Povestea Căpșunei

La data de 1 ianuarie 2002 se eliminau vizele cetățenilor români care circulă în spațiul Schengen, spațiu din care fac parte în prezent Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, Elveția, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Ungaria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Islanda, Norvegia, Letonia, Polonia. Acest lucru este fară doar și poate una dintre cele mai mari realizări ale diplomației române de după 1989 până în prezent și s-a produs în vremea ministeriatului de la Externe al lui Mircea Geoană.

O altă realizare a aceleiași guvernări, de o importanță majoră, ce va juca un rol important în dezvoltarea economică a României, este invitația pe care o primește România de a adera la Alianța Nord-Atlantică. Această invitație investește țara cu mai multă încredere din partea companiilor străine, deoarece va exista mai multă încredere externă în economia țării, însă dezvoltarea afacerilor pe plan național va depinde în continuare de modul în care guvernanții vor gestiona politicile interne.

Aceste două fapte au făcut ca indicele inflației să scadă, au scăzut dobânzile bancare, au început privatizarile deoarece au început sa se vândă o parte din întreprinderile aflate practic în moarte clinică, cotațiile valutare s-au domolit, se observă o creștere economică.

În urma eliminării vizelor s-a putut observa un puternic val emigraționist, care a împânzit lumea occidentală, fapt ce a dus la luarea unor măsuri din partea autorităților UE. Însă valul emigraționist ajutat și de contextul internațional la acea vreme nu a avut decât urmări pozitive, Banca Națională bucurându-se la finele anului 2002 (nov.) de o rezervă valutară de șase miliarde de dolari. Rezervele acumulate în acest an i-au conferit putere în fața jucătorilor de pe piața valutară, evitând astfel orice încercare speculativă care ar fi putut duce la evoluții neasteptate ale cotațiilor valutare.

În schimb, efectele sociale au fost dezastruoase pe termen lung, deoarece politicile guvernului respectiv, ulterior și prezent nu au luat în calcul acest indicator și nici o măsură pentru a evita dezastrul social produs de către oamenii plecați să muncească în străinătate, majoritatea la munci agricole, în condiții extrem de grele și mai ales ieftin. Mii de familii s-au dezbinat, copii ramași în grija rudelor, a vecinilor.

În anul 2007 se observa un deficit de cont curent major față de anul 2006, de 16,87 miliarde de euro, adică 14,3% din PIB. Dezechilibrul este datorat deficitului balanței comerciale deoarece importurile au depășit exporturile cu 17, 58 miliarde de euro, sumă cu aproape jumătate mai mare față de anul 2006, 49,6%. Salvatorii au fost muncitorii din străinatate, mai exact banii acestora veniți din străinătate și intrati în conturile din băncile românești. Aceste sume repatriate au atenuat semnificativ din deficitul bugetar al României.

În anul 2007 România a avut un sold pozitiv de 4,853 miliarde de euro. Tot în acest an România a trebuit să plătească pentru prima dată contribuția la bugetul UE, adică aproximativ 1,1 miliarde de euro.

Acești oameni care muncesc în diferite ramuri ale economiei sunt denumiți aici, în România, “căpșunari”, cuvânt folosit de foarte mulți pentru a jigni. Am readus la cunoștința opiniei publice acest fenomen pentru a nu uita faptul că acești oameni au menținut economia românească timp de câțiva ani și dacă noi, ceilalți, am beneficiat de un curs euro mai bun, un indice al inflației mai scăzut, implicit putere mai mare de cumpărare, toate acestea au fost pentru că acești oameni, au muncit și pentru noi. Așa că, pe viitor, cei ce așteptați la cozi pentru ca acel “căpșunar” să își schimbe euro în lei, vă rog aveți un pic mai mult respect și nu îl trimiteți în Spania pentru că nu acolo îi e locul, ci lângă familie, copii, asa cum și dumneavoastră vă e locul lângă cei dragi.

Vă mulțumesc!

Aurelia FRĂ‚TEAN

„Am readus la cunoștința opiniei publice acest fenomen (căpșunarii n.r.) pentru a nu uita faptul că acești oameni au menținut economia românească timp de câțiva ani și dacă noi, ceilalți, am beneficiat de un curs euro mai bun, un indice al inflației mai scăzut, implicit putere mai mare de cumpărare, toate acestea au fost pentru că acești oameni, au muncit și pentru noi.”