Romcab țintește 20% din piața cablurilor

După un început de an slab, în ton cu toate firmele de profil, Romcab a recuperat enorm și a ajuns în ultimul trimestru la cifra de afaceri din 2008. În opinia managerului Gombos Csaba, controlul lichidităților a asigurat supraviețuirea și relansarea companiei mureșene și chiar îi dă șansa în 2010 să-și extindă cota de piață.

Reporter: Perioada în care Romcab a fost în reorganizare judiciară se apropie de sfârșit. Care au fost soluțiile care au dus la salvarea companiei mureșene?

Gombos Csaba: “Societatea a intrat în reorganizare judiciară în anul 2004, septembrie, datorită faptului că și-a asumat garanții pentru alte firme din grup, care, intrând în reorganizare judiciară au atras dupa ele și Romcab. Important a fost că SC Romcab nu a avut datorii scadente și neplătite din activitatea de exploatare nici către instituțiile de stat nici către instituții de finanțare (bănci) nici către angajați sau furnizori. În ceea ce privește relațiile dintre Romcab și piață (clienți, furnizori) nu au fost animozități și asta a asigurat o încredere deplină în societate și în managamentul societății.

Rep.: Cum a reușit Romcab să-și mențină credibilitatea?

G.C.: Finanțarea activității s-a realizat prin credite furnizori și finanțări de către clienți (doi clienți care au asigurat peste 1,5 milioane de euro finanțări), ceea ce a însemnat mult, având în vedere faptul că în general o societate aflată sub incidența Legii 85 nu mai are credibilitate pe piață. Nu a fost și cazul Romcab. Practic, încrederea pieței a fost așa de mare în Romcab încât nimeni nu a conceput un eventual eșec în ceea ce privește planul de redresare. Excepție câteva bănci cu care până atunci am avut relații foarte corecte, nu am întârziat nicio zi cu plata ratelor și a dobânzilor, și care afirmau sus și tare până atunci că avem o relație de parteneriat. Într-un final s-a dovedit că acest parteneriat a fost doar cât timp ele își încasau dobânzile și ratele și făceau profit.

Desigur, un rol important au avut și angajații care, în ciuda zvonisticii de pe piață din momentul respectiv, au avut încredere, în ei în primul rând, în managementul companiei și în ceea ce privește întregul sistem ce reprezenta societetea (mă refer aici mai ales la know-how-ul adus în societate atât de acționariat cât si de experiența unora dintre angajați).

Rep.: Cum a arătat 2009 pentru Romcab, comparativ cu anii anteriori?

G.C.: Anul 2009 a început, ca și pentru toată piața, foarte greu, mai ales din cauza lipsei lichidităților și imposibilității de a atrage surse de finanțare în condițiile în care, totuși, cerere a existat. Au început clienții să întindă termenele de plată și, practic, finanțarea a revenit aproape în exclusivitate furnizorilor, în cazul nostru producătorului, pentru că materia primă se plătește în avans (cuprul). Clienții au început să se bazeze aproape în exclusivitate pe finanțarea furnizorului. Am realizat însă la timp pericolul extinderii finanțărilor către clienți, mai ales că nu se știa care vor fi clienții care vor supraviețui crizei. Creanțele neasigurate și neîncasate puteau reprezenta un pericol foarte mare pentru orice societate, oricât de solidă ar fi ea. Ne-am dat seama că va supraviețui cel care are control asupra disponibilităților bănești și asupra activelor circulante! O conversie a numeralului cât mai rapidă poate asigura supraviețuirea sau chiar câștigarea de cote de piață. Am luat măsuri în acest sens și rezultatele au început să apară, astfel că în trimestrul III am reușit să realizăm o cifră de afaceri cu 50% mai mare decât în întregul semestru I,chiar să atingem nivelul anului trecut.

Rep.: Considerați că această criză financiară a condus și la o “curățenie” pe această piață? Rămân în picioare doar cei puternici?

G.C.: În ceea ce privește curățenia pe piață nu cred că am ajuns la o astfel de situație încă. Totuși, cred că anul 2010 va fi caracterizat printr-o luptă aprigă pentru supraviețuire și menținerea cotelor de piață. Societățile încă găsesc soluții, (marea majoritate) trăiesc din “grăsimea” pe care au realizat-o în anii precedenți. Mai sunt unele finanțate și ținute pe linia de plutire și de anumite instituții financiare sau chiar furnizori. Acești “finanțatori” nu lasă societățile respective să piară pentru că astfel pierd creditele pe care li le-au acordat în anii precedenți.

Rep.: Cum trebuie să arate managerul ”de criză”?

G.C.: Cred că managerii trebuie să se adapteze noilor condiții de piață, uneori managementul scăderii este mai greu decât în perioade de creșteri, sau mai bine zis e nevoie de alt tip de management. Susțin această idee prin faptul că, în aceste momente de criză, trebuie să fii atent la orice cheltuială, orice cost. Nimeni nu-și permite să irosească resurse, pentru că asta înseamnă faliment. Uneori ești nevoit să iei măsuri neplăcute ….nepopulare, tăind din costuri, câteodată reducând salariile, personalul, condițiile oferite în anii de creștere ai companiei, ceea ce nu întodeauna este înteles de către angajați. Desigur, comunicarea cu angajații și colaboratorii trebuie să fie mult mai bună în această perioadă. De multe ori aceste măsuri sunt neplacute, dar necesare pentru a asigura supraviețuirea societății. Cei care vor înțelege aceste aspecte și vor lua măsurile în timp vor supraviețui, chiar dacă nu sunt foarte puternici. Pentru că, în accepțiunea noastră, în general cei puternici sunt cei care sunt mari, ca și cifră de afaceri și număr de angajați. Eu cred că și cei mici pot supraviețui dacă își vor lua măsurile care se impun din timp. Adică să restructureze activitatea societăților în așa fel încât să se adapteze noilor condiții de piață.

Rep.: Revigorarea aparentă de pe piața cablurilor va fi una de durată? Cât contează în această ecuație clienții “privați” și cât statul, cu investițiile în infrastructură anunțate?

G.C.: Eu cred că în momentul de față nu putem separa cele două planuri, pentru că depinde foarte mult de măsurile luate de către autorități în sensul stopării reducerii cheltuielilor și orientarea resurselor către investiții către sectoare care produc, dau de lucru oamenilor, și, oricât de dureros și neplăcut e, trebuie să se înțeleagă că și în domeniul public trebuie să primeze productivitatea angajaților și profesionalismul. Cred că pentru revigorarea economică a României este absolut necesar să se facă investițiile în infrastructură, chiar aș spune că e vital. Altfel putem avea probleme mari în ceea ce privește dezvoltarea României și nu vom putea ține pasul cu țările din Uniunea Europeană și mă refer aici mai ales la țările intrate recent în Uniune. “Vom pierde startul”, să folosesc o expresie din sport. Pe piața cablurilor ne luptăm cu aceleași probleme ca și în celalalte sectoare, lipsa resurselor financiare, a finanțărilor, contractarea pieței. Ceea ce este îmbucurător e faptul că pe adresa multor societăți, cum ar fi cele de pe piața cablurilor auto, de exemplu, au început să vină comenzi. Încep din nou negocierile, ceea ce înseamnă că mulți au găsit soluții pentru gestionarea crizei. În a doua parte a anului parcă au început și comenzile de pe piața internă, mai ales cele dinspre sectorul construcțiilor civile.

Rep.: Care este obiectivul Romcab în 2010?

G.C.: Obiectivul nostru principal este creșterea cotei de piață, ținta fiind de a recâștiga cota deținută înainte de 2004, înainte de intrarea în reorganizare, în condiții de profitabilitate și creșterea patrimoniului net al societății. Asta înseamnă atingerea unei cote de piață de minimum 20%.

Rep.: Ce investiții are în vedere compania și când se va trece la relocarea fabricii în afara orașului?

G.C.: Deocamdată e prematur să discutăm despre relocare și investiții mari. Oricum, țintim ca odată atinse obiectivele cu actuala dotare și cu tehnologia actuală, să creștem portofoliul de produse în așa fel încât să putem oferi întreaga gamă de produse pentru segmentele de piață în instalații electrice, în construcții și infrastructură. Investiții mai mici vor fi făcute chiar și înainte, mai ales în zonele unde avem îngustări în procesul de producție actual, respectiv în sistemul informatic.

Rep.: Cum arată cifrele Romcab în 2009?

G.C.: În 2009 obiectivele noastre au fost să nu avem o scădere a cifrei de afaceri mai mare de 25% față de anul precedent, ceea ce cantitativ înseamnă o creștere a producției, datorită faptului că au scăzut prețurile materiilor prime și ale produselor. Am țintit o creștere a cotei de piață de la 8%, anul precedent, la 11-12% în anul 2009.

“Ceea ce este îmbucurător e faptul că pe adresa multor societăți, cum ar fi cele de pe piața cablurilor auto, de exemplu, au început să vină comenzi. Încep din nou negocierile, ceea ce înseamnă că mulți au găsit soluții pentru gestionarea crizei. În a doua parte a anului parcă au început și comenzile de pe piața internă, mai ales cele dinspre sectorul construcțiilor civile.” Gombos Csaba, administrator Romcab