Psihologul va raspunde: “Cum recunoastem depresia la copii?”
Ai o problema care nu-ti da pace si careia vrei sa-i gasesti o solutie? În fiecare joi, cotidianul Zi de zi va ofera posibilitatea de a intra în contact, prin intermediul adresei de mail redactia@zi-de-zi.ro cu Ramona Pop, psiholog în cadrul Organizatiei “Salvati Copiii”, licentiata în psihologie si psihopedagogie speciala (2004), cu experienta în consilierea copiilor abuzati fizic, emotional si sexual. În prezent, se specializeaza ca terapeut pentru familie si cuplu în cadrul scolii de terapie a Asociatiei de Psihoterapie a Familiei si Cuplului din Iasi.
Laura, 35 de ani, translator:
“În ultima perioada fiul meu de 11 ani este din ce în ce mai abatut si mai retras. Comportamentul sau e neobisnuit pentru ca desi îl cresc singura (fiind divortata de jumatate de an) nu i-am dat nici un motiv sa fie suparat. Care credeti ca sunt motivele pentru care e asa, o fi depresiv? Ce pot face pentru a-i schimba comportamentul?”
Ramona Pop, psiholog:
“Draga Laura, de la bun început as dori sa înlatur diagnosticul pe care TU deja îl atribui, si anume acela de depresie la copilul tau. Concluziile de acest gen se pot enunta doar în urma unor investigatii minutioase, cu instrumente de lucru specifice si de catre un specialist în neuropsihiatria copilului. Este adevarat ca de multe ori starile de tristete prelungite si aparent neobisnuite ale copiilor pot duce la adevarate episoade depresive la copil, asa ca îngrijorarea ta este îndreptatita. În cazul vostru trebuie sa luam în considerare faptul ca baietelul tau trece printr-o perioada importanta de tranzitie din punct de vedere al dezvoltarii psiho-fizice, la care niciunui preadolescent nu îi este usor sa se acomodeze. Astfel, din start vârsta poate fi numita critica chiar si pentru un copil care are alaturi ambii parinti, cu atât mai mult pentru unul care trebuie sa se adapteze si unei noi structuri familiale, cum este cea monoparentala.
De obicei copiii devin mai tristi în urma unui eveniment care are valoare de pierdere sau separare (evacuarea tatalui din caminul comun în urma divortului, moartea unui bunic, al unui prieten, al unui animal de casa care îi era drag, etc.). Sunt sigura ca în mod constient nu ati vrut ca divortul sa afecteze starea copilului dar, modificarile dispozitiei la baiat pot fi o forma de raspuns la separea de tata. De aceea încurajez mentinerea relatiei cu tatal si crearea de conditii prin care copilul sa înteleaga ca separarea adultilor nu înseamna si abandonarea lui de catre parintele care a parasit domiciliul comun. Facând din nou referire la vârsta, baietii au nevoie de figura parentala masculina, care de cele mai multe ori este si modelul de referinta de gen. Recomnad activitati sportive si în aer liber împreuna cu tatal, petrecerea anumitor weekend-uri împreuna cu el, vizite periodice, convorbiri telefonice, etc.
În final as face putin referire si la câtiva indicatori comportamentali care daca apar izolat nu sunt în mod necesar semnificativi pentru un episod depresiv la copil, dar asocierea lor, constanta în timp si modificarea comportamentala totala trebuie sa ne ridice semne de întrebare si sa ne îndrume catre specialisti. Copiii în general sunt destul de zglobii, de aceea un copil etichetat prea cuminte si care a devenit brusc prea lent în miscari, ne da semne ca ceva nu este în regula. Pot fi de asemenea agitati când sunt rugati sa faca ceva, se enerveaza usor, nu sunt motivati pentru nicio activitate placuta anterior, se devalorizeaza si îl iau pe nu în brate. De asemenea, lentoarea în gândire, scaderea rezultatelor scolare, dificultatea de a învata si mai ales de a memora sunt indicatori semnificativi. Sugerez parintilor sa îsi îndrepte atentia si catre durerile copiilor fara acoperire organica, mai ales de burta si de cap, tulburarilor apetitului, insomniilor si cosmarurilor.
În cazul vostru Laura, este vorba doar de o perioada mai dificila de adaptare, în niciun caz nu sunt însumate cel putin cinci din simptomele descrise mai sus, de aceea mizez pe abilitatile voastre parentale pentru a-l ajuta pe fiul vostru sa depaseasca acest moment!”
