Regele Carol II se întoarce acasă

După 5 octombrie 1948 Carol si Duduia (Elena Lupescu) au ajuns
în Portugalia, la Estoril, unde au cumpărat o casă, pe care au renovat-o
şi au mobilat-o pe gustul lor, cunoscută ca Villa del Sol. Pentru
că la căsătoria pe care au făcut-o la Rio, în Brazilia, în 3 iulie 1947,
nu s-au cununat religios, după ce s-au instalat în Portugalia au ţinut
să fie cununaţi în religia ortodoxă, de un preot român. Cununia a avut
loc în 18 august, în casa lor şi a fost oficiată de preotul Martinian
Ivanovici, venit de la Paris. Carol a considerat acest eveniment
“mult prea aşteptata binecuvântare a împreunării noastre”.

Carol al II-lea a încetat din viaţă la 3 aprilie 1953, la o săptămână după moartea primei sale soţii, Ioana Lambrino. El a fost depus la Panteonul Regal de la mănăstirea Sao Vicente Salazar, acordându-i-se funeralii cu escortă militară. S-a procedat astfel deoarece fusese şef de stat şi pentru că mătuşa sa, infanta Beatrice, sora mamei sale, regina Maria, era căsătorită cu infantele Portugaliei, Alfonso de Orleans y Bourbon. Cortegiul funerar a fost impozant, dar dintre membrii familiei apropiate, n-a participat decât Nicolae, fiul şi surorile sale lipsind de la înmormântare. Coşciugul cu osemintele fostului rege al României au fost mutate ulterior într-o anexă a cimitirului, pe o masă, la picioarele căruia au fost depus osemintele Elenei Lupescu, care a decedat la 7 iulie 1977.

Despre abdicarea lui Mihai

Cele două sicrie, al lui Carol fiind acoperit cu drapelul României, aşteaptă să fie aduse şi înhumate în ţară. Primul rege român de origine străină botezat ortodox, scria cu multă durere, în exil fiind, în însemnările sale: “sunt născut, am trăit şi voi muri român”. Când încă se mai afla în Brazilia, la Rio de Janeiro, a consemnat în caietele sale eforturile depuse pentru a obţine aprobările necesare în vederea trecerii în Europa, cu scopul de a fi mai aproape de ţară, lucru realizat în octombrie 1947. De la Estoril, Carol al II-lea a urmărit evenimentele care aveau loc pe plan internaţional şi mai ales, cele care aveau loc în România. A fost consternat la aflarea veştii că fiul său, regele Mihai, la 30 decembrie 1947, a abdicat şi că a fost proclamată “Republica Democratică Populară, alias Sovietică”. După un timp văzând că regele Mihai nu întreprinde nimic pentru a reveni pe Tron, a socotit că este de datoria sa să reia Tronul României, fiind îndreptăţit la aceasta prin faptul că el nu a abdicat, ci a dat fiului său doar o delegaţie, pe când regele Mihai a semnat un act de abdicare. În însemnările sale Carol consemna: “30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâşietoare: la 5 d.a. bietul şi credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihăiţă a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am rămas literalmente, trăznit. Reprezentantul lui Reuters a şi venit aici aducând-mi telegramele, care dau oareşicare detalii. La 3 a semnat abdicarea şi a dat o declaraţie către popor. M-a apucat o furie auzind această ştire; cine dracul l-a pus pe Mihăiţă să se întoarcă, ca după o săptămână să plece în condiţiile cele mai urâte şi dând către popor o proclamaţie ruşinoasă? Nu numai că abdică pentru el şi urmaşii săi, dar spune, în proclamaţie că lasă poporului grija de a alege cum doreşte să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a ţării. Mă sufocă ideea că fiul meu, ca suveran, să poată să-şi pună iscălitura sub un document astfel redactat. Toţi luptăm pentru a arăta lumei că forma democratică nu numai că este compatibilă cu Monarhia, dar că şi asta este de fapt, mai garantată sub un suveran, decât sub un preşedinte, care-i totdeauna un om de partid – şi iată că acum Mihăiţă declară, sub iscălitură, contrariul, şi în acelaşi timp, autentifică actul de naştere a Republicii, forma de stat, care nu poate permite României de a trăi”.

Despre prima dragoste

Carol al II-lea reuşea cu mult talent să-şi exprime durerea şi suferinţa nu doar în ceea ce priveşte îngrijorările legate de acest eşec al monarhiei dar şi faţă de propriile trăiri; sentimental a avut o viaţă zbuciumată, dar a reuşit ca fiecărei femei să-i dăruiască o dragoste sinceră. Când a murit Ella Filliti, prima lui iubire, nota: “Veste tristă de dimineaţă şi care m-a impresionat adânc: a murit Păsărica. După 25 de ani de nesfârşite chinuri, s-a stins în aceste timpuri de mizerie. Pentru ea este o mântuire. Câte amintiri ale acelor vremuri fericite ale tinereţii nu mi-au trecut azi prin minte. A fost dragostea mea, a primei tinereţi, a fost, ca întotdeauna imboldul unor fapte bune, unor năzuinţe nobile. Când mă gândesc la deosebirea moravurilor de atunci şi de astăzi, dragostele erau mai curate, mai idilice. Dacă mama n-ar fi avut nenorocitul gând să o facă să plece din Iaşi, în 1917, câte dureri ar fi scăpate din viaţa mea. Era o prietenă sigură şi neambiţioasă. A fost o mare greşeală pe care toţi am plătit-o atât de scump. Va rămâne Păsărica, o brazdă luminoasă în viaţa mea”.

Un moment istoric

La 50 de ani de la moartea regelui Carol al II-lea s-a hotârât o reconciliere a poporului român cu propria istorie prin reîntoarcerea în România a celui care a trăit dorul de ţară în durerea prelungă a exilului. Ambasadorul României la Lisabona Teodor Baconski a spus că un mare sprijin în realizarea acestui demers l-au avut autorităţile portugheze. Sicriul cu trupul regelui va fi depus la Basilica Sao Vicenze de Fora din Lisabona, începând cu data de 10 februarie; se va deschide o carte de omagii pentru diplomaţii străini acreditaţi la misiunile diplomatice dar şi pentru toţi membrii comunităţii româneşti care vor dori să-şi exprime astfel omagiile pentru cel care a avut o contribuţie deosebit de importantă în istoria României. În 13 februarie va fi oficiată o scurtă ceremonie ecumenică, oficiată probabil de Excelenţa Sa, Cardinalul Joseph do Campos şi de înalţi prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române. În cursul dimineţii de 13 februarie la Lisabona vor sosi membri ai guvernului român precum şi ai Casei Regale. La ceremonie vor participa oficialităţi portugheze precum şi personalul ambasadei române. De toate pregătirile şi ceremonia în sine se ocupă o agenţie funerară portugheză. Sicriele vor fi transportate până la Bucureşti cu un avion special, iar de acolo la Curtea de Argeş unde vor fi reînhumate rămăşiţele fostului rege.
Această ocazie reprezintă şi o relansare a relaţiilor bilaterale româno-portugheze. La Bucureşti va fi prezent şi ministrul de externe portughez, Antonio Manuel Mendonca Martiens da Cruz, care vine de la Kiev, pentru o întâlnire oficială cu omologul său român Mircea Geoană, cu primul ministru şi cu preşedintele României. Acesta este primul membru al actualului guvern portughez care face o vizită în România.