Donarea de organe o problema de viata si moarte

Aproximativ 30 de pacienti se afla in prezent pe lista de asteptare pentru un transplant de organe, dar lista este intr-o continua modificare conform datelor furnizate de Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant Mures (IBCvT).

In cursul anului 2007 patru pacienti au beneficiat deja de un transplat de organe, iar in 2006 sase pacienti. “Initativa schimbarii legislatei in domeniul transplantului de organe prin legiferarea acordului prezumat, este o initiativa buna ce se practica in majoritatea tarilor, e o chestiune ce tine de educatie si cultura respectivei tari. Dar dupa cum stim, acestea se formeaza in timp. Important e sa se inceapa. In Spania sunt 34 de donatori la un milion de locuitori pe an, cu acord prezumat, in timp ce Romania are 0.5 donatori, fara acord prezumat”, sustine Lavinia Cosma, director resurse umane, in cadrul IBCvT. “Pintre cauzele majore care genereaza numarul mic de donatori se numara legislatia actuala, lipsa de informatie a populatiei. Este necesara de asemena o activitate sustinuta in spitale de informare si de urmarire a evolutiei pacientilor”, explica Lavinia Cosma. Reticenta accentuata a romanilor in acceptul de a deveni, post-mortem, donatori de organe i-a determinat pe membrii Agentiei Nationale de Transplant sa inceapa demersurile pentru legiferarea acordului prezumat. Acest acord prezumat presupune ca cel aflat in moarte cerebrala este considerat automat donator de organe. “In tarile europene acest acord functioneaza deja. Primele state care au legiferat acest acord au fost cele nordice, care au ajuns la aceasta masura dupa ce au constatat ca procentul refuzului de a dona organele celui decedat ajunsese la 60%. Si la noi acest procent este ingrijorator de mare. E dificil sa-i ceri cuiva care si-a pierdut fiul sa semneze ca e de acord sa ii doneze organele altcuiva. Unii invoca argumente religioase, altii pur si simplu nu vor. Introducerea acordului prezumat prin lege ar rezolva multe din aceste situatii si ar duce la cresterea numarului de transplanturi”, ne-a declarat dr. Victor Zota, directorul Agentiei Nationale de Transplant. Prezent la Targu Mures cu ocazia cursului international DONORG 2007, desfasurat în luna martie a acestui an, Victor Zota, a declarat ca un donator pierdut înseamna cam patru, cinci sau sase vieti pierdute. “Cred ca si numai aceasta sintagma ar putea mobiliza multi medici care sa se implice în declararea mortii cerebrale, în special medici din sectiile de anestezie si terapie intesiva, sa fie mai responsabili cu acest capitol, sa ofere mai multi donatori sistemului national de transplant. Si în felul acesta, avand mai multe organe, se pot salva mai multe vieti. Integritatea este pastrata fara nici un fel de problema. Aspectul final al cadavrului se pastreaza, chiar daca recoltam tesuturi sau organe, chirurgii au grija în astfel de cazuri sa faca o reconstructie fara nici un fel de urma speciala. Nu cred ca trebuie foarte multa scoala ca sa întelegi necesitatea si virtutile transplantului”, a precizat Vicor Zota.

Acceptata de romani ?

Potrivit unei cercetarii efectuate în perioada 10-15 aprilie de Grupul de Studii Sociale 2000, pe 1.075 de persoane din mediul urban, aproape 70 la suta sustin ideea acordului prezumat în cazul transplantului de organe. Principalul argument în favoarea transplantului post-mortem a fost legat de salvarea vietii unui bolnav. Reticentele sunt legate de aspectul crestinesc. Peste 85 la suta din participantii la cercetare au mai spus ca nu au discutat cu vreun membru al familiei dorinta de a nu-si dona organele dupa moarte si nici ideea de a deveni donator de organe, totusi mai mult de jumatate ar fi dispusi sa aiba discutii de acest fel acasa. De asemenea, 65 la suta dintre repondenti sustin ideea introducerii acordului prezumat, si tot atatia cred ca prin acest consimtamant ar creste numarul organelor disponibile.

Optica religioasa:

etica donarii de organe

E binecunoscut faptul ca bisericile pot avea o influenta majora asupra enoriasilor. Reprezentantii bisericilor sunt în unanimitate de acord cu situatia în care se apeleaza la transplant ca la unicul remediu valid pentru prelungirea vietii, daca acesta are scop terapeutic. Ei condamna însa transplanturile cu risc crescut, care seamana mai degraba a experimente sau curiozitati medicale. De asemenea donarea nu trebuie sa prejudicieze sanatatea donatorului. Donarea este privita ca fiind o expresie a iubirii si a jertfei, dar care nu naste obligatie. “Biserica Crestina Adventista de Ziua a saptea este de acord cu prelevarea si transplantarea de organe, dar promoveaza întai prevenirea. Donarea si prelevarea trebuie sa respecte conditiile etice, crestine. Deasemenea este foarte importanta asistenta acordata donatorului si familiei donatorului, pentru ca acestia se confrunta cu crize deosebite: chiar daca în momentul în care iau decizia sunt convinsi ca e bine, ulterior au îndoilei si dileme, astfel ca au nevoie de asistenta si de sprijin moral”, crede pastorul Viorel Dima, directorul Departamentului Relatii Publice si Libertate Religioasa. In ceea ce priveste Biserica Greco-Catolica aceasta este de acord cu formele transplantului pentru ca se presupune, ca “aceasta interventie a stiintei medicale vine în interesul vietii. Sunt însa si anumite precautii- nu putem face un bine facand un rau, aceste materiale biologice prelevate nu pot afecta în mod dramatic viata donatorului. Biserica noastra interzice prelevarea de organe de la o persoana vie, organe vitale, de exemplu o mama nu îsi poate dona inima chiar daca ar vrea sa salveze viata copilului, nu este permisa o asemenea interventie. Daca este însa vorba de un rinichi sau un plaman, atunci acest lucru este posibil” sustine conferentiar universitar dr. Ioan Mitrofan, Institutul Teologic Greco-catolic de Grad Universitar, Blaj. Prea Sfintitul Petroniu Salajeanu, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei, Bihorului si Salajului sustine ca “Biserica este în favoarea transplantului, însa este foarte atenta cu momentul mortii, moment care trebuie declarat de un medic sau de o echipa de specialisti. Dupa aceasta se poate face transplantul, iar de la persoane vii, sa nu existe riscul mortii donatorului. Trebuie avut grija sa nu se faca trafic de organe, persoana sa fie decedata, sa fim foarte atenti la momentul în care intra în moarte clinica, sa nu existe posibilitatea ca acea persoana sa îsi revina”.

Iulia OPREA

In goana dupa obtinerea organelor celor decedati, cei care sustin acordul prezumat considera omul o simpla uzina de organe pentru altii. Acordul prezumat este o incalcare a demnitatii persoanei pe un principiu utilitarist. Acordul pentru donarea de organe trebuie sa fie un act individual, un act altruist, nu unul obligatoriu. Acordul prezumat atenteaza la demnitatea umana si contravine drepturilor omului”, este de parere Vasile Astarastoae, presedintele Comisiei de bioetica din cadrul MSP

Infractionalitatea legata de transplant

Virgil Ogrean, de la Judecatoria Targu-Mures este de parere ca “În Romania acest fenomen nu este foarte bine reliefat în practica judiciara. Infractionalitatea legata de transplant s-ar putea dezvolta ca o consecinta a saraciei si a nivelului scazut de trai. O alta cauza ar putea fi dorinta unor persoane suferinde, dar cu o situatie materiala deosebita, de a-si rezolva problemele. O a treia situatie este cea care dorinta unor persoane de a se îmbogati îi îndeamna sa comercializeze diferite parti ale corpului uman. Amploarea pe care a dat-o media acestor situatii a fost un imbold care a determinat legiuitorul roman sa adopte legislatia actuala, care pe langa faptul ca sanctioneaza abaterile are si un pronuntat caracter educativ, preventiv. Cred oricum ca e mult mai usor de prevenit un fenomen negativ decat de combatut.”, a subliniat Virgil Ogrean.

“De la un donator ideal ar putea avea de profitat 100 de receptori, dar din pacate, nu exista un asemenea donator. Oricum cinci, sase, sapte oameni în mod sigur pot fi salvati. Am ajuns însa în situatia în care un ficat prelevat sa fie taiat în doua si sa fie pus la doua persoane, din cauza ca nu avem suficiente organe”- Victor Zota