Cantemir vinde manuale la negru
Universităţile mureşene adună miliarde doar din vânzarea cursurilor către studenţi * Privaţii de la Dimitrie Cantemir ştiu să facă comerţ: vând la oricine * Ziarul de Mureş a cumpărat şi el, de control, un curs * Când am întrebat dacă nu ni se eliberează chitanţă ni s-a răspuns sec: Nu! * Practica este întâlnită şi la UMF sau la Universitatea “Petru Maior”
Săptămâna trecută, profitând că studenţii au intrat în febra examenelor, ne-am strecurat şi noi printre ei la Universitatea “Dimitrie Cantemir”. Auzisem că manualele, în fapt nişte cursuri xeroxate şi legate, pot fi cumpărate lejer. Fără să conteze dacă eşti student al Universităţii. Ba mai mult, pâna la urmă nu conta dacă eşti student. La avizier am descoperit pe o foaie A4 următoarea frază: “cursuri de vânzare la Sala 06”. Aşa că ne-am îndreptat şi noi spre Centrul operativ, unde am cumpărat un curs de drept civil (n.red. în facsimil). Nu ni s-a eliberat vreo chitanţă, nici nu s-a bătut preţul în vreo amărâtă de casă de marcat fiscală. Pentru că nu ar fi necesar, după unii profesionişti, aceste tranzacţii putând fi uşor verificate comparând numărul manualelor intrate cu cel al celor ieşite. Ceea ce ne îngrijorează este că această practică este larg răspândită în universităţile mureşene şi chiar din întreaga ţară. Deşi, potrivit informaţiilor noastre, fenomenul poate fi teoretic, ţinut sub control, avem serioase dubii că acest lucru se şi întâmplă. Astfel, cum este cazul şi la Dimitrie Cantemir şi nu numai, se poate lejer declara un număr de manuale care să cadreze cu numărul exact al studenţilor, chiar mai puţini, dar nu se poate contabiliza numărul celor ieşite.Astfel, cum a fost şi situaţia noastră, de unde să ştim noi că achiziţia noastră se va înregistra undeva. Iar potrivit unor informaţii, numărul manualelor care sunt efectiv evidenţiate, nu depăşeşte nici jumătate din cele tipărite. Şi nu uităm că Universitatea Dimitrie Cantemir lucrează prin mini-tipografia proprie. Organele abilitate de control ne-au declarat că nu se poate vorbi de evaziune fiscală în aceste cazuri, deoarece chiar dacă se comercializează manuale, acest lucru se face la un nivel redus. Doar că noi ne îndoim că o fi stat vreun comisar de Gardă, spre exemplu, să numere manualele tipărite şi apoi vândute bucată cu bucată. De aceea, solicităm un control riguros din partea atât a Gărzii Financiare, cât şi a Poliţiei Economice. S-ar putea, totuşi, să aibă surprize. Iar poanta aceea cu profesorii care încasează comision după orice tipăritură de curs, care poartă numele lor, şi urmăresc atent numărul, nu e necesar să fie neapărat reală. Ci să aibă şi ei un amestec “nevinovat”.
În anii 1998-2002, Universitatea “Dimitrie Cantemir” a şcolarizat nu mai puţin de 13.800 de elevi şi studenţi. Dintre aceştia, să luăm în calcul că doar jumătate îşi cumpără cursurile. Dacă socotim că un student cumpără un singur curs care costă să zicem 100 de mii de lei, obţinem o sumă frumuşică: 690 de milioane de lei. Adică câteva miliarde bune doar din această afacere în câţiva ani. Iar dacă scădem costurile tipografice ale unor cursuri, cum e al nostru, din 1999, suma adunată este frumuşică. De miliarde.
