Operatiuni speciale în Calimani

CâÈ›iva mureÈ™eni curajoÈ™i s-au retras în apropierea MunÈ›ilor Calimani È™i au încercat timid sa constituie o forma de rezistenÈ›a anticomunista. Aveau avantajul cunoaÈ™terii zonei montane, dar erau slab pregatiÈ›i È™i dotaÈ›i cu armament. Zona a fost împânzita cu informatori deghizaÈ›i în ciobani È™i miliÈ›ieni deghizaÈ›i în padurari. La toate acestea s-au adaugat însa teama È™i suspiciunea celor urmariti fata de de localnicii din zona, fapt care le-a îngreunat intenÈ›iile, iar acÈ›iunile conjugate ale SecuritaÈ›ii È™i MiliÈ›iei mureÈ™ene aveau sa le zadarniceasca orice acÈ›iune eficienta.    

Cum poate suplini devotamentul, lipsa de pregatire
Partidele politice ale caror elemente activau înca în clandestinitate, anumite personalitaÈ›i locale sau naÈ›ionale, dar în mod deosebit rezistenÈ›a din munÈ›i – mai mult sau mai puÈ›in coagulata – au reprezentat doar câteva din obiectivele muncii informative È™i a masurilor de anihilare corespunzatoare preconizate de Securitatea mureÈ™eana. PuÈ›inii profesioniÈ™ti care au mai fost pastraÈ›i în noul sistem au fost È™i cei care au organizat masurile de contracarare ale opoziÈ›iei. Mai ales în primii ani de la înfiinÈ›area ei, Securitatea mureÈ™eana – ca dealtfel în întreaga È›ara – a trebuit sa faca faÈ›a unor probleme complexe. LipsiÈ›i în buna parte de reÈ›ele informative, dar mai ales lipsiÈ›i de o pregatire corespunzatoare È™i experienÈ›a în domeniu, însa devotaÈ›i cauzei “luptei de clasaâ€, lucratorii din Securitatea mureÈ™eana au suplinit lipsa lor de experienÈ›a, cu perseverenÈ›a È™i devotamentul faÈ›a de cauza. Încadrata mai ales la eÈ™alonul de comanda locala într-o proporÈ›ie covârÈ™itoare cu elemente provenite din rândul minoritaÈ›ilor etnice, agramatismul, stângacia È™i precaritatea pregatirii lucratorilor din Securitate mureÈ™eana se releva treptat din studierea corespondenÈ›ei întocmite È™i purtate între diferitele eÈ™aloane ale SecuritaÈ›ii teritoriale.   

PNL MureÈ™ – o filiala atent supravegheata
Prin ordinul nr. 112/69172 din 8.12.1948 al DirecÈ›iei Generale a SecuritaÈ›ii Poporului (DGSP), se transmitea Serviciului de Securitate din Târgu-MureÈ™ – prin Regionala de Securitate Cluj – ordinul circular nr. 1 din 11.12.1948. Prin acest ordin se atragea atenÈ›ia serviciului local de securitate asupra necesitaÈ›ii supravegherii în mod deosebit a activitaÈ›ii PNL MureÈ™. Mai marii de la BucureÈ™ti cereau intensificarea muncii informative È™i totodata sa sa li se raporteze saptamânal “cine sunt persoanele de încredere din teritoriu însarcinate sa raporteze la centru (PNL BucureÈ™ti – n.a.), rezultatele activitatii lor în teritoriu, ce instructiuni li s-au dat de la Bucuresti, deplasarile si activitatea lor dupa primirea instructiunilor de la Bucurestiâ€. Prompta, pe data de 27.03.1949, cu adresa nr. 1/3990, Securitatea mureseana raporta la Bucuresti, prin intermediul Regionalei Cluj careia i se subordona ierarhic, faptul ca “am organizat o retea informativa, dând instructiuni informatorilor în aceasta problema pentru a putea urmari cât mai aproape activitatea acestora (delegatilor PNL din teritoriu – n.a.)…â€. În iunie 1949, Centrala Securitatii de la Bucuresti transmitea Serviciului de securitate din Târgu-Mures ca PNL Bucuresti a instruit special si trimis în teritoriu un delegat care sa ia legatura cu mai multe filiale din Transilvania. Mai mult decât atât, se indicau Securitatii muresene si persoanele locale care urmau sa fie contactate: “…maior Batrânu din Târgu-Mures, Oprea Vasile din Târgu-Mures, colonel în rezerva, Gradu Ioan, Tudor Ioan din Târgu-Mures…“. Este evident ca Centrala Securitatii de la Bucuresti reusise sa obtina date detaliate chiar din structura de conducere a PNL Bucuresti pe care o penetrase informativ.            

Vasile Netea cautat de Securitate
Periodic, Securitatea mureseana primea de la Centrala Securitatii din Bucuresti (DGSP) tabele nominale cu persoanele care – în situatia ca ar fi ajuns în raza ei de responsabilitate – trebuiau localizate, apoi urmarite pentru a li se stabili contactele locale si ulterior arestate. Profesori universitari, generali si ofiteri superiori, oameni politici, oameni de cultura se aflau pe aceste liste întocmite la centru ca urmare a faptului ca, în diverse momente ale activitatii lor – anterioare instaurarii regimului comunist – cei în cauza avusesera atitudini anticomuniste. Printre cei urmariti general, am remarcat astfel câteva nume si functii sonore: generalul Mihail Voicu, fost comandant al Diviziei 14 infanterie, Ovidiu Vladescu, profesor universitar, Gheorghe Manoliu, fost comandant al Diviziei 4 Munte, Gheorghe Cretzeanu, fost director de banca în Bucuresti, Dumitru Negel, fost maresal al Curtii Regale…însa Securitatea mureseana întocmea si ea propriile ei liste. Astfel, în dosarul cu problema “Bande†(1948), în adresa cu nr. 1/16051 din august 1949, întocmita de Serviciul local de securitate din Târgu-Mures, printre mai mult sau mai putin anonimii Covrig Vasile din Vatava (implicat în miscarea legionara), Toderic Gheorghe, tot din Vatava, care se facea vinovat de legaturi cu Covrig Gheorghe sau de urmaritul Cristea Petru din Toplita care se facea vinovat de împuscarea în 1946 a doi functionari din Garzile Populare, am remarcat si numele omului de cultura muresean Vasile Netea. Motivul? Netea, potrivit mentiunilor Securitatii muresene, “la afirmatiile (care ?) facute de Toderic, s-a atasat… (Netea – n.a.) a fost semnalat la locul numit Poiana Rusca din muntii Rastoliteiâ€. Nimic altceva, niciun alt cap de acuzare serios si fundamentat, decât ca ar fi împartasit probabil anumite afirmatii ale unui oarecare Toderic Gheorghe. Prea putin, din punctul meu de vedere. Suficient însa din punctul de vedere al Securitatii. Se cuvine însa mentionat faptul ca, în zona Muresului, Netea era cunoscut ca un politician activ care, e drept, trecuse prin doua partide, PNL si Frontul Renasterii Nationale. În plus, mai era si finul unui alt “proscris†al timpului, Emil Aurel Dandea.           

Operatiunea “Padurariiâ€
Marea problema de la începutul deceniului cinci a Securitatii muresene o reprezenta rezistenta din zona Muntilor Calimani, care însa era insuficient coagulata la momentul respectiv, dar pe cale de se organiza si a deveni eficienta. Dupa ce au fost identificati anticomunistii care luasera calea muntelui si contactele locale ale acestora, Securitatea mureseana a trecut la întarirea posturilor de militie de pe Valea Muresului, precum si la trimiterea unui numar de 7 informatori deghizati în ciobani, la anumite stâne pentru a putea urmari si raporta eventualele miscari ale fugarilor. Mai mult chiar, Securitatea mureseana – cu ajutor de la Bucuresti – a initiat organizarea si lichidarea acestor rezistente (sporadice) din zona Calimanilor. Pe data de 13 septembrie 1949, a sosit de la Bucuresti capitanul Eugen Alimanescu (Directia Generala a Militiei), care împreuna cu capitanul de militie Ioan Sasu (comandantul Militiei Judetului Mures) si sublocotenentul Constantin Radu din partea Serviciului de securitate Târgu-Mures au convenit masurile ce trebuiau luate grabnic pentru anihilarea bandelor. În cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia întâlnirii celor trei, se convenea asupra faptului ca Militia Judeteana Mures sa trimita la Ocoalele Silvice din regiunea unde erau semnalate bande, “militieni îmbracati în uniforme de padurariâ€, acestia urmând sa fie recrutati, potrivit specificarilor din procesul-verbal “din elementele cele mai devotate clasei muncitoare si curajoase care sa nu dea înapoi chiar daca vor fi atacati de banditiâ€. Printre alte masuri preconizate, se mai preciza si faptul ca, legitimatiile padurarilor, armele si uniformele acestora sa fie procurate, într-un deplin secret, de la Directia Silvica Mures. Nu cunoastem alte amanunte referitoare la desfasurarea opratiunii, dar este de presupus ca a fost un succes, de vreme ce pe parcursul anilor urmatori – din documentele pe care le-am consultat pâna acum – nu mai semnaleaza aspecte vizând existenta unei eventuale rezistente în zona Muntilor Calimani sau în zonele mai apropiate de Valea Muresului.           
     
Tabel nominal cu informatorii (ciobani) special plasati în partile muntoase (zona Muntilor Calimani) si la obiectivele problemei subversive:

– Fazakas Gheorghe                 – în Poiana Cofu
– Mocar Francisc                      – Muntele Moldovanca
– Luierean Gavril                      – Piciorul Popii
– Banu Dumitru                        – Zimbroita
– Truta Ioan                              – Muntele Batrâna
– Gliga Gavril                           – Muntele Socinca
– Truta Simion                          – Muntele Siriod
(Adresa cu nr. 982 din 26 februarie 1949 întocmita de Biroul de securitate Reghin si adresata Serviciului de securitate Târgu-Mures)