Odissea adâncurilor
Jacques-Yves Cousteau s-a născut în iunie 1910, în Saint-Andre-de-Dubzac, un oraș mic de lângă Bordeaux, Franța. Încă din primii ani de viață, a iubit apa și a arătat un interes deosebit pentru mașini. Cousteau a făcut prima dată scufundări în lacul Harvey din Vermont, în vara lui 1920. La vârsta de 11 ani, Jacques-Yves a construit o macara, iar la 13 ani a pus în funcțiune o mașină care se alimenta de la o baterie.
Marina militară
După ce a terminat liceul, tânărul a fost admis în Academia Navală din Brest. Cousteau a studiat și aviația navală, numai că din cauza unui accident în care a pierdut o aripă a avionului a fost trimis înapoi pe mare. “Câteodată suntem suficient de norocoși să știm că viețile noastre au fost schimbate. Atunci ne debarasăm de vechi și îmbrățișăm noul”, avea să scrie Cousteau mai târziu. “Mi s-a întâmplat și mie în acea zi de vară, când mi s-au deschis ochii pentru mare”. În 1933, Cousteau s-a alăturat Marinei franceze, având gradul de ofițer. Acum și-a început explorările oceanului, pentru care a cunoscut faimă mondială. Tot în această perioadă, cadetul a pus bazele sistemelor de respirație care să fie atașate costumului de scafandru. Cinci ani de la absolvirea studiilor superioare, Jaques s-a căsătorit cu Simone Melchoir, cu care a avut doi băieți, Jean-Michel și Phillipe. În 1939, Jacques-Yves a luptat pentru trupele franceze în al II-lea Război Mondial. Chiar și în timpul războiului, Cousteau și-a găsit suficient timp să se ocupe de marea lui pasiune: munca dedicată adâncurilor. În 1943, împreună cu un inginer francez Emile Gagnan a perfectat un costum de scafandru care permitea scafandrilor să stea sub apă mai multe ore. Acesta a fost folosit cu precădere după cel de-al doilea Război Mondial, pentru detectarea minelor plasate de trupele inamice în apele oceanelor. În 1948, Jaques-Yves a fost numit căpitan al Marinei franceze. Doi ani mai târziu, a fost ales președinte al Campaniei de Oceanografie din Franța.
Arca lui Cousteau
În 1950, Cousteau s-a apucat serios de treabă, explorând oceanele pe nava Calypso pe care Jacques Cousteau a transformat-o într-un adevărat laborator, dotat la standarde moderne, pe care se afla unul dintre cele mai performante sisteme de transmisie TV subacvatică. Între anii 1952-1953, nava Calypso a tăiat valurile Mării Roșii, unde Cousteau a filmat primul film color la o adâncime de 150 de picioare. Pentru a dispune de sumele necesare expedițiilor planificate, Cousteau a încercat mereu să țină aproape publicul. A produs mai multe emisiuni televizate și a publicat o serie de cărți în care a punctat științific diverse aspecte: “Lumea tăcerilor” (1956), “Lumea fără soare” (1966). Cu aceste lucrări a cucerit Premiul Academiei pentru cele mai bune documentarii. Cele două cărți includ “Viața din adâncuri” (1963), “Delfinii” (1975). De asemenea, Cousteau a publicat o enciclopedie în 20 de volume, numită “Jacques Cousteau: Lumea Oceanelor”. În 1968, Cousteau a primit o ofertă pe care nu o putea refuza: să dirijeze filmările la un serial televizat. Așa s-a născut o serie de 8 episoade care au fost transmise pe postul național, numită “Lumea de sub ape a lui Jacques Cousteau”. Prin această emisiune, auditoriul a fost introdus într-o lume prea puțin cunoscută, plină de spectaculos. O lume a rechinilor, a balenelor uriașe, a recifurilor de corali care împânzesc inimile adâncurilor. În 1974, Cousteau a fondat o societate care îi poartă numele. Scopul principal al acesteia era cel de a proteja viața din oceane. Această organizație non-profit a avut o priză extraordinară la toți cei intresați, dedicați adâncurilor, astfel încât în scurt timp numărul membrilor s-a ridicat la peste 300000 din întreaga lume. Pentru activitatea susținută, Cousteau a primit o distincție din partea președintelui Reagan. De asemenea, a fost primit ca membru în Academia Franceză. Jacques-Yves Cousteau a murit la vârsta de 87 de ani. Văduva lui, Francine, a declarat că acesta a murit din cauza unui stop de inimă ziua în amiaza mare. Cousteau și-a trăit ultimele clipe din viață în casa sa din Paris. Funeraliile au fost făcute la Catedrala Notre Dame. Locul în care a fost înmormântat unul dintre cei mai dedicați cercetători ai adâncurilor a rămas un adevărat mister, pentru că nici familia și nici membrii Fundației Cousteau nu au vrut să dezvăluie publicului localizarea mormântului.
