Draga mea Letitie!

Nici nu stiu cu ce sa încep, draga prietena, ca iar s-au strâns povestile, de sta mâta în coada! Auzi acolo! S-o trezit Gicu  într-o zi ca el nu mai e vrea sa fie prostu’ nimanui, asa ca nu mai vrea sa plateasca rate pe la tri banci, le aduce laolalta! O vazut omu’ la tembelizor, stii reclamele alea de-ti întorc matele pe dos de siropoase ce sunt! Totu’i numai lapte si miere! Prostu’ numa’ sa stea gura casca! Sa înghita galusca! No, ce sa-i faci, i s-a pus pata omului, asta e! si mere el fain frumos la prima banca, acolo de unde a luat creditu’ pentru tractor. Fain baiatul de la birou, amabil, saritor si are un grai dulce de tat l-ai asculta una într-una, numai’ de ai si pricepe unde e smecheria! Ca musai sa fie ceva smecherie, atât de frumos zice! Îmi amintesc amu vreo zece-cinspe ani când am semnat prima oara pe la ei, era unul ursuz, dar tat ne-a îmbârligat. Amu acesta macar e amabil. „I like the way you lieâ€- stii cântecul, dara! Ca daca te minte frumos, parca suporti mai usor. Ca de mintit, mint tati! Te pune sa citesti un roman de crezi ca e de Tolstoi. Cu litere marunte, de nu pricepi mare lucru si apoi te trezesti numai ca ai de dat un comision de gestionare cont, un comision de dracu stie ce gestionare de credit sau de cont, important e ca dai peste 100-150 pentru cai verzi pe pereti. Apoi daca da domnul sa mai iei un credit, si pentru remorca, apoi sa mai faci o refinantare ca doar esti om de afaceri, nu, apoi abia atunci îl vezi pe dracu! si asa stând problema, am facut niste drumuri pe la bancile astea sa vedem cum sta treaba cu ofertele lor, numa’ amu, numa’ un pic! si da-i la acte, copii, adeverinte, de parca nu ieri ai fi fost de ai platit rata, si te –o vazt, si înca ti-a soptit caserita cu amabilitate, puteti da mai putin nea Gicule cu vreo 30 ca mai aveti în cont! Draga de ea! Nu? si acum, vine iara scadenta ca sa dau taxa de internet, tu, ca am si de ala! Ne-am lamurit aici ce si cum, apoi da fuguta la ailalta banca. Acolo parea ca e mai simplu, mai putine acte, mere treaba repede, scoate un model, auzi, simulare! Cu litere mari de le citesti din avion, dar degeaba daca tot nu pricepi nimic! Niste probleme de matematica, brrr! No, si te convinge ca ei sunt cireasa de pe tort! Asa ca s-a apucat Gicu al meu de a dus un dosar de acte si xeroxuri, a facut un târg simulat si nu trebuia amu decât sa astepte ca sa ne anunte!
Tu, Letitie! Imagineaza-ti! N-a ajuns bine acasa omu’, zic de Gicu, si suna telefonu’. Nu va suparati, bla-bla, dar sa stiti ca nu se poate la zece ani ca doamna, adica eu!, peste zece ani nu va mai lucra! Auzi ce-l doare pe el! Bine, no, asta e. Facem pe opt ani! Nu trece o ora, iar suna telefonul. Auzi, tu, mii de scuze, bla-bla, stiti, am fost obosit, una alta, am, gresit calculul, nu putem face recalcularea decât pe sapte ani, ca stiti, doamna, adica eu! Bine, facem pe sapte ani! Numai ca asta schimba datele problemei! Nici pomeneala de rata mai mica! Atâta tot ca de amu am o singura rata babana în loc de trei mai mici! si mai stiu ca peste sapte ani am voie sa ies la pensie! Ce scump! Ce dragalas! De atunci ne-au tat verificat, ba la serviciu, ba acasa, dar înca „se lucreaza†la dosar.
Apoi spune-mi tu, draga mea Letitie, ce treaba e asta? Norocul nost ca nu ne-am bagat si la chestiile alea cu iei azi stiu eu ce sui platesti la anul sau schimba-ti tembelizoru numai cu buletinul! Numai asta ne mai lipsea!
No, te las draga mea Letitie, ca poate suna sa ne verifice, îmi mai arde de reesalonare sau am iesit la pensie?
Cu drag a ta prietena, Raveca!