Chiriaș într-un spațiu cumpărat cu acte în regulă. Statul se joacă cu destinul firmei Primex Mureș

Odată cu modificările apărute la Legea 10/2001 am încercat să facem o analiză a situației din Târgu-Mureș, mai exact să găsim cazuri concrete de oameni care au cumpărat imobile, de bună credință și s-au trezit ulterior în procese interminabile de retrocedare. Un astfel de caz dorim să vă prezentăm și, din nefericire, nu e vorba de un particular oarecare ci de un om care și-a dedicat viața muncii și care oferă și altora locuri de muncă. L-am găsit pe Nicolae Tâmpănaru, fost sportiv de performanță, într-un birou/atelier nu foarte departe de redacția noastră. Un om modest, care a trecut prin viață și dorește să lase ceva în urma sa. Din păcate necazurile nu l-au ocolit. Cea mai mare problemă a sa în acest moment este situația juridică a imobilului în care își desfășoară activitatea. Firma pe care o conduce are ca și obiect de activitate fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice, produsele fiind necesare în special pentru industria extractiva de gaz, petrol etc având comenzi pentru lucrări de interes național și are 89 de angajați.

Un imobil, mai mulți proprietari

Clădirea în care Nicolae Tâmpănaru își desfășoară activitatea a aparținut inițial Prod Complex, firmă de stat, acum 10 ani. Directorii acesteia, deși se pare că fuseseră atenționați că vechii proprietari jefuiți de regimul comunist, doresc să revendice clădirea, o vând în anul 1999 unei alte societăți, Astra, din Miercurea Ciuc. La acea dată în vigoare era Legea 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Potrivit reglementărilor de atunci foștii proprietari sau moștenitorii acestora erau îndreptățiți doar să solicite acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură și pentru terenurile aferente. Nicolae Tâmpănaru cumpără clădirea de la firma Astra fără să știe de existența familiei Enedi, sau de revendicările acestora. În anul 2001, imediat după intrarea în vigoare a Legii 10, familia Enedi intentează proces împotriva lui Tâmpănaru pentru retrocedarea imobilului.

“Această clădire a fost a ProdComplex, luată cică de la familia Enedi. ProdComplex în 1999 o vinde firmei Astra, înainte de a apărea Legea 10/2001.”, ne povestește Tâmpănaru. „În perioada asta a reieșit pe urmă un lucru pe care eu nu aveam de unde să-l știu. Familia Enedi, care nu are nicio vină, eu mă am și acum în relații foarte bune cu ei, a depus o cerere la Prod Complex prin care îi atenționează să nu o scoată la vanzare pentru că a fost a lor și vroiau să o revendice, dar la acel moment nu exista Legea 10. Atunci era o altă lege care nu oprea, s-a ținut o licitație de către statul român, pentru că Prod Complex era statul român, a existat o carte funciară și s-a dat drumul la această tranzacție cu Astra. În anul 2000 eu am cumpărat de la Astra și în 2001 am fost dat în judecată de familia Enedi. Eu nu am știut și nimeni nu poate să-mi facă dovada de nici o sesizare pe care ar fi avut-o Prod Complex sau Astra.”, continuă fostul sportiv.

Proprietarul în chirie

Acesta nu neagă pretențiile familiei Enedi și le plătește acum chirie lunară pentru spațiul pe care el l-a cumpărat legal. Tot ceea ce dorește este ca instanțele de judecată să admită că el a fost cumpărător de bună credință și să fie despăgubit potrivit normelor legale. „Nimeni nu poate să-mi aducă o dovadă în dosarul meu că am fost atenționat. La momentul apariției Legii 10 în 2001 tranzacțiile de vânzare-cumpărare erau făcute. Eu, Tâmpănaru, nu am știut nimic că cei de la Prod Complex au fost atenționați sau că a fost început vreun proces de revendicare”, ne explică Tâmpănaru. Singurul act prin care s-a arătat în instanță că cei de la Prod Complex au primit o înștiințare de la familia Enedi este o copie după aceasta cu număr de înregistrare de la Prod Complex. Copia a fost păstrată de familia Enedi dar ea nu se regăește în arhiva celor de la Prod Complex. Lupta lui s-a desfășurat de această dată în instanță nu pe terenul de fotbal. Instanțele locale i-au dat dreptate, admițând faptul că acesta a fost de bună credință. Hotărârea a fost însă atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție care a răsturnat decizia de la Mureș. „Aici mi s-a dat dreptate în instanță. Familia respectivă s-a dus mai departe la București la Înalta Curte unde nu am mai fost considerat cumpărător de bună-credință. Ce a fost valabil aici n-a mai fost valabil la București.”, ne-a spus Tâmpănaru.

Procesul s-a terminat, lupta continuă

Procesul s-a încheiat în luna februarie a anului trecut și de atunci Tâmpănaru plătește chirie pentru clădire. Familia Enedi îi poate cere oricând să-și ia instalațiile și să plece. „Am 64 de ani și am pensie bună. Pot să-mi vând afacerea și să stau liniștit…și să las să se dărâme totul, dar n-am inimă, eu lucrez de 40 de ani cu oamenii de aici.”, ne povestește Tâmpănaru.

Multă lume ar putea să creadă că e vorba numai de bani, dar adevărul este că în această poveste implicațiile sunt mult mai mari. În dimineața în care aveam stabilită întâlnirea cu Nicolae Tâmpănaru pentru a pregăti materialul mă așteptam să găsesc prototipului directorului de firmă cu care suntem toți obișnuiți. Nu mică mi-a fost surprinderea când l-am găsit într-un birou simplu, mai mult atelier, și în treningul echipei la care a evoluat în tinerețe.

„Eu n-am birou de director, aici sunt eu în elementul meu în atelier, le știu pe toate și le am pe toate sub supraveghere. Eu nu vreau nici să-mi fac nume, eu mi-am făcut un nume acum 40 de ani când am jucat la Steaua și la ASA. Eu nu mă duc după lauri, eu încă stau la bloc și dau salarii la 80 de oameni și alții care vând două franzele stau la vile.”, mi-a explicat acesta. Salariații îi sunt și prieteni și îi plătește la valoarea lor. „Ca mine nu plătește nimeni salarii în domeniul ăsta. Probabil de aia nici nu am atâta cât au alții. Ceea ce-mi dă puterea de a mă mai lupta este satisfacția că știu că fac ceva pentru întreaga societate. Noi lucrăm într-o industrie serioasă și importantă. Cea a gazului. Ceea ce-mi pare rău este că m-a judecat la București în 5 minute, fără să ne lase să vorbim, m-a băgat în oală cu ei. Retrocedare, foarte bine, retrocedare, dar să fie clar că eu am fost cumpărător de bună-credință”, și-a încheiat Tâmpănaru povestea.

Singura soluție pentru continuarea activității după decizia Înaltei Curții a fost să plătească chirie pentru spațiul deținut legitim, ceea ce face acum. Mutarea atelierelor în altă locație ar fi durat 3-4 luni și ar fi însemnat ca multe contracte să nu fie onorate. Nicolae Tâmpănaru va continua demersurile în justiție pentru a demonstra o dată pentru totdeauna că a fost de bună credință când a cumpărat imobilul și că nu știa de eventualele pretenții ale familiei Enedi.

Sanda VIÅ¢ELAR

sandavitelar@yahoo.com