, caracteristica “măcelarului din Rusafa”, așa cum e poreclit militantul șiit Abu Deraa, este găurirea capetelor dușmanilor cu un burghiu.

“Acest ticălos este specializat în uciderea în masă a suniților”. Așa sună explicația unui afiș răspândit prin Bagdad de organizația sunită Liga Irakiană, și care înfățișează un bărbat înalt și slab, în îmbrăcăminte tradițională, purtând o pușcă de asalt și o cartușieră înfășurată în jurul mijlocului. Afișul precizează că numele real al mega-asasinului este Ismael Hafidh, un bărbat în vârstă de 33 de ani, căsătorit, cu doi copii, dezertor. Inamicul public numărul unu al suniților, supranumit “Zarkawi șiitul” sau “măcelarul din Rusafa” (aluzie la zona din Bagdad situată la est de râul Tigru și locuită de șiiți), își datorează sinistra popularitate apetenței nemăsurate pentru vărsarea de sânge și brutalității cu care își execută victimele. Șef al uneia din numeroasele echipe ale morții care acționează în capitala irakiană și în împrejurimile ei, Abu Deraa este considerat responsabil de omorârea a mii de polițiști și civili suniți. Semnul distinctiv al bandei de ucigași conduse de Abu Deraa este torturarea și sfredelirea craniilor victimelor cu un burghiu, după care cadavrele sunt aruncate în craterele din cartierele șiite produse de atacurile cu bombe ale militanților suniți.

Scutul șiiților

Deși notorietatea sa a egalat-o pe cea a faimosului Abu Musab al-Zarkawi, Abu Deraa (“deraa” înseamnă scut în arabă) este și rămâne în continuare un personaj învăluit în mister. Se știe doar că este fiul unui negustor de pește dintr-unul din cele mai sărăcăcioase cartiere din Sadr City(regiune din nord-estul Bagdadului, populată de aproximativ două milioane de șiiți) și că și-a început cariera de militant ca pifan în “Armata lui Mahdi”, miliția unuia din cei mai puternici clerici șiiți din Irak, Muqtada al-Sadr. Drumurile celor doi s-au despărțit în primele luni ale anului 2006, după bombardarea de către suniți a moscheii Askariya din Samara, unul din cele mai importante locuri de pelerinaj șiite din lume, și decizia lui Muqtada al-Sadr de a se alătura guvernului condus de politicianul șiit Nouri al-Maliki. Indignat de gestul șefului său, Abu Deraa l-a numit “laș” pe Muqtada al-Sadr și a tăiat legăturile cu acesta, devenind la scurt timp unul dintre dintre cei mai brutali teroriști din Irak. Popularitatea sa a atins cote înalte în rândurile populației șiite, care îl consideră un adevărat salvator, pe fondul creșterii violențelor intersectare. “Ceea ce face Abu Deraa este doar o reacție” la crimele înspăimântătoare comise de bandele de suniți, consideră Abu Ali, un polițist șiit în vârstă de 46 de ani care l-a cunoscut pe “măcelarul din Rusafa”. Potrivit lui Ali, șeful “echipei morții” lucrează mână-n mână cu unități ale poliției din Bagdad, care îi predau deținuți spre a fi torturați și uciși. Un alt rezident din zona Sadr City, Abu Hussam, tată a opt copii, susține că guvernul nu îi mai poate proteja familia și că Deraa este un brav apărător al șiiților irakieni: “Dacă suniții ne atacă în fiecare zi, ce vreți să facem? Să așteptăm protecție din partea americanilor? Trebuie să ne apărăm noi înșine”. Metodele extreme de luptă ale lui Deraa și-au găsit suporteri până și în rândurile Armatei lui Mahdi, în solda căreia s-a aflat până nu demult militantul șiit. Pentru Hassan Allami, un combatant în vârstă de 25 de ani, brutalitatea fostului său coleg de trupă este binevenită: “Suntem mândri că avem lideri precum Abu Deraa. Burghiele lui distrug mințile demente ale suniților.”

Pionul lui Muqtada

Influența crescândă a “măcelarului din Rusafa” a afectat până și relațiile dintre guvernul irakian și trupele americane de ocupație, care încearcă, pe căi diferite, să-l prindă pe Abu Deraa. Ultima tentativă de capturare a militantului șiit a avut loc la începutul lunii noiembrie, când soldații Pentagonului, sprijiniți de aviație, au intrat în cartierele mărginașe din Sadr City pentru a da de urma unui translator răpit de oamenii lui Deraa. Violența raidului l-a determinat pe prim-ministrul Nouri al-Maliki – dornic să demonstreze public că nu este la cheremul Statelor Unite -, să condamne intervenția americană și să ceară demontarea posturilor de control instalate în jurul cartierului șiit. Prins între ciocanul americanilor, care doresc o reducere drastică a nivelului violenței, și nicovala milițiilor pe care nu le poate controla, Al-Maliki încearcă să găsească o modalitate mai puțin sângeroasă de a dezmembra trupele lui Abu Deraa. El speră să convingă cele mai influente grupări șiite, Armata lui Mahdi și Brigăzile Badr, că este în interesul lor să asigure stabilitate țării și să scape de inși de teapa lui Abu Deraa. Sarcina premierului este însă aproape imposibilă, în contextul complicatei lupte pentru putere de pe scena politică irakiană. Miliția lui Deraa este, de fapt, doar una din zecile de echipe ale morții, facțiuni și grupuscule din jurul Bagdadului sau din sudul țării care se bat împotriva suniților sau unele împotriva altora pentru a obține controlul asupra teritoriului și resurselor petroliere. Adevărata problemă o reprezintă formațiuni uriașe ca Armata lui Mahdi sau Brigăzile Badr, constituite din zeci de mii militanți fanatici și care reprezintă brațele armate ale puternicelor blocuri politice șiite care domină parlamentul irakian. De altfel, supraviețuirea politică a premierului Nouri al-Maliki depinde decisiv de susținerea ambițiosului șeic Muqtada al-Sadr, liderul Armatei lui Mahdi, organizație care dispune de 30 de locuri în parlament și conduce patru ministere. Penntru ambasadorul Statelor Unite în Irak, Zalmay Khalilzad, demersul lui Maliki “este un pariu foarte riscant. Strategia este complicată de faptul că Muqtada al-Sadr ar putea practica un joc dublu, alimentând haosul partizan și vărsările de sânge (posibil în tovărășie cu lideri de echipe ale morții ca Abu Deraa), deși pe față susține un discurs nonsectar”. Marea temere a americanilor este că liderul Armatei lui Mahdi, protagonistul celor mai sângeroase ciocniri cu armata americană din Irak în ultimii trei ani, urmărește să-l răstoarne de la putere pe al-Maliki și să preia conducerea țării. În tot acest joc cinic pentru dominație, Abu Deraa, cu a sa faimă de călău, este, mai mult ca sigur, unul din pionii folosiți de Muqtada al-Sadr pentru a grăbi plecarea din țară a trupelor SUA, ultimul obstacol în calea realizării visului său de a deveni replica irakiană a ayatollahului iranian Khamenei.

Ioan BUTIURCÄ‚