Uncategorized

Rusia fascistă

“În Rusia, oricare ar fi aparențele, violența și puterea samavolnică stau la baza tuturor lucrurilor”. Cuvintele machizului de Custine, autorul celebrelor “Scrisori din Rusia”, își păstrează pe deplin actualitatea, la aproape două secole după ce au văzut lumina tiparului. Sub masca democrației, și aceea prost croită, Rusia contemporană derapează tot mai evident în direcția unui autoritarism cu tentă fascistă, sub oblăduirea “tătucăi” Putin, stăpânul cu mână de fier al Kremlinului.

Asasinatele plătite, atentatele în piețe, deportările masive și intimidarea țărilor vecine au devenit în ultima perioadă o constantă a vieții politice rusești, demonstrând că, în ciuda trecerii a 15 ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, lupul și-a schimbat părul, dar năravul ba. Avertismentele repetate formulate de diverși experți privind revenirea Rusiei la metehnele autocrate și imperiale au fost confirmate de recenta dispută dintre Moscova și Tbilisi. După cum se știe, arestarea, luna trecută, în Georgia, a mai multor ofițeri din temutul GRU, serviciul de informații al armatei ruse, a declanșat o reacție de-a dreptul isterică din partea Rusiei, oglindind fidel starea de spirit care domnește pe coridoarele Kremlinului. Ceea ce părea la început o simplă afacere de spionaj s-a transformat într-o reglare de conturi tranșată în cel mai pur stil stalinist. Deși ofițerii GRU au fost expediați rapid la Moscova, Rusia și-a rechemat ambsadorul din capitala georgiană, i-a evacuat pe cetățenii rușii, a întrerupt legăturile de transport și poștale cu țara vecină și a impus apoi o serie de măsuri punitive împotriva etnicilor georgieni care trăiesc și lucrează pe teritorul rus. Numai la Moscova, sute de georgieni au fost arestați și deportați, celebritățile cu nume georgiene au fost hărțuite iar oamenii de afaceri georgieni au devenit subiectul raziilor, magazinele lor fiind închise. În același timp, poliția a solicitat școlilor din Moscova o listă cu numele tuturor copiilor georgieni și se pregătește să pună în aplicare o nouă lege a imigrării, care îi vizează direct pe georgieni. De asemenea, au fost impuse restricții asupra banilor expediați acasă de emigranții georgieni, bani esențiali pentru dezvoltarea economiei georgiene. În plus, o nouă creștere a prețului gazului rusesc livrat Georgiei pare foarte probabilă, la fel cum s-a înregistrat și iarna trecută, atunci când misterioase explozii au deteriorat conductele prin care se exportă gazul rusesc.

Sforile Kremlinului

Tratamentul brutal de care a avut parte Georgia este cea mai bună dovadă că Moscova nu a abandonat vechile sale reflexe imperiale. Altădată un vasal de neprețuit, Georgia a ajuns în prezent să fie detestată de liderii de la Kremlin, în ochii cărora țara natală a lui Stalin se face vinovată de două mari rele: a fost catalizatorul revoluțiilor care au scos din orbita Kremlinului mai multe republici din spațiul post-sovietic și dorește să intre în NATO. Totodată, escaladarea conflictului cu Georgia este un alt exemplu de obicei sovietic moștenit de Rusia lui Vladimir Putin: folosirea “inamicului străin” pe post de țap ispășitor și ca unealtă de manipulare în politica internă. Rând pe rând, în ultimii ani, țintele Kremlinului au inclus Statele Unite ale Americii, Ucraina sau organizațiile neguvernamentale acuzate de spionaj în favoarea puterilor externe. Conflictul cu Tbilisi a venit pe fondul creșterii tensiunilor generate de incertitudinile privind desemnarea succesorului lui Putin, după expirarea celui de-al doilea mandat prezidențial al acestuia, în anul 2008. În aceste condiții, existența unei “amenințări străine”, chiar și fictive, servește de minune cercurilor puterii, interesate în menținerea unui electorat maleabil.

Înăsprirea atitudinii Kremlinului este probată și de schimbarea de poziție față de puseele de naționalism xenofobic, exprimate în avalanșa de crime rasiste comise de “capetele rase”, crime care trec adesea nepedepsite. Dacă până nu demult a încercat să țină în frâu naționalismul extremist, Putin și-a modificat recent retorica, ordonându-le miniștrilor să protejeze interesele populației native a Rusiei împotriva bandelor criminale care, susține el, controlează piețele stradale. În aceeași notă se înscriu și presiunile crescânde aplicate asupra activității firmelor străine, îndeosebi a celor interesate de resursele naturale rusești. În prezent, marii investitori bat pasul pe loc sau au ajuns la strâmtoare, relevant în acest sens fiind cazul excluderii companiilor străine de la proiectul de exploatare a uriașului câmp de gaze naturale Shtokman.

Beția puterii

Cum era de așteptat, despotismul arbitrar al puterii se manifestă și pe plan intern. Neîncorsetat de constângeri normale, cum ar fi un sistem judecătoresc independent sau o opoziție veritabilă, Kremnlinul a ajuns să facă și să desfacă legea după bunul său plac. Recentul val de asasinate comandate la nivel înalt – printre victime numărându-se un bancher de frunte al Rusiei implicat în lupta împotriva spălării de bani murdari și un inginer de la o companie de gaze aflată în dispută cu guvernul – reprezintă un semn al eșecului lui Vladimir Putin de a instaura “dictatura legii” pe care a promis-o odinioară. Însă cel mai flagrant exemplu că în Rusia au reapărut zorii legii dictaturii a fost uciderea, la 7 octombrie, a jurnalistei Anna Politkovskaya, un critic acerb al regimului Putin. Modul în care a reacționat președintele rus la această crimă abominabilă spune multe: după ce a păstrat tăcerea asupra subiectului timp de aproape o săptămână, Putin s-a mulțumit să declare că uciderea ziaristei este rezultatul unei provocări al cărei scop este discreditarea autorităților. Liderul de la Kremlin a trecut sub tăcere faptul că, încă de la venirea sa la putere, a dus o politică dură de îngrădire a libertății presei, jurnalismul independent devenind pe cât de rar, pe atât de periculos. Toate aceste evoluții de pe scena politică rusească au determinat apariția unor aprecieri deloc măgulitoare la adresa direcției în care se îndreaptă Rusia. Astfel, fostul premier Ygor Gaidar a declarat că se poate constata o analogie cu perioada Germaniei interbelice, care, la fel ca și Rusia post-sovietică, a experimentat o perioadă de haos economic, urmată de o perioadă de stabilitate pigmentată de nostalgii imperiale. La rândul său, Vladimir Ryzhkov, unul din puținii parlamentari rămași independenți, și-a exprimat îngrijorarea față de faptul că Rusia lui Putin începe să semene tot mai mult cu un “Reich”. Într-adevăr, la o privire atentă, trăsăturile care caracterizează astăzi administrația Putin sunt paranoia și încrederea în sine, anarhia și autoritarismul, populismul și intoleranța, naționalismul politic și economic. Caracteristicile respective pot fi rezumate într-un singur cuvânt, unul suprauzitat și controversat, mai ales în Rusia. Fascism.

“Scrisori din Rusia” Marchizul Astolphe de Custine

“În Rusia, în ciuda puterii lor nelimitate, conducătorii au o teamă uriașă de critică sau chiar de vorbirea liberă.”

“Nu cred că exagerez afirmând că imperiul Rusiei este un tărâm ai cărui locuitori sunt cei mai nenorociți de pe pământ, pentru că ei suferă, în același timp, de relele barbariei și civilizației”.

“Dacă țarul n-are mai multă milă în inimă decât o demonstrează politica sa, atunci mi-e milă de Rusia; dacă, pe de altă parte, adevăratele lui sentimente sunt superioare faptelor sale, în acest caz mi-e milă de țar”.

Ioan BUTIURCÄ‚

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close