Retrospectivă – Cacealmaua apă pentru sate

În 1997, Guvernul român adoptă hotărârea nr. 687, prin care se angaja să garanteze contractarea unui credit extern de 320 de milioane de dolari, pentru introducerea apei în localitățile rurale, respectiv pentru construirea de locuințe sociale. Contractul de alimentare cu apă în mediul rural, încheiat între statul român și firma israeliană Solel Boneh International, respectiv cu englezii de la Mivan Kier a fost considerat încă de la început o afacere dubioasă, din care câștigau câțiva oameni din vârful ierarhiei guvernamentale. Și probabil nu numai. Contractul a fost parafat în varianta cișmele stradale fără ca la baza sa să existe un corespondent în legislația română. Județul Mureș a devenit centrul pilot al acestui proiect guvernamental, astfel că în februarie 2001, s-a săpat prima groapă. Dar neregulile au apărut înainte vreme. După câștigarea licitației internaționale, presupunem fundamentat pe un caiet de sarcini, proiectantul lucrărilor, firma SC Tahal a descoperit că proiectele (dacă s-au întocmit) nu prea corespund realității din teren. Inspectoratul în Construcții Mureș s-a sesizat în legătură cu aceste deficiențe în proiectare, sugerându-i proiectantului să refacă proiectele pe ici pe colo, în punctele esențiale. Aceste aspecte au fost rezolvate, după sistarea lucrărilor până la intrarea în legalitate, pentru proiectele în derulare la acea dată, iar pentru celelalte au fost soluționate din proiectare. Nici procesul de execuție nu a fost scutit de neprevăzut. Conform contractului, firma Solel Boneh utiliza pentru realizarea rețelelor propriile materiale. La început, acestora le lipseau certificatele de calitate, nereguli soluționate iarăși din mers, antreprenorul general utilizând în momentul de față materiale atestate.

Orice ar afirma autoritățile publice de culori politice diverse, în județul Mureș, alimentarea cu apă a localităților nu era de strictă necesitate. Deși reprezentanții coordonatorului lucrărilor, Solel Boneh își sprijină afirmațiile privind utilitatea implementării proiectului pe argumente gen calitățile îmbunătățite a apei livrate sătenilor, acestea nu prea stau în picioare. Mai ales că nici una din cele 25 de localități unde s-au plantat din 300 în 300 de metri cișmele stradale nu uzitează acest sistem. Din varii motive, imposibilitatea contorizării, a individualizării la plată, neacordarea autorizațiilor pentru branșarea în case și din acest raționament nici a avizului de mediu, etc. Rețelele s-au pus la punct totuși dintr-un considerent contractual. Chiar dacă Solel Boneh efectua sau nu lucrarea, primea banii. De aceea, în unele localități, în ciuda faptului că existau rețele de alimentare cu apă, conductele noi au fost așezate lângă cele vechi. (ZMS nr. 18, 13 ;octombrie 2002)

Ce s-a întâmplat

Solel Boneh a continuat să lucreze în România, iar după 2004 ei par a fi din nou pe val. Și tot pentru alimentarea satelor cu apă.