Regele oceanelor șI ”femeile țărmului său”

N-a fost bogat de la început, dar ambiția l-a ajutat să devină unul dintre cei mai bogați armatori ai lumii. Pentru a-și crea un imperiu, a sacrificat absolut orice. N-a avut prieteni, a avut mai multe metrese și două soții. A profitat de fiecare ocazie

pe care viața i-a creat-o și a ridicat din nimic un imperiu

economic uriaș. Născut la 21 septembrie 1906, Aristotel Onassis a rămas cel mai bogat armator grec al secolului XX. Numele lui este și astăzi unul sinonim cu o bogăție fabuloasă.

Aristotel “Ari” Onassis s-a născut la Smyrna, în Imperiul Otoman (astăzi Izmir, Turcia). La începutul secolului XX, Smyrna avea o importantă populație greacă. Copilăria lui Ari a fost dominată de principiile Bisericii creștine ortodoxe. După ce a fost ocupat, o scurtă perioadă de timp, de trupele grecești (din 1919 până în 1922), orașul a fost recucerit de turci și familia Onassis și-a pierdut averea obținută din afacerile cu tutun. Membrii familiei au fost obligați să se refugieze în Grecia.

“Argentinianul” cu 1 dolar

În 1923, Onassis a ajuns în Argentina. Nu avea altă avere în afară de un dolar și o scrisoare de recomandare a unor prieteni către niște oameni de afaceri. Prima sa slujbă a fost de operator telefonic, după care a început să importe tutun din Turcia și să producă țigări. În 1925, a obținut cetățenia argentiniană. În câțiva ani, Ari a reușit să acumuleze primul său milion de dolari.

Puțini sunt cei care cred că averea lui Aristotel Onassis a avut ca sursă afacerile cu tutun. Se pare că, foarte curând după ce s-a stabilit în Argentina, Onassis a început o afacere mult mai rentabilă, dar ilegală: importul și vânzarea de droguri, o afacere care l-a transformat, în timp de doar trei ani, în milionar. În 1928, guvernul grec i-a cerut lui Onassis să negocieze un acord comercial cu Argentina. Succesul de care s-a bucurat a făcut ca, la 25 de ani, să fie numit consul general al Greciei în Argentina.

Din 1932, Onassis a devenit un om de afaceri de talie mondială. În plină criză economică mondială, grecul devenit milionar în America de Sud a achiziționat șase nave maritime canadiene cu doar 20.000 de dolari. Flota sa comercială a crescut an de an, îmbogățindu-se cu noi vase de comerț. La sfârșitul anilor ’30, a intrat în afacerile cu tancuri petroliere și cu baleniere, care erau mai profitabile. Următoarele două decenii, chiar în condițiile celui de-al Doilea Război Mondial, i-au adus o creștere considerabilă a flotei și, implicit, a averii pe care o deținea.

Câteva dintre vasele lui Onassis navigau sub pavilion american, motiv pentru care a fost acuzat de încălcarea dreptului internațional maritim, care prevedea ca toate vasele care arborează steagul american trebuie să aparțină unor cetățeni americani. Implicarea FBI în acest caz l-a făcut pe Aristotel Onassis să pledeze vinovat și să plătească guvernului american daune de șapte milioane de dolari.

“Regele oceanelor”

Dobândirea cetățeniei americane n-a însemnat un impediment major pentru continua ascensiune a lui Onassis. În 28 decembrie 1946, s-a căsătorit cu Athina Mary Livanos, fiica magnatului vaselor, Stavros Livanos. Tina, cum o alintau apropiații, avea cetățenie americană și, în scurt timp, cei doi s-au mutat la New York. Aici s-au născut cei doi copii ai lor, Alexander (în 1948) și Christina (în 1950).

Onassis nu era unul dintre cei caracterizați de fidelitate. Se pare că în 1947 a avut o aventură cu Evita Peron (celebra soție a președintelui argentinian Peron), căreia i-a donat o sumă importantă de bani pentru acțiunile de caritate ale acesteia. Alan Gansberg susține că Evita i-a pregătit magnatului micul dejun a doua zi dimineața, iar Onassis ar fi afirmat: “E cea mai scumpă omletă pe care am mâncat-o vreodată”.

La scurtă vreme, Onassis a devenit cumnat cu Stavros Niarchos, un alt armator puternic, și astfel, cei trei, Onassis, Livanos și Nearchos au format cel mai puternic grup maritim din lume, cu toate că a urmat o perioadă prosperă pentru multe alte companii rivale. însă operațiunile ilegale ale lui Onassis au continuat. În 1951 au început vânătorile ilegale de balene, cauză din care, trei ani mai târziu, flota peruană a atacat o balenieră a armatorului grec și i-a arestat pe cei 400 de marinari care formau echipajul. Apoi, activitățile lui Ari s-au diversificat.

În 1956, a cumpărat liniile aeriene grecești (Greek National Airline), aflate în pragul falimentului, și a creat o afacere privată: Olympic Airways of Greece, prima companie care a avut rute în cinci continente.

După ce fiul său, Alexander, și-a pierdut viața în 1973, într-un accident aviatic, Onassis a vândut compania guvernului grec.

Oferta de cumpărare a sopranei

Pe numele adevărat Cecilia Sophia Annamaria Kalogeropoulos, Maria Callas a făcut o mare pasiune pentru armatorul Aristotel Onassis, magnatul care își dobândise averea colosală pe căi… mai puțin ortodoxe. Fiică a unor emigranți greci, născută la 23 aprilie 1923 într-un spital din New York, Maria Callas s-a căsătorit în 1949 cu Gian Battista Meneghini, un industriaș scund și gras, care avea exact dublul vârstei ei. Meneghini a reușit s-o transforme pe Maria Callas dintr-o “rățușcă urâtă” într-o divă. Și-a lichidat afacerile și a devenit agentul și impresarul sopranei: îi alegea rolurile, îi fixa onorariile (din ce în ce mai mari) și îi semna contractele.

Aristotel Onassis a făcut cunoștință cu cuplul Callas – Meneghini în 1957, cu ocazia unui bal organizat de americanca Elza Maxwell în cinstea artistei. Maria a impresionat întreaga asistență și în mod special pe Ari, care, deloc interesat de operă, a hotărât totuși că soprana trebuie să devină a lui. În anul următor, cu prilejul unui concert de gală, cei doi s-au reîntâlnit la Paris. La sfârșitul concertului, Onassis a copleșit-o pe Maria cu buchete de trandafiri roșii și a urmat-o la Londra, unde Maria a concertat în iunie 1959. După spectacol, Onassis i-a oferit un dineu luxos, insistând ca perechea Callas – Meneghini să-i facă o vizită pe iahtul Christina.

În timpul vizitei, Onassis a încercat prin toate mijloacele s-o convingă pe Maria să-și părăsească soțul. Consoarta sa, Tina Onassis, i-a mărturisit lui Meneghini că i-a surprins făcând dragoste într-una dintre cabinele de pe vas.

“Dacă femeile n-ar exista, toți banii din lume n-ar mai avea nici un rost”, afirmase cândva Onassis. Încrezător în faptul că orice este de vânzare pe lume, armatorul grec Onassis i-a oferit fostului industriaș italian mai multe milioane de dolari pentru ca acesta să renunțe la nevastă! Meneghini n-a acceptat târgul, însă Maria l-a părăsit în favoarea lui Ari. Tina a divorțat și ea, deși se pare că Ari a acceptat destul de greu despărțirea.

Callas a născut

La 10 august 1960, Callas declara unor jurnaliști că este pe cale să se căsătorească. Imediat, Onassis a dezmințit știrea, subliniind că soprana își face vise deșarte. Decepționată, soprana a devenit mai prudentă în declarațiile făcute presei, afirmând că se bucură de statutul de femeie liberă.

Apropiații artistei susțin că, în 1960, artista rămăsese însărcinată și Ari ar fi obligat-o să renunțe la copil. Într-o biografie a Mariei Callas, semnată de Nicholas Gage, apare o altă variantă: Maria Callas ar fi avut un copil cu Aristotel Onassis, născut prin cezariană, la opt luni, în 1960. Bebelușul, numit Omero Lentrini, ar fi murit la două ore după naștere, din cauza unor probleme respiratorii. Cartea lui Gage prezintă copii ale documentelor oficiale, care confirmă existența copilului, înmormântat într-un cimitir din Milano, și o fotografie a acestuia. Cert este că artista a vorbit cu foarte puține persoane despre această sarcină și despre faptul că Onassis ar fi insistat să avorteze. Camerista sopranei, Bruna Lupoli, a susținut că, de atunci, Maria nu a mai rămas niciodată însărcinată.

În 1965, Maria Callas a părăsit scena pentru a i se dedica în totalitate lui Ari. Prietenii și admiratorii pe care-i avea Callas i-au reproșat armatorului că i-a distrus cariera, deși grecul intenționa să-i construiască o operă la Monte Carlo.

“Regele” și “președinta”

Armatorul s-a îndepărtat treptat de Maria Callas și a început să-i facă o curte insistentă lui Jackie Kennedy, văduva lui John Fitzgerard Kennedy. Răcirea sentimentelor lui Onassis a fost atât de mare, încât nu a ezitat să fie crud cu soprana și să o jignească. “Ești un nimeni. Ești doar o femeie cu un fluier în gât, care, de altfel, nu mai funcționează”, îi spunea Onassis.

În 1968, magnatul grec s-a căsătorit cu Jackie Kennedy, într-o micuță capelă din Panaytsa, un sătuc de pe insula Skorpios (pe care Onassis o cumpărase în 1963). Acesta fusese lăcașul de rugăciune preferat al… Mariei Callas! Distrusă, soprana s-a retras în Franța. A mai cântat o singură dată, în 1974, la Sapporo (Japonia) și a murit neconsolată în 1977, la Paris. Datorită unui vechi testament, datat din anul 1954 și descoperit într-o carte de rugăciuni, Meneghini i-a moștenit întreaga avere, estimată la 15 milioane de dolari.

Căsătoria lui Onassis cu Jacqueline Bouvier Kennedy a șocat întreaga lume. Frumoasa fostă primă doamnă a Americii și urâtul armator grec nu păreau să aibă nimic în comun. Oricum ar fi fost căsătoria, ea n-a fost una din dragoste. La trei luni după asasinarea lui Robert F. Kennedy, Jackie a decis că familia Kennedy a devenit “o țintă”. Acesta poate fi argumentul hotărâtor pentru mariajul ei cu Onassis: armatorul avea puterea să-i ofere protecția de care avea nevoie, iar ea deținea poziția socială pe care el o urmărea.

Căsătoria lor a fost una mai degrabă insipidă. În cei șapte ani de căsnicie, Ari și Jackie și-au petrecut foarte puțin timp împreună. La 15 martie 1975, atunci când Aristotel Onassis a murit, Jackie a devenit o văduvă foarte bogată, moștenind o parte a averii armatorului grec. Ari a fost înmormântat alături de fiul său.

Fiica sa, Christina, a murit în 1988, la numai 37 de ani, în condiții misterioase (se pare, în urma unei supradoze), la doar un an după ce divorțase de Thierry Roussel, tatăl Athinei, singura supraviețuitoare a familiei Onassis.

Onassis și epava de la Costinești

“Evanghelia” a fost o navă comercială greacă aparținând vestitului om de afaceri Aristotel Onassis. Din cauza condițiilor atmosferice nefavorabile și a vizibilității reduse, noaptea târziu, pe timp de furtună, vasul s-a apropiat foarte mult de mal, căpitanul având convingerea că se află în apropierea portului Constanța. Carena vasului a rămas blocată între două stânci în formă de V. Din cauza costurilor mult prea mari presupuse de recuperare, nava a fost abandonată. Nava a intrat ulterior în patrimoniul statului român și a devenit, de la sfârșitul anilor ’60, un simbol al Costineștiului.

Ultimul vlăstar al lui Onassis

Născută în 1985, Athina este ultimul vlăstar al familiei Onassis, unicul copil al Christinei, fiica lui Aristotel Onassis. Athina a avut o copilărie privilegiată: guvernante, grădină zoologică proprie, păpuși cu garderobă asigurată de case de modă vestite, precum Chanel sau Dior.

Vorbește fluent franceza, engleza și suedeza și își dedică mult timp pasiunii sale, echitația. Are o gardă de corp formată din 12 persoane. La împlinirea vârstei de 18 ani, a moștenit o avere de câteva miliarde de dolari, devenind mai bogată decât regina Angliei.

La 21 de ani, Athina va deveni “capul” Fundației Onassis. Până atunci, ea va avea o avere dublă față de cea a suveranei britanice. Deși nu vorbește prea bine limba bunicului ei, pentru greci este o eroină, un simbol al epocii în care Aristotel Onassis era regele oceanelor.

Crezurile lui Aristotel Onassis

* Nu dormi prea mult și nu spune nimănui necazurile tale;

* Dacă dormi cu trei ore mai puțin în fiecare noapte, timp de un an, vei avea o lună în plus și jumătate de succes asigurate;

* Secretul afacerilor este să știi ceva ce nimeni altcineva nu știe;

* Nu am prieteni și nici dușmani – doar competitori.

Averea lui Onasis

Onassis a lăsat în urma sa o avere considerabilă. Deși o parte a fabuloasei flote a lui Onassis a fost deja vândută, averea rămasă cuprinde câteva vapoare, depozite în 217 bănci din lume, diverse companii din Argentina și Uruguay, o linie aeriană din America Latină, o importantă afacere cu mâncare pentru bebeluși din Brazilia, o companie de produse electronice din Japonia, o companie iraniană de produse chimice, două insule și două vile în Grecia, clădirea Olympic Tower din New York, un apartament de lux la Paris, Hotelul Métropol Palace din Monte Carlo și o imensă colecție de opere de artă și bijuterii.