Primul inspector școlar mureșean după 1940

A fost primul profesor român numit de autoritățile române în fruntea învățământului mureșean după eliberarea Transilvaniei de Nord. Numirea lui s-a încadrat în procesul firesc de reinstalare a administrației românești în teritoriile eliberate de sub dominația hortystă maghiară. Până în 1948 când s-a aflat în această funcție, Silviu Bor a încercat – și probabil că în parte a și reușit – să facă față problemelor complexe cu care se confrunta învățământul românesc în curs de reinstalare în județ. A colaborat în primii ani cu autoritățile comuniste, el fiind un social-democrat convins, dar probabil că ceva din trecutul său îl urmărea în mod nefast. În circumstanțe pe care nu am reușit să le deslușesc pe deplin, a fost nevoit să plece din învățământ trăind până la sfârșitul vieții -1973 – într-un deplin anonimat.

Născut la Blaj la data de 20 martie 1910, Silviu Bot a urmat școala primară în aceeași localitate, loc în care dealtfel în anul 1930, a absolvit și Școala Normală de învățători. Între 1930-1932 a fost învățător la Școala din Iclod, iar între 1932-1940 la Școala din Sânmartin-Ciuc. În urma Dictatului de la Viena, din august 1940, a fost nevoit să se refugieze și s-a înapoiat la Blaj unde a continuat să funcționeze în învățământ în perioada 1940-1945. Prin decizia Ministerului Educației Naționale nr. 104753 din 1945, Silviu Bot a fost numit inspector școlar al județului Mureș, iar cu decizia nr. 129050 din 1946 a aceluiași minister a fost numit delegat al Inspectoratului Școlar de Circumscripție al județului Cluj, dar a continuat să rămână cu exercitarea atribuțiilor de inspector școlar în județul Mureș până la sfârșitul anului 1948.

Transferul la Târgu-Mureș

Numirea lui Silviu Bot în 1945 în funcția de inspector școlar al județului Mureș a reprezentat în fapt, un moment din cadrul procesului de reinstalare a administrației românești în teritoriile eliberate. Se cuvine amintit faptul că înainte de a fi numit în funcția de inspector școlar Silviu Bot a fost transferat la Târgu-Mureș pe data de 1 septembrie 1945, de la Sânmartin-Ciuc. Acest fapt ne conduce în mod logic la supoziția că de la Blaj, în cursul anului 1945 – după ce anterior localitatea Sânmartin-Ciuc a fost eliberată de trupele sovieto-române – Silviu Bot s-a prezentat la fostul loc de muncă pe care îl părăsise în 1940 în urma Dictatului. Se mai cuvine de asemenea menționat faptul că în cuprinsul „Tabloului nr. 3 cu posturile de învățători rămase libere după lucrările de comprimare după noul buget, an școlar 1947-1948”, la poziția 1 apare menționat Silviu Bot funcționând ca învățător (cu catedra rezervată) la Școala nr. 1 din Târgu-Mureș, iar la poziția nr. 5, la aceeași școală, soția sa, Lucreția Bot.

Silviu Bot și „lupta de clasă”

Apariția la Târgu-Mureș a publicației “Armata Nouă” – publicație bilingvă în care avea să scrie la un moment dat și Nicolae Tăutu, un poet și prozator de succes, activat în 1949 în armată cu gradul de căpitan – a fost anunțată încă din 1946, de Buletinul Inspectoratului Școlar al Județului Mureș, printr-un ordin semnat chiar de Silviu Bot, inspectorul școlar general al județului. Cei ce scriau în paginile acestor publicații erau în general oameni care aveau o oarecare abilitate în ale scrisului, erau combativi și promovau cu consecvență “linia partidului”, înfierând cu “mânie proletară” orice abateri. În ordinul circular semnat de inspectorul general Silviu Bot, se menționa: “Cercul Teritorial Mureș, Serviciul Educație – Cultură – Propagandă, a luat hotărârea de a scoate un ziar periodic. Ziarul va avea caracter militar, dând lămuriri lumii satelor de noul sens al vieții, o viață democrată și cinstită în interior și o nouă orientare în exterior prin legăturile nezdruncinate și permanente cu URSS…” Silviu Bot le indica în același timp cadrelor didactice să colaboreze cu articole la acest ziar sugerându-le astfel indirect, dar fără niciun dubiu, noul curs pe care îl lua viața politică din România.

Când „revoluția își devorează fiii”

După aproape patru ani în fruntea învățământului mureșean, prin decizia nr. 176737 din 1948, Silviu Bot a fost rechemat însă la catedră, astfel că între 1948-1951, îl putem regăsi funcționând în învățământ, dar nu la locul unde avea rezervată catedra – Școala nr. 1 din Târgu-Mureș – ci la Colegiul (pe atunci Școala Medie) „Alexandru Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureș, unde a predat efectiv între anii 1948-1951. Ulterior, nu știm din ce motive – din proprie inițiativă sau din motive independente de voința lui – Silviu Bot a părăsit învățământul. Din 1951 și până în 1973 – anul decesului – a îndeplinit diverse funcții administrative de mică importanță ceea ce sugerează fără putință de tăgadă faptul că a fost marginalizat de regimul comunist. Unul din posibilele motive ale îndepărtării sale din funcția de inspector școlar general și ulterior și de la catedră este posibil să fi fost apartenența sa la un cult sau un curs de religia greco-catolică. A fost apoi, pe rând, funcționar la Uniunea Cooperativelor de Consum din Târgu-Mureș (1951-1956), șef serviciu la ILEFOR Târgu-Mureș (1956-1960) și secretar tehnic al Asociației Crescătorilor de Albine din România, filiala Mureș (1960-1973).

Doar un modest necrolog

A decedat fulgerător pe data de 18 decembrie 1973 la Târnăveni și a fost înmormântat în cimitirul „Bisericii de piatră” din Târgu-Mureş. Un singur necrolog, cel dat de Biroul Filialei Județene Mureș a Asociației Crescătorilor de Albine din România, apărut pe data de 20 decembrie 1973 în oficiosul local al PCR, se menționa referitor la Silviu Bot, citez: „…apicultor cu multă experiență, a desfășurat timp de peste un deceniu o deosebită activitate în cadrul Filialei județene, contribuind cu multă dragoste și dăruire la dezvoltarea economică și organizatorică a județului nostru…” Deși a fost primul inspector român din județul Mureș de după revenirea Transilvaniei în hotarele ei firești și a trebuit să facă față unor probleme deosebite cu care se confrunta învățământul în acel moment (reorganizare, nevoia de spații adecvate și cadre didactice române calificate, campania de alfabetizare, etc.), autoritățile comuniste mureșene din 1973 nu au găsit de cuviință, ca la momentul decesului, să amintească măcar printr-un sumar necrolog activitatea depusă de Silviu Bot. Încercarea mea de a schița – e drept că destul de de sumar activitatea depusă de acest om, înainte de toate dascăl prin formație – și binențeles că în limita informațiilor obținute din diverse surse de arhivă, reprezintă în primul rând un gest de onoare, dar și un modest gest reparatoriu față de unul dintre miile de truditori anonimi ai catedrei.