Viitorul a început ieri

Julien Benda, “Tradarea carturarilor” , Editura Humanitas, 2007, traducere de Gabriela Cretia, prefata de Andrei Pippidi, 212 p.

Sunt unele carti scrise de mult si care, citite azi, au un ton profetic. Tradarea carturarilor a lui Julien Benda este una dintre ele. Ceea ce uimeste la acest text publicat în 1927 este faptul ca pare sa vorbeasca despre tot secolul care îi va urma si despre modul în care lumea întreaga îsi va schimba înfatisarea, prin aparitia “pasiunilor politice”.

Denuntînd distorsiunea actiunilor publice, Benda îsi expune nostalgia pentru un personaj care, la sfîrsitul secolului al XIX-lea, a început deja sa dispara: gînditorul care, fie critica, fie se desprinde de realitatile vulgare si de patimile politice, dedicat în întregime problemelor spiritului. “Tradarea carturarilor” este, de fapt, implicarea în aceasta vînzoleala a maselor, pe care, uneori, chiar o determina. Poate ca modelul lui ramîne unul revolut, dar destinul cartii arata o minte vizionara. Benda reuseste sa înteleaga si sa respinga toate erorile secolului XX, este un înversunat adversar al fascismului si antisemitismului, dar asta nu-l arunca nici pe departe, ca în cazul altor intelectuali, în bratele comunismului. Îl priveste deopotriva cu dispret si îl critica dur, întelegînd perfect realitatile tragice în care traieste.

Asa cum observa si Andrei Pippidi, în prefata pe care o semneaza, ironia face ca prima editie a cartii lui Benda sa coincida cu nasterea miscarii legionare în România. Un avertisment pe care politicienii de atunci nu l-au luat în seama este astazi, cu atît mai mult, o lectura obligatorie si vie.

u Florin Iaru