Stimet pune capac sticlăriei
După o tradiție de 45 de ani, Stimet Sighișoara își închide porțile. 420 de angajați vor rămâne pe drumuri. Creșterea prețului la gaz și electricitate, la care se adaugă și restrângerea pieței, atât la export cât și cea autohtonă, au generat criza ultimei fabrici de sticlă cu capital românesc. Marile concerne europene și mondiale au înghițit în ultimii ani toate fabricile de profil. Stirom București, principalul concurent pe piața din România al fabricii sighișorene a fost preluat de concernul grec Yioula Glass. Lipsa investițiilor și a credibilității în fața băncilor în vederea obținerii unei linii de creditare, precum și ascensiunea Stirom, au tras pe linie moartă firma sighișoreană. “Până la sfârșitul anului vom închide fabrica, nu mai putem rezista pe piață”, declară directorul Ieronim Seracu. Viitorul fabricii va fi, în cel mai bun caz, un spațiu de închiriat. Deocamdată sindicatul nu a reacționat deloc, deși 170 de angajați au primit preavize.
Stimet Sighișoara și Stirom București au fost până în 1989 principalii producători de sticlă-ambalaj din România. După Revoluție, însă, cele două fabrici au avut o evoluție separată. În anii ’90, cele două societăți au trecut prin perioade de criză, urmate de redresări. Pentru Stimet Sighișoara, o situație de criză majoră s-a înregistrat în 1999, când fabrica a fost în pragul falimentului, din cauza unor crize interne, pe fondul unor neînțelegeri între acționari, și conjunctura de pe piața internă și din Ungaria. În acea perioadă au fost închise trei fabrici de sticlă din România și una în Ungaria, producția acestora fiind vândută la prețuri de nimic, ceea ce reprezenta, de fapt, o concurență neloială față de Stimet, care nu putea să-și coboare prețurile la nivelul celor practicate de fabricile muribunde.
De precizat este faptul că, în 1996, Stimet Sighișoara a fost privatizată, rămânând însă cu capital românesc: PAS deținea majoritatea acțiunilor, 43%, Radu Cocoș, un afacerist din București, avea aproximativ 27%, restul fiind împărțit de alți acționari. Între timp, afaceristul bucureștean și-a majorat cota, devenind acționar majoritar cu cele 38,69 de procente deținute, urmat de Ieronim Seracu, actualul director la fabricii, cu 17,58%. De fapt, Ieronim Seracu a ajuns în funcția de director în perioada de criză din 1999, fosta conducere fiind schimbată.
În acea perioadă, fabrica se confrunta cu mari datorii, Stimet fiind restanțieră cu plata la gaz de peste un an, iar la electricitate de un an și jumătate. În plus, salariații nu-și mai primiseră salariile de mai bine de trei luni, ajungându-se până la întocmirea de dosare penale pentru clarificarea situației de la Stimet. După schimbarea conducerii, lucrurile păreau să intre pe un făgaș normal, situație confirmată și de plasarea producției fabricii pe locul întâi în 2000 și 2002. Cifra de afaceri a Stimet în 2003 a fost de 249.011.912.000 lei, față de 147.526.918.000, cât s-a înregistrat în 2000, profitul net (în 2003) fiind de 1,4 miliarde de lei.
Stimet are linie de producție din 1960
Un catalizator al crizei în care se află fabrica sighișoreană a fost și lipsa investițiilor. După cum afirmă directorul de la Stimet, “nici o bancă nu a avut încredere să ne dea un credit de șase milioane de euro, rambursabil pe o perioadă de cinci ani, necesar implementării unei noi tehnologii pentru sticla de ambalaj. În ultimii 15 ani nu s-a făcut nici o investiție la Stirom”. Practic, linia de producție de ambalaj-sticlă datează din 1960. În 1995 s-a făcut ultima investiție majoră, când au fost achiziționate două mașini de fasonat butelii, acestea fiind însă uzate moral, în condițiile în care în fabricile din Europa nici un producător nu mai investea în mașini rotative de genul celor achiziționate de Stimet. Cumpărarea celor două mașini, după cum afirmă direcțiunea fabricii, a revigorat activitatea fabricii, dar nu a eliminat problemele. În acest moment fabrica are nevoie de o nouă linie de producție (cuptoare de topit, mașini de fasonat butelii, cuptoare de recoacere, linii de asortare automată, înfoliere și expediții), mai rentabilă și cu costuri diminuate. Dar lipsa creditorilor a făcut imposibil acest demers. Ca o comparație, mai adăugăm că pentru Stirom investițiile din ultimii ani s-au cifrat la 20 de milioane de euro, fondurile venind prin BERD, într-o primă fază suma totală fiind de 48 de milioane de euro.
Victimă a globalizării?
Tot ca o diferență între cele două fabrici, în afară de investiția majoră de la Stirom, ar fi și faptul că în timp ce Stimet este cu o societate cu capital românesc, fabrica bucureșteană a fost preluată de concernul grec Yioula. Ca să fim mai exacți, precizăm că acționariatul societății este compus din MGL Mediterranean Glass Ltd – 53,937%, Berlino Investments Ltd – 9,1850%, Gazon Holdings Ltd – 7,7360%, Colwick Holdings Ltd – 7,536%, Windy Holding SA – 7,183%, alți acționari – 14,423%. Mediterranean Glass Limited a preluat în februarie 2003 pachetul de 50,99% de la Asociația Salariaților, prin cesiunea contractului de privatizare încheiat cu APAPS, iar acționarul majoritar face parte din grupul Yioula. Practic, din 2003, Stimet Sighișoara este principalul concurent al concernului grec, pe plan intern.
Dacă urmărim și evoluția pieții din Europa, chiar și cea mondială, constatăm că, de fapt, în ultimii ani toate fabricile mici au fost înghițite sau falimentate de marile concerne. La ora actuală, pe piața mondială activează cinci concerne: Owens Illinois (locul întâi la nivel mondial), Saint Gobain (ce are înglobate 1.200 de firme), Vetropack (Elveția), Yioula Glass (Grecia) și Pashabahce (Turcia). Nu se poate exclude, prin urmare, nici posibilitatea ca activitatea fabricii de la Sighișoara să fi fost influențată negativ de concernele de pe piață, cu precădere de către Yioula Glass, mai ales că Stimet reprezină singurul concurent intern pentru mamutul grec.
În Europa de Est au rezistat pe piață doar două fabrici, fără a fi înglobate în marea familie a concernelor: Paracin (o fabrică din Serbia) și Stimet.
Sticla nu mai are căutare
Fără echivoc, o grea lovitură pentru Stimet a fost creșterea prețurilor la utilități, în special la gaz și electricitate, utilizate masiv în procesul de producție. Creșterea prețurilor a fost resimțită cu precădere de la începutul acestui an. Pentru o cifră de afaceri de aproape 100 de miliarde de lei, cât s-a înregistrat în 2004, pierderile din primele cinci luni ale anului au fost de două miliarde.
În 2004, costurile pentru gaz și energie reprezentau 26% din costuri, pentru ca acum nivelul să ajungă la 40%. Raportate la profitul mic, de 5-10%, este evident că aceste costuri au depășit cu mult câștigul. În plus, piața de desfacere se restrânge. În ultima perioadă, exportul a fost diminuat, la fel și producția pentru piața autohtonă. În aceste condiții, verdictul este clar: Stimet nu mai poate face față situației. “Am închis un cuptor, vom reduce, deci, producția. Din februarie am început disponibilizările. Aproximativ 170 de angajați vor trebui să plece, dar până la sfârșitul anului, în mod sigur, fabrica nu va mai rezista. E mai bine să închidem fabrica decât să ajungem în faliment. Așa mai avem o șansă pentru ca să ne reprofilăm, poate vom da spațiile în chirie”, a fost de părere directorul de la Stimet, Ieronim Seracu.
Sindicatul doarme
Dacă vorbele directorului se confirmă, până la sfârșitul anului, 420 de angajați de la Stimet vor ajunge pe drumuri. Reacția sindicatului față de această criză este palidă. Liderii sindicatului Proslat nu au ajuns la o decizie pentru a putea reacționa în fața acestor disponibilizări masive și în condițiile în care 170 de angajați au primit deja preavizele. Deocamdată nu s-a pus în discuție nici acordarea de salarii compensatorii. “Așteptăm decizia Adunării Generale a Acționarilor, iar noi vom lua o hotărâre în cadrul consiliului sindical ce va avea loc săptămâna viitoare, când vom merge și la CNSLR Frăția să vedem ce putem să facem. Nu știu dacă am rezolva ceva dacă intrăm în grevă. Angajații care au primit preavizele au depus deja contestații la Comisia paritară”, a declarat Virgil Cândea, liderul sindicatului Proslat.
La fel de slabă este și reacția celor de la AJOFM, care ar trebui să ia măsuri pentru a reduce impactul social al acestor disponibilizări, care înseamnă, până acum, 200 de noi șomeri. Șeful agenției afirmă că numai prin reprofilări și cursuri de calificare se poate scădea impactul crizei de la fabrica sighișoreană. “Am fost sesizați încă din iunie despre situația de la Stimet. Știm că 150 de angajați vor fi disponibilizați și urmează să asigurăm acestor oameni servicii de preconcediere. Sighișoara este un oraș destul de privatizat, deci posibilități de absorbție există, dar numai după reprofilarea și reintegrarea angajaților de la Stimet”, s-a lamentat Reghina Fărcaș, șeful AJOFM Mureș.
Strategie eșuată
Stimet Sighișoara nu a putut să adopte o tactică de piață care să aducă relansarea economică a firmei. După estimările directorului, fabrica va ajunge în colaps total până la sfârșitul anului. Astfel, Stimet, ultima fabrică producătoare de sticlă-ambalaj va deveni istorie. Să fie o victimă a capitalismlui și a globalizării, marile concerne preferând eliminarea de pe piață a fabricii? Sau vom asista la o redresare a Stimet după închidere, doar că, de data aceasta sub umbrela unui concern mondial? Directorul Seracu infirmă această ipoteză, afirmând că s-au purtat discuții cu reprezentanți marilor producători, dar, surprinzător, nici unul nu s-a arătat interesat de Stimet.
Probabil că până la sfârșitul anului vom afla care sunt jocurile de culise care au scos în șomaj 420 de angajați. După 45 de activitate, fabrica din Sighișoara, care în vremea comunismului producea sticlele de șampoane și cele de Pepsi își închide definitiv porțile. O nouă lovitură economică pentru județul Mureș.
Cristina CORNEA
“Instituția prefectului nu a fost sesizată în această privință. Dar având în vedere faptul că fabrica este cu capital privat, nu știu cât am putea face. Doar din perspectiva atenuării sociale, având în vedere numărul ridicat al angajaților, am putea avea unele discuții cu direcțiunea. Oricum, noi nu am fost anunțați, deși AJOFM ar trebui să știe deja de situație și să ne sesizeze. Până nu am date mai concrete nu pot să afirm cu certitudine anumite puncte de vedere”, Ciprian Dobre, prefect de Mureș
“Știam că sunt probleme la Stimet, dar nu știam că situația este atât de gravă. În ultima perioadă, conducerea căuta soluții pentru obținerea unui împrumut. Chiar și eu am apelat, pe vremea fostei conduceri, la nivel de Guvern pentru a găsi o posibilitate de remediere a fabricii, dar nu s-a putut. Eu acum am ajuns în țară, o să vorbesc cu directorul, să văd care este situația actuală de la Stimet, dar sper ca să nu se ajungă la închiderea fabricii. O să fac și eu demersuri”, Dorin Dăneșan, primar Sighișoara
Într-o situație similată se află și Gecsat din Târnăveni, unde de mai bine de o jumătate de an au început disponibilizările. Săptămânal, 30 de angajați sunt disponibilizați fără salarii compensatorii. La începutul anului 2004 Gecsat avea peste 900 de angajați. Ar mai fi de adăugat faptul că în Sighișoara, tot în situație critică, este și fabrica de vase emailate (VES SA), având în vedere scăderea producției și pierderea unor contracte. Directorul VES, Ioan Florea, afirmă însă că este doar o criză sezonieră și că la toamnă situația se va remedia.
