Responsabilitatea față de oameni – grijile unui proprietar de firmă

Cred ca una dintre temele readuse pe tapet de perioada de criză economică pe care o traversăm este relaționarea interumană. Am început să constatăm fiecare dintre noi că avem tot mai puține canale de comunicație cu cei din jur, că acestea funcționează dificil, dacă nu chiar defectuos, și că, dacă până mai ieri aveam mulți prieteni sau cunoscuți cu care reușeam să discutăm vrute și nevrute, azi, ne limităm la strictul necesar, atât ca subiecte cât și ca persoane. Simțim încrâncenarea din privirea și din vocea interlocutorilor care, parcă tot mai mulți, sunt absenți de la discuție ca și cum n-ar fi acolo. Asta în general.

Dacă încercăm să focalizăm privirea pe acest subiect în cazul unei firme private, constatăm că subiectele predilecte de discuție ale colegilor de la același nivel se axează pe nesiguranța locului de muncă și pe ce li s-a mai întâmplat cunoscuților, sau prietenilor, sau vecinilor care au rămas fără un loc de muncă. Și cât de greu e să-ți plătești întreținerea la locuință, cât de greu e să îți ții copilul în școală sau cât de greu e să te mai gândești la vreo investiție. Probleme curente, de altfel, dar care s-au acutizat peste măsură în ultimul timp. Și când te gândești că acești oameni își leagă speranțele traiului lor zilnic de locul de muncă pe care tu l-ai creat și, implicit față de tine, proprietarul firmei, care i-ai angajat.

La deschiderea oricărei firme private, întreprinzătorul, se gândește în primul și în primul rând să facă profit. În egală măsură, posibil să-și rezolve în acest mod, situația locului de muncă propriu. Iar în această fază, oamenii de care are nevoie pentru desfășurarea activității firmei sunt utilizați, contra unui remunerații, pentru îndeplinirea obiectivului principal al firmei, și-anume, profitul.

În evoluție, dacă nu vrea să fie ”one man show”, se gândește de cine are nevoie și cu ce calificare pentru a îndeplini obiectivul și menirea firmei. Asta ca nevoie strict funcțională. După care, începe să se gândească cum să facă să își aducă specialiști care să îl ajute să dezvolte afacerea și să o poziționeze pe un făgaș care să-i asigure stabilitate și eficiență financiară. ”CE TREBUIE?” să facă pentru a crea un mediu de lucru atractiv, cum să facă să aibă în firmă oameni de valoare? Cum să convingă oameni de valoare să își lase job-urile pe care le au și să consimtă să se alăture unei alte echipe? Desigur, un răspuns simplu, necesar, dar absolut deloc suficient, ar fi să-i plătească bine. Dar câți dintre noi am suporta corvoada unui loc de muncă în care atmosfera e infernală, relaționările cu colegii sunt groaznice, iar orice întâlnire cu șeful ar fi un supliciu și un chin, numai și numai de dragul banilor? Haideți să recunoaștem că puțini, și aceia doar în cazuri limită, în care nu există altă variantă.

Conștient fiind că nu poți atrage oameni de valoare cărora să nu le oferi, pe lângă remunerație, și un mediu de lucru în care să fie creativi și eficienți, începi să înțelegi, ca proprietar de firmă, că e nevoie să investești. Să investești în mediul de lucru. Și să investești în oameni. Să începi să te gândești ca acei oameni să stea o perioadă cât mai mare în firmă, să-i școlarizezi și să-i perfecționezi ca să fie și eficienți și eficace, să stabilești, practic, baza pe care acei oameni să-și construiască o viață, atât profesională cât și socială și cărora să le asiguri și o stabilitate financiară pe termen lung. Și iată că, încet, încet, începi să te înconjori de familii întregi care trăiesc și se dezvoltă și datorită ție, care ai creat acele locuri de muncă. Începi să înțelegi că acei oameni, colegii tai, au viața oarecum legată de acțiunile tale, de gândurile tale de viitor. Și te trezești într-o dimineață cu conștiința că, după zbaterile de creștere și de angajare de resurse umane și financiare, ai, de fapt, o imensă responsabilitate față de acei oameni și că, dacă la început totul a pornit dintr-o nevoie de dezvoltare financiară a ta, lucrurile s-au complicat și că acțiunile tale nu mai pot să fie ale unui veleitar și că trebuie și tu să ții pasul cu ceea ce înseamnă dezvoltare profesională, planuri de carieră, acțiuni motivaționale și că toate acestea nu sunt responsabilitatea unui sistem impersonal reprezentat de o persoană de la departamentul de resurse umane ci, de fapt, este sarcina ta directă. Și, astfel, la nevoia firmei de a face profit se adaugă încet, încet și nevoile oamenilor. Aceștia, cu nevoile lor existențiale, de bază, cu nevoile de relaționare și, mai mult, cu nevoile lor de dezvoltare profesională. Și în parcursul de dezvoltare a firmei începi să adaugi tot felul de acțiuni și activități care să satisfacă, într-o bună măsură, și aceste nevoi ale angajaților. Faci serbări cu oamenii, acțiuni de socializare, îi ajuți să se cunoască, le cunoști tu familiile și copiii, problemele, necazurile si bucuriile la mare parte din ei, devii practic, tu, parte din viața lor și ei parte din viața ta. Se ajunge la un moment dat, pe fondul stabilizării activității firmei, ca nevoile oamenilor, ca ideea ca ei să lucreze mai mult și mai bine, să fie la fel de importante ca și nevoia de profit a firmei.

Dar, revenind la realitatea zilelor noastre, criza financiară a afectat pe lângă elementele strict economice și pe cele ale relației cu oamenii. Pentru că, obligați fiind de realitățile economice, au început restructurările, disponibilizările și concedierile. Și stai și te gândești: cu cine să începi, de unde să începi? Și, ca manager, ești foarte conștient că trebuie să trimiți acasă oameni care vor rămâne, cel puțin o perioadă, fără o sursă de venit. Ești conștient că viața acelor oameni și a familiilor lor va fi afectată de decizia ta. Cu cine să începi? Cu cei pe care îi cunoști de ani de zile, dar care lucrează pe posturi care nu își mai au sens în noua structură? Cu cei cu salarii mari, ca să faci economii, când ei au fost, de fapt, pilonii de dezvoltare ai firmei? Cu cei pe care i-ai format de-a lungul anilor, dar care nu mai pot produce? Cu prietenii, deoarece cu ei ai dialogul mai facil și ei o să te înțeleagă? Dar de ce să te înțeleagă? Pentru că, pentru fiecare, acest loc de muncă era ancora lor socială și financiară, cel puțin în această etapă a vieții lor. Și iată cum, acel elan și bucurie cu care oamenii veneau să lucreze în firma ta, și-a arătat reversul prin prisma responsabilității pe care o aveai tot timpul față de ei și de care nu întotdeauna erai conștient. Și, cu siguranță, în viața fiecărui manager conștient de responsabilitatea funcției, sunt multe nopți nedormite și clipe de neliniște înaintea deciziei de concediere a oricărui salariat, mai ales din motive neimputabile lui. Și, cu siguranță, clipele de după un asemenea eveniment nu sunt nici plăcute nici dorite de nimeni. Și rămâi și cu un gust amar când, în aceste momente tensionate, parte din cei care pleacă te privesc doar ca pe ”patronul care i-a dat afară” și uită foarte ușor momentele în care te-ai zbătut în mod real ca el să aibă o pregătire profesională corespunzătoare prin școlarizări, că l-ai ajutat ca să își ia un credit, că poate chiar l-ai împrumutat cu bani, că la un moment dat i-ai rezolvat o problemă.

Și, în această perioadă am conștientizat și mai mult responsabilitatea pe care o avem față de oameni prin prisma inițiativei antreprenoriale care, poate, la începuturile ei, nu părea un lucru atât de profund și cu implicații multiple și complexe și pe acest plan al relației cu oamenii.

“Și te trezești într-o dimineață cu conștiința că, după zbaterile de creștere și de angajare de resurse umane și financiare, ai, de fapt, o imensă responsabilitate față de acei oameni și că, dacă la început totul a pornit dintr-o nevoie de dezvoltare financiară a ta, lucrurile s-au complicat și că acțiunile tale nu mai pot să fie ale unui veleitar și că trebuie și tu să ții pasul cu ceea ce înseamnă dezvoltare profesională, planuri de carieră, acțiuni motivaționale și că toate acestea nu sunt responsabilitatea unui sistem impersonal reprezentat de o persoană de la departamentul de resurse umane ci, de fapt, este sarcina ta directă.”

Adrian GROSU

Manager al Auto Center Company,

dealer Peugeot în județul Mureș