Papa Benedict confirmă profeția lui Malachia

Credibilitatea profeției lui Malachia a fost întărită în urma alegerii noului Papă, susțin comentatorii proorociei. Ei sunt de părere că profilul și intențiile lui Benedict al XVI-lea corespund sensurilor devizei “Gloria Olivae” (Măreția Măslinului), prin care Malachia l-a caracterizat pe penultimul suveran pontif din istorie. Interpreții profeției afirmă că multiplele semnificații ale măslinului – simbol al păcii, al evreilor și al benedictinilor -, se regăsesc în numele papal ales de cardinalul Jospeh Ratzinger și în dorința acestuia ca pontificatul său să stea sub semnul păcii între religii și popoare.Înainte de alegerea succesorului Papei Ioan Paul al II-lea, tâlcuitorii proorociei lui Malachia au oferit mai multe interpretări devizei “Gloria Olivae”, prin care este indicat predecesorul ultimului suveran pontif al Bisericii Catolice. Fiindcă măslinul este atât un simbol al păcii, cât și al iudeilor, unii au considerat că sintagma indică faptul că noul Papă va fi evreu sau că se va dedica promovării păcii. Alții au opinat că denumirea are legătură cu blazonul unor episcopi sau cu stema viitorului Papă. Nu în ultimul rând, multe voci au apreciat că Papa va proveni din rândurile Ordinului Sfântului Benedict, o ramură a acestuia fiind cunoscută sub numele de Olivetani. Dincolo de aceste diferențe, toți au fost unanimi în aprecierea că următorul papă va dăinui puțin timp pe tronul Vaticanului și că sfârșitul său va coincide cu începutul marilor necazuri care vor prevesti sfârșitul lumii.

Ratzinger pacificatorul

Imediat după desemnarea Papei, comentatorii profeției au remarcat faptul că există suficiente motive pentru a-l socoti pe Joseph Ratzinger suveranul pontif menționat de Malachia sub deviza “Gloria Olivae”. Deși nu a făcut parte din Ordinul Benedictinilor, Ratzinger și-a ales numele Benedict din două motive. Prin asocierea cu Sfântul Benedict – întemeietorul monahismului occidental prin care creștinismul s-a răspândit în Occident -, Ratzinger a dorit să sublinieze importanța Europei pentru papalitatea sa, într-un moment în care Vestul continentului pare să fi uitat de rădăcinile sale creștine. Potrivit episcopului Cipriano Calderon, “dacă Benedict de Nursia a evanghelizat Evul Mediu Timpuriu, Benedict XVI va fi evanghelistul noului mileniu”. Mesajul transmis este următorul: “așa cum Sfântul Benedict a apărat Roma de triburile păgâne germane, așa voi apăra Roma, Biserica Romano-Catolică, de asaltul nihilismului occidental!”.

De asemenea, noul Papă le-a explicat cardinalilor că prin numele adoptat a dorit să aducă un omagiu Papei Benedict XV(1914-1922), supranumit Suveranul Pontif al păcii. El a declarat că speră ca “în scurta sa perioadă de pontificat să fie un om al păcii, al reconcilierii între popoare “. Pentru a accentua importanța intențiilor sale, Ratzinger a adoptat ca motto papal cuvântul “Pax”( Pace). În prima slujbă oficiată în calitate de Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea a promis că își va dedica întreaga energie “reconstruirii unității depline și vizibile a tuturor creștinilor și promovării dialogul interreligios. Pentru aceasta, manifestarea bunelor sentimente nu este suficientă. Este nevoie de gesturi concrete care să pătrundă spiritele și să miște conștiințele”.

Ierusalim, orașul păcii

Comentatorii profeției lui Malachia susțin că astfel de declarații, precum și dorința lui Benedict al XVI-lea de a întrece moștenirea diplomatică a predecesorului său, Benedict XV, prefațează o serie de inițiative extrem de spectaculoase din partea lui Ratzinger.

Una dintre acestea ar putea fi propunerea de a transforma Ierusalimul într-un un loc al păcii și închinării pentru cele trei mari religii: creștinism, iudaism și islam. În vederea realizării țelului respectiv, Benedict XVI va cere sau va fi de acord cu ridicarea a trei lăcașuri de cult în Ierusalim: un templu, o biserică și o moschee, situate una lângă cealaltă. Benedict al XVI va veni astfel în întâmpinarea dorinței evreilor religioși care, convinși că venirea Mesiei este aproape, fac pregătiri pentru reconstruirea Templului din Ierusalim.

Un asemenea gest de bunăvoință din partea Papei, de neconceput în urmă cu doar o jumătate de secol, ar fi totuși perfect explicabil dacă ținem cont de dechiderea manifestată de cardinalul Ratzinger față de evrei și teologia iudaică. Ca președinte al Congregației pentru Doctrina Credinței, Ratzinger a jucat un rol major în reconcilierea Vaticanului cu evreii, sub Ioan Paul al II-lea. Cardinalul german a pregătit personal documentul din anul 2000, “Memorie și reconciliere”, prin care Biserica Catolică și-a cerut iertare pentru antiiudaismul manifestat în trecutul său. De altfel, alegerea lui Ratzinger a fost salutată de rabini ca fiind un semn că încălzirea relațiilor dintre Vatican și evrei, inițiată de Papa Ioan Paul al II-lea, va continua. Rabinul David Rosen, directorul pentru relații inter-religioase al Comitetului Evreiesc American, a declarat că ” această continuitate se va reflecta în relațiile dintre catolici și evrei. El este adânc angajat în această problemă. Trecutul îl face sensibil la pericolele antisemitismului și la reconcilierea dintre evrei și catolici. Ratzinger este arhitectul ideologiei politice privind stabilirea de relații depline cu statul evreu”.

“Doctrina Mesiei”

Cel mai puternic semn că actualul Papă ar putea împinge foarte departe apropierea față de evrei este un document emis de Vatican la sfârșitul anului 2001 care, pentru prima dată în ultimii 2000 de ani, validează ca fiind legitimă așteptarea de către evrei a lui Mesia. Intitulat “ Poporul evreu și Sfintele Scripturi în Biblia creștină”, studiul de 210 pagini, publicat de Comisia Biblică Pontificală și autorizat de Joseph Ratzinger, președintele Congregației pentru Doctrina Credinței, susține că “așteptarea mesianică a evreilor nu este zadarnică…Diferența pentru noi este că Cel care va veni va avea caracteristicile lui Iisus, cel care a venit deja și este prezent și activ printre noi”. În ciuda potențialului său exploziv, sau poate tocmai de aceea, documentului nu i s-a făcut publicitate, fiind cunoscut cu precădere în cercurile teologice. Implicațiile formulării din raport, despre care Joaquin Navarro-Valls, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, a declarat că este parte a doctrinei oficiale a Bisericii, au fost subliniate de mai mulți rabini. Astfel, Jack Bemporad, președintele Centrului pentru Dialog Interreligios, a afirmat că “documentul este foarte important. Până acum catolicii susțineau că evreii sunt într-o eroare completă, absolută, că așteptăm degeaba și că suntem orbi față de adevăr.”Potrivit rabinului Michael A. Signer, profesor la Departamentul de Teologie a Universității Notre Dame, raportul “reprezintă o validare a poziției evreiești față de adevăr, aceea că așteptarea de către evrei a lui Mesia este corectă din punct de vedere teologic.” De cealaltă parte, Eugene Fisher, directorul ecumenic al Conferinței Naționale a Episcopilor Catolici, a comentat astfel importanța documentului: “Nu e nevoie să acționăm sau să ne rugăm pentru convertirea evreilor la creștinism… Evreii sunt deja cu Tatăl. Biserica Catolică nu își va mai acorda girul nici unei organizații dedicate convertirii evreilor. S-a terminat cu asta, pe temeiuri doctrinare, biblice și pastorale. Finito.” La rândul său,

Andrea Riccardi, fondatorul Comunității Sant’Egidio, faimoasă pentrul rolul jucat în medierea conflictelor internaționale și promovarea dialogului inter-religios, s-a declarat impresionat de profunzimea documentului întocmit de Vatican: “În trecut, vorbeam de o moștenirea străveche, comună. Dar acum, pentru prima dată, vorbim despre viitorul nostru comun, așteptându-l pe Mesia și sfârșitul lumii”.

Pontificat scurt

O serie de comentatori ai profeției lui Malachia sunt de părere că ambiguitatea formulării din raportul Vaticanului, demonstrată prin interpretările menționate mai sus, ar putea avea consecințe explozive pe termen lung. Pentru mulți, textul implică faptul că venirea Mesiei va satisface criteriile de identificare atât ale creștinilor, cât și ale evreilor, cu toate că există diferențe semnificative în credințele lor mesianice. Astfel, în vreme ce creștinii cred că Mesia a venit deja și se va întoarce în slava lui Dumnezeu, pentru evrei Mesia nu a sosit încă, nu este o ființă divină și nu poate fi Iisus, pentru că acesta a murit înainte de a le aduce izbăvirea. Totuși, în condițiile răcirii generalizate a credinței și slăbirii discernământului duhovnicesc, există posibilitatea ca mulți creștini să identifice sosirea Mesiei așteptat de evrei cu revenirea Mântuitorului. O soluție a dilemei a fost oferită de rabinul Irving Greenberg, care a sugerat ca în momentul sosirii Mesiei, evreii și creștinii să-l întrebe dacă este la prima sau a doua sa venire și, astfel, disputa va fi lămurită. Pentru cei ce au ochi să vadă și să înțeleagă, răspunsul a fost însă dat deja. Semnele prin care va fi diferențiat adevăratul Mesia de cel fals se găsesc în Matei 24:30, Ioan 5:43 și Marcu 13:21-22.

Oricum, momentul adevărului nu este departe, susțin cei care cred în veridicitatea profeției lui Malachia. Potrivit unor interpreți ai proorociei, actualul Papă Benedict al XVI-lea va muri în 2009 sau 2010, cu puțin timp înainte de izbucnirea unui război devastator. Acesta va fi declanșat în urma deciziei evreilor de a ridica cel de-al treilea templu din Ierusalim. Conform lui Malachia, succesorul Gloria Olivae – Benedict al XVI-lea, va fi ultimul Papă al Bisericii Catolice, contemporan cu ridicarea Antichristului – falsul Mesia și cu Judecata de Apoi.

Ioan BUTIURCÄ‚

Benedict XV, fostul Giacomo della Chiesa, (1854-1922), a fost ales Papă la 3 septembrie 1914. Înzestrat cu un mare talent diplomatic, a încercat să pună capăt prin diverse inițiative primului război mondial, dar a fost ignorat de puterile beligerante, care l-au exclus de la Conferința de Pace de la Paris din 1919. A visat la reunificarea cu creștinii ortodocși și le-a canonizat pe Margaret Mary Alacoque și pe Ioana D’Arc. A murit de gripă, în 1922. În semn de prețuire pentru ajutorul acordat refugiaților de război, musulmanii turci i-au ridicat un monument la Istanbul, cu inscripția: ”A fost un tată pentru toți, indiferent de naționalitate sau religie”.

În profeția lui Malachia, Benedict XV, al 104-lea Papă, este descris prin sintagma “Religio Depopulata”. Jumătate din pontificatul lui Giacomo della Chiesa s-a desfășurat în perioada primul război mondial, când milioane de catolici au murit pe front. În 1918-1919, gripa spaniolă a secerat alte alte milioane de vieți, majoritatea în Spania, țară catolică.

Profeția lui Malachia, făcută în secolul XII, susține că până la sfârșitul lumii vor fi 112 papi. Actualul Suveran Pontif – Gloria Olivae -, este al 111-lea pe lista călugărului irlandez. Se crede că pontificatul lui Benedict XVI va coincide cu o perioadă de pace universală, care va dăinui însă puțin timp. El va fi urmat de Petru al II-lea, ultimul Papă.

Conform cuvintelor profeției, “ în vremea ultimei persecuții a Sfintei Biserici Romane, va ședea Petru Romanul, care-și va păstori turma prin multe necazuri; cînd acestea vor lua sfârșit, cetatea celor șapte coline va fi distrusă, iar teribilul Judecător își va judeca poporul.”