Breaza nu cunoaște votul etnic
La Breaza, comună din județul Mureș, conviețuirea interetnică între români și maghiari este una firească. Oamenii de aici nu-și aduc aminte să fi avut vreodată probleme. Își păstrează individualitatea etnică, care ține de cultură, tradiții, obiceiuri și limbă, dar au lăsat la o parte orgoliile inutile. Sau le-au lăsat pe seama politicienilor care au timp și de așa ceva, pentru că ei, românii și maghiarii din Breaza, au intrat de mult timp în Europa. Și asta pentru că au găsit împreună punctele de convergență, adică ceea ce îi apropie și nu ceea ce îi desparte.
Atestată documentar încă din 1319, Breaza și terenurile aparținătoare localității au fost mult timp proprietate a familiilor nobiliare Losonczi și Banffy. Pe aceste terenuri au muncit atât iobagii români, cât și cei maghiari. Cel mai vechi monument istoric din zonă este fosta Biserică catolică, astăzi reformată, biserică ce datează din 1291. În prezent, comuna Breaza și satele aparținătoare Filpișul Mare și Filpișul Mic, numără circa 2.500 de locuitori. Este o comună curată și îngrijită, iar locuitorii chiar dacă au multe probleme – aceleași pentru toți – caută și reușesc să le facă față împreună.
“Mai degrabă ne certăm între noi frații…”
Este interesant să stai de vorbă cu oamenii din Breaza. Am făcut acest lucru într-o după-amiază de sâmbătă, când cei mai mulți dintre ei își făceau curățenie în curți sau puneau în pământ diverse legume. Cele mai deschise spre comunicare mi s-au părut a fi femeile. Maria Butiurcă este soția fostului primar de până în 1989 și a ținut să-mi precizeze: “Sunt stabilită de 21 de ani aici. Nici în ’89 și nici în martie ’90 când în Târgu Mureș, dar nu numai, au fost diferite probleme între români și maghiari, la noi nu s-a întâmplat nimic. Toți cei de aici și-au văzut de treabă. Avem prieteni maghiari foarte mulți, ne întâlnim din când în când la sărbători, la clacă și ne ajutăm reciproc, pentru că așa este normal”. Dana-Maria este româncă, iar soțul ei Szocs Gyula este maghiar. Sunt împreună de 3 ani și au un băiat de doi ani. “Noi, îmi povestește ea, nu ne-am pus și nu cred că o să ne punem vreodată problema ce suntem fiecare sau ce limbă va învăța copilul nostru. Sunt sigură că va învăța și românește și ungurește. Å¢inem ambele sărbători și cele ortodoxe și cele reformate, vorbim și românește și ungurește, iar rudele noastre n-au avut nimic împotrivă când ne-am luat. Nu astea sunt problemele noastre, ci altele. Mai precis banii, dar cred că astea sunt ale celor mai mulți de aici”.
Farczadi Francisc și soția sa sunt maghiari. El are 45 de ani și lucrează la CFR, iar de 24 de ani face aproape zilnic naveta la Deda-Bistra. “Eu și familia mea, spune el, n-am avut și nu avem probleme cu românii. Am nevoie de ceva ce nu am eu în gospodărie, mă duc la vecinul care este român. La fel face și el, vine la mine, mai stăm de vorbă, poate mai și bem ceva dacă nu intru în tură…Să știți că mai degrabă ne certăm între noi frații pentru pământ, decât pe motivul că unii suntem maghiari, iar alții români”.
“Am depășit faza votului etnic!”
Pe Gheorghe Chira, primarul comunei din partea formațiunii PNL, nu l-am găsit acasă. A venit ulterior, iar până atunci am schimbat câteva cuvinte cu soția lui, Claudia. “Avem foarte mulți prieteni maghiari, îmi spune ea. Chiar cea mai bună familie de prieteni a noastră este maghiară. În relațiile dintre noi n-am simțit vreodată că ar exista vreo problemă.” Soțul ei, primarul Gheorghe Chira, ne-a relatat: “După ultimul recensământ figurăm cu 2.536 de locuitori: 1.105 sunt români, 1.138 maghiari, 3 germani și 284 de romi. Nu avem nici un fel de probleme de ordin etnic. Vă spun că acest lucru a reieșit și din rezultatele ultimelor alegeri. În primul tur de scrutin am fost 7 candidați din care 6 români și unul maghiar, Brassai Istvan. În al doilea tur de scrutin, am rămas eu și el. Am câștigat la o diferență mare față de acesta, ori acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu m-ar fi votat și maghiari. Noi aici, cred că am depășit faza votului etnic. Problemele care mă preocupă și de fapt ne preocupă pe toți, sunt cele legate de lipsa fondurilor, pentru că în zonă avem doar câteva mici ateliere particulare, o făbricuță de instrumente muzicale care lucrează pentru export și un procesator de lapte. Ne intră bani puțini și dorim să identificăm noi surse de finanțare pentru că ceea ce ni se repartizează de către Consiliul Județean este puțin, mult prea puțin pentru proiectele pe care dorim să le realizăm în viitor”.
Nicolae BALINT
