Restauratoarea de comori

Biblioteca Teleki din Targu-Mures, infiintata de contele Samuel Teleki si deschisa publicului in anul 1802, are una dintre cele mai bogate colectii de carte veche din Transilvania, peste 230.000 de volume, majoritatea in limbile latina, greaca, germana, franceza, româna si maghiara, dar si în alte limbi europene si orientale. De patru ani, de restaurarea acestora se ocupa Márton Krisztina, absolventa a Facultatii de Conservare – Restaurare din cadrul Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu.

Reporter: Care este procedeul prin care se restaureaza o carte?

Márton Krisztina: Restaurarea de carte cuprinde mai multe etape de baza. In primul rand cartile sunt supuse unde dezinfectii prin gazare sau cu ajutorul unor substante fungicide alese special pentru fiecare carte in parte, in functie de materialele folosite la scrierea ei – hartie, piele sau pergament. Dupa dezinfectie urmeaza curatare uscata, care se realizeaza prin periere, pensulare sau chiar cu bisturiul, daca pe filele cartii apar depuneri mai greu de indepartat. Daca legatura cartii este slabita, blocul de carte trebuie desfacut si, unde este cazul se pot face si spalari cu diferite solutii (ex. apa distilata cu detergent neionic sau alcool), dar asta depinde de substanta cu care au fost scrise filele. Dupa aceste procedee urmeaza uscarea filelor si pregatirea lor pentru completare acolo unde sunt lipsuri.

Reporter: Cum se face aceasta completare?

Márton Krisztina: Completarea se face cu hartie japoneza sau cu pasta de celuloza. Cel mai des se foloseste hartia japoneza, scoala romaneasca de restaurare nu preda tehnica utilizarii pastei de celuloza, dar eu o aplic cu succes unde sunt rupturi sau gauri mici ale filei originale. Hartia japoneza este folosita urmand tehnica “la dublu”, adica se aplica un strat de hartie pe ambele parti ale filei. Hartia japoneza trebuie aleasa astfel incat grosimea filei rezultate sa se potriveasca cu fila originala. De asemenea, culoarea hartiei japoneze, lungimea si directia fibrelor hartiei trebuie sa fie cat mai apropiata filei originale. La lucrarile de grafica mai ales se pot face integrari de culoare in acuarela sau cu creioane colorate, sau se poate colora hartia initial pentru a se potrivi mai bine cu cea originala.

Reporter: Ce fel de materiale folositi si de unde le procurati?

Márton Krisztina: Se prefera pe cat posibil substantele naturale, dar unele carti cer utilizarea unor substante sintetice testate in prealabil in laboratoare de specialitate. Inainte de a aplica o metoda sau un material nou, restauratorul trebuie sa consulte literatura de specialitate sau specialistii in domeniu, care conduc cercetari in laboratoare specializate pe acest domeniu. Majoritatea materialelor si echipamentului de restaurare se procura din strainatate prin firme specializate. Anumite cleiuri, substantele chimice, pielea si pergamentul pentru completari le achizitionam din Romania. Sunt unele substante preparate in atelier dupa retete de sute de ani, precum Kleisterul, un clei special, folosit de legatorii de carte la fel ca in urma cu sute de ani. Uneori incercam sa imbunatatim unele retete prin adaugarea altor substante, cum sunt de exemplu fungicidele, sau unele substante ce maresc capacitatea de aderare a adezivilor.

Reporter: Faceti ceva teste de laborator inainte de a va apuca de treaba?

Márton Krisztina: Restauratorul trebuie sa se bazeze pe cercetarile laboratoarelor de specialitate si la unele procedee, cum ar fi curatirea sau albirea, trebuie sa faca unele teste initiale. Nu lucrez niciodata direct pe o carte veche fara sa testez initial pentru ca se pune problema rezistentei culorilor si a cernelurilor. Fiecare carte poate reactiona diferit la procedeele de restaurare.

Reporter: Schimbati ceva in timp ce restaurati o carte?

Márton Krisztina: La desfacerea unei carti se noteaza in detaliu tehnica originala a imbinarii si cusaturii cartii repective si apoi la imbinarea se incearca folosirea aceleiasi tehnici, daca e posibil chiar si aceluias tip de ata daca acea carte a fost cusuta. Copertile originale se pastreaza si doar se completeaza daca se poate, dar daca acel carton din coperta e distrus de mucegai sau rozatoare, sau poate fi o sursa de aciditate pentru filele cartii, se inlocuieste cu un carton neacid. Daca coperta este din lemn o inlocuim cu un lemn de aceasi esenta. In cazul copertilor de piele se foloseste acelasi tip de piele ca si cea originala, pana si tabacitul trebuie sa fie ca si cel original. Pielea si pergamentul se pot colora pentru a se integra mai bine cu originalul.

Reporter: Exista camere speciale unde se face dezinfectia?

Márton Krisztina: Dezinfectia este primul pas care se face in orice restaurare. Aceasta se poate face asupra unei singure carti sau asupra unei intregi colectii. Exista o camera speciala numita “incaperea bariera” unde cartile sunt tinute la dezinfectat. Daca primim o noua colectie, primul lucru pe care il facem este sa o izolam in camera respectiva pentru ca nu cumva sa provoace infectii si celorlalte carti din biblioteca. Desprafuirea este un procedeu care se reia ciclic. Exista o persoana in cadrul bibliotecii care ia fiecare carte pe rand si o curata de praf.

Reporter: Cat dureaza restaurarea unei carti?

Márton Krisztina: Timpul de restaurare depinde de fiecare carte in parte si poate tine de la o saptamana pana la luni intregi. Cel mai important este sa se respecte principiile etice de restaurare.

Reporter: Care sunt aceste principii?

Márton Krisztina: Un principiu de baza ar fi cel al interventiei minime. Restauratorul nu face insertii de text acolo unde acesta lipseste, chiar daca textul respectiv este cunoscut sau se gaseste si intr-o alta editie aflata intr-o stare mai buna. Principiul compatibilitatii impune ca materialele sa fie alese in functie de cele originale iar principiul reversibilitatii presupune ca orice interventie a mea sa fie reversibila, daca tehnica evolueaza si se descopera materiale noi sa se poata indeparta cele puse acum de mine si inlocui cu altele.

Reporter: Care este cea mai veche carte restaurata de tine?

Márton Krisztina: Eu, fiind inca la inceput, nu am restaurat inca cele mai vechi carti, dar am avut mici interventii la unele carti de la 1600 si din secolele XVIII-XIX. Ceea ce a fost pentru mine o experienta speciala a fost curatirea unei coperti de pergament dintr-un Codex datand din secolul al XV-lea.

A consemnat Claudia SAS

Samuel Teleki

Contelelui Samuel Teleki i se contureaza ideea înfiintarii bibliotecii în timpul calatoriei sale de studii la universitatile din Basel, Paris, Utrecht, Leiden, unde dobândeste cunostinte temeinice în domeniul stiintelor umane si reale, valorificate în selectarea celor mai reprezentative carti ale culturii europene. Fondatorul a achizitionat carti cu ilustratii executate în atelierele unor gravori celebri (Dürer, Holbein cel Tânar, Rubens), atlase, albume botanice si zoologice colorate cu mâna. De asemenea, a cumparat cu prioritate carti stiintifice, dar a colectionat si raritati bibliofile: manuscrise valoroase, incunabule, unicate, editii princeps si prime editii, carti iesite din renumite case editoriale din tara si din strainatate, din secolele XVI-XVII: Aldo Manuzio, Giunta, Estienne, Plantin, Elzevir, Giambattista Bodoni, Frobenius, Honter, Heltai Gáspár.