Rusia “atomizează” Orientul Mijlociu

Situaţia din Orientul Mijlociu se apropie vertiginos de momentul exploziei. Mass-media occidentală susţine că Rusia a trimis rachete nucleare în Siria şi Iran, pentru a descuraja Israelul să atace cele două ţări. Măsura luată de Kremlin face parte dintr-o strategie care are drept scop eliminarea influenţei americane în emisfera estică.
     
Analiştii politici occidentali consideră că prin acţiunile întreprinse în ultimul timp, Rusia ţine să-şi reafirme statutul de superputere mondială.    
Ca şi în perioada Războiului Rece, adversarii Kremlinului sunt Statele Unite ale Americii şi aliatul lor din Orientul Mijlociu, Israel.
Politica agresivă a administraţiei Putin este subliniată de trei lucruri petrecute în ultima lună care, aparent, nu au nici o legătură. Este vorba de arestarea magnatului Mikhail Khodhorkovski, deschiderea unei noi baze aeriene în Kirghizstan şi, aşa cum susţin o serie de ziare occidentale, transferul unor arme atomice în Siria şi Iran, aliaţi tradiţionali ai Rusiei.
Această din urmă măsură ar fi fost luată ca răspuns la atacul israelian împotriva unei baze palestiniene din Siria şi a ameninţărilor formulate de statul evreu la adresa Iranului, ţară care desfăşoară un program de înarmare nucleară. Totodată, iniţiativa Kremlinului s-a dorit a fi un semnal trimis Statelor Unite pentru a-şi tempera poziţia agresivă faţă de Siria, Iran şi Coreea de Nord.
În acest scop, Moscova a trimis în Siria şi Iran cele mai avansate arme nucleare tactice: rachetele de tip P270 Moskit, cunoscute în cercurile NATO sub denumirea SS-N-22 “Sunburn”. Rusia a dat astfel de înţeles Israelului că un atac atomic asupra Teheranului şi Damascului ar avea drept consecinţă evaporarea statului evreu.

Moskit şi Harpoon

Experţii militari occidentali consideră că Moskit este cea mai periculoasă rachetă din lume. Folosită iniţial de flota rusească, racheta a fost adaptată şi pentru lansarea de la sol sau din avioanele Sukhoy 27.
Performanţele ei i-au impresionat atât de mult pe americani, încât în 1995, forţele navale ale Statelor Unite au înaintat amiralităţii ruse oferta de a o cumpăra, propunerea fiind, bineînţeles, refuzată.
Într-adevăr, Moskit depăşeşte net rachetele americane Harpoon, care echipează cele trei submarine din clasa “Delfin” deţinute de statul evreu.
Aceste rachete sunt vulnerabile, pentru că zboară sub viteza sunetului, la o altitudine de aproximativ 100 de metri.
În schimb, Moskit zboară la o altitudine de aproximativ 20 de metri, cu o viteză de peste două ori mai mare decît cea a sunetului, neputând fi detectată de radar. Racheta accelerează până la viteza de 2500 de kilometri în mai puţin de 30 de secunde şi poate străbate distanţa dintre Damasc la Tel Aviv în 3 minute, cu o încărcătură nucleară de 200 de kilotone.
Rachetele Moskit deplasate în Siria şi Iran nu provoacă coşmaruri doar israelienilor, ci şi americanilor. În ultimii ani, ruşii au furnizat peste 100 de Moskit chinezilor, care le-au montat pe fregatele şi corvetele staţionate lângă Taiwan. La această oră, flota rusă şi cea chineză din Pacific sunt echipate cu peste 200 de rachete SS-N-22, fiecare dintre ele capabilă să scufunde un portavion american. De altfel, conştiente de valoarea rachetei Moskit, nave ruseşti şi chineze au efectuat în lunile septembrie şi octombrie exerciţii militare în Pacific, menite să “simuleze scufundarea unui grup agresiv de portavioane americane”.
Mesajul trimis a fost mai mult decât evident: dacă America se înfiltrează în sferele de influenţă rusească sau chineză, portavioanele americane, cu o greutate de 93 de mii de tone şi valorând miliarde de dolari, ar putea fi transformate instantaneu în mingi de foc de rachetele Sunburn, lansate de pe submarine aflat la peste 80 de kilometri distanţă. 

Pe aici nu se mai trece

Un alt semn că Moscova nu mai tolerează expansiunea americană in sfera sa de interes l-a constituit deschiderea, pe 24 octombrie, a unei noi baze militare aeriene ruseşti, în localitatea Kant, din Kirghizstan. Prezent la inaugurare, preşedintele Putin a declarat că “prin construirea acestei baze, dorim să întărim securitatea în acestă regiune, a cărei stabilitate este tot mai importantă”. Putin a adăugat că baza de la Kant va reprezenta “un factor de descurajare pentru teroriştii şi extremiştii de toate felurile”. Şi mai semnificativ este faptul că baza de la Kant, aflată la doar 30 de kilometri depărtare de baza de la Manas, închiriată de americani, pentru a sprijini operaţiunile antiteroriste din Afganistan, adăposteşte un escadron de avioane Sukhoy 27, echipate cu rachete Moskito.
Analiştii apreciază că deschiderea bazei din Kirghizstan are drept scop blocarea accesului companiilor multinaţionale americane la rezervele de petrol din Marea Caspică ale fostelor republici sovietice.

Petrolul, ruşii şi americanii

Recenta arestare a magnatului Mikhail Khodorkovsky face parte din aceaşi strategie de protejare a rezervelor de petrol din emisfera orientală.
Se ştie că, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, Khodorkovsky a pus mâna pe o serie de companii petroliere, plătind un preţ infim în urma unor licitaţii trucate. În 1995, el a folosit aceaşi metodă, achiziţionând cu 200 de milioane de dolari firma Yukos, care valora cel puţin 14 miliarde de dolari. Khodorkovsky a devenit astfel proprietar peste două treimi din conductele strategice de petrol ale Rusiei. Controlul asupra lui Yukos l-a făcut pe Khodorkovsky extrem de periculos pentru interesele de securitate naţională ale Rusiei, mai ales după ce magnatul de origine evreiască a decis să vândă 51 la sută din acţiunile companiei către ExxonMobil, cel mai mare trust petrolier din SUA. Acest lucru ar fi plasat rezervele de petrol rusesc sub control american, situaţie de netolerat pentru Kremlin. Toate aceste evoluţii de la Moscova demonstrează că ursul de la Răsărit se pregăteşte să iasă din hibernare, după o pauză de 13 ani.