Sa nu umblam in intuneric
Citeam, nu cu mult timp in urma, intr-un pateric, ca ori de cite ori era întrebat ce mai face, in intalnirile intalmplatoare ce le avea pe cararile din Muntele Athos, cu alti vietuitori ai Sfantului Munte, un venerabil parinte
athonit raspundea invariabil “suntem atenti”. Mi-a placut acest raspuns de salut al calugarului. Cu alte cuvinte, e vorba despre ceea ce în limbaj religios se numeste “trezvie”. Adica o permanenta stare de veghe duhovniceasca, o concentrare maxima asupra celor ce se petrec înlauntrul si în preajma fiintei noastre, menita sa faca sufletul invulnerabil la cursele intinse abil de vrajmas.
Poate mai mult decât oricând, invitatia la atentie, la trezvie, trebuie sa caracterizeze pe fiecare dintre crestinii ortodocsi ai Romaniei, mai cu seama acum cand scaunul patriarhal
i-a fost acordat, dupa cum ne asteptam, mitropolitului Daniel al Moldovei.
Vazut de multi dintre mari duhovnici romani de aici sau de la muntele Athos drept un exponent al ecumenismului, al unei apropieri nesanatoase de biserica apuseana, noul patriarh ne obliga sa ridicam la cota maxima acea atentie duhovniceasca despre care vorbeam.
Sigur, temerile sunt firesti. Este normal sa privim cu ingrijorare viitorul bisericii ortodoxe romane si a ortodoxiei in general, atata vreme cat oameni ce au o zestre duhovniceasca impresionanta ne spun ca pericolul unui mariaj stricacios cu biserica catolica, prin noul patriarh, este mai aproape ca niciodata, dar predominanta nu trebuie sa fie teama ci vigilenta. Atentia. Trezvia. Apoi trebuie sa avem nadejdea ca bine ancorati in adevar, nu vom putea fi inselati de nimeni.
Altfel spus, datoria noastra de crestini este sa ramaneam in biserica atata timp cat aceasta e in adevar si sa ne rugam pentru pastorii ei. Iar cand acestia vor lua hotarari sau ne vor indemna la fapte de credinta ce vin in contradictie cu Sfanta Scriptura si cu ceea ce ne invata Sfintii Parinti va trebuie sa alegem. Va trebui sa-i cautam si sa-i urmam pe ierarhii ce vor pastra dreapta credinta. Cu orice pret.
De altfel, romanul Dionisie Ignat, unul dintre marii duhovnici ai Muntelui Athos, trecut la Domnul acum 3 ani, spunea ca un semn important al apusului vremurilor va fi o ruptura, o scindare puternica in ortodoxie. Iar dupa cum decrurg lucrurile, problema ecumenismului poate declansa aceasta despartire tragica intre ortodocsii pe care de 1700 de ani nu i-a putut separa nimic.
Episodul Sibiu si alte adunari ecumenice, din ce in ce mai dese, in care in numele universalismului si a iubirii fratesti sunt calcate in picioare dogme de capatai ale credintei ortodoxe, stau marturie celor spuse de batranul Dionisie. Sa fim deci atenti la pasii pe care ii va face biserica ortodoxa in urmatorii ani, sa vedem daca drumul pe care ni-l propun unii ierarhi nu duce la pierzanie. Iar atunci cand curajul ne va parasi sa cerem cu multa ravna ajutorul Mantuitorului, amintindu-ne spusele lui: “Eu sunt lumina lumii! Cine ma urmeaza pe mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.”
Florin Marcel Sandor
