Uncategorized

Povestile ca suport existential

Irvin D.Yalom, ” Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie” Editura “TREI”, 2008

Stim din vechime ca povestile de orice fel sunt benefice pentru oricine. Cine povesteste se fericeste, se si fereste de multe rele. E bine si pentru cei care rostesc si pentru cei care asculta. Nu degeaba “taifas”-ul si “sueta”, dulcea sporovaiala si confesiunea cu “ce am-avem-pe-inima” ne fac bine. Aici pe la noi, între curbura Carpatilor si meandrele Dunarii, sau aiurea în lume, te miri unde. Un savant american, profesor de psihiatrie la Stanford, dar si impenitent scriitor, este autorul unei frumoase combinatii de stiinta si confesiune libera, amestec de jurnalism si epica savanta a argumentelor de catedra. “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie”, tradus alert de Smaranda Nistor – mai deunazi am auzit necajeli bombanite ca traducatorii nu sunt mentionati si apreciati, pentru efortul lor, ceea ce este adevarat pe alocuri – si editat recent de Editura “TREI” este o frumoasa pledoarie pentru a nu ceda în fata nenorocirilor. Bolii, singuratatii, disperarii, depresiilor de tot felul, fricii de moarte sau de viata. Între confesiunile celor numiti “pacient” se contrapune calmul, rabdarea si stiinta de a face bine a celui numit “terapeut”. Ne place sau nu, sa credem în asa ceva, dar de atîtea ori cuvintele si gîndurile, ideile si meditatia proprie ne pot fi mai utile decît pungi întregi de medicamente cu care ne îndopam. O carte pentru toate vîrstele si nelinistile deopotriva. Poate de azi înainte vom fi mai atenti la ce spunem si pe cine ascultam. Nu stim bine cine de cine sau de ce avem nevoie. Unii de altii. E simplu.

Bedros Horasangian

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close