Justiția în haită

Împotriva tuturor – sloganul unor judecători de la Curtea de Apel ofiliți de ură, patimi viscerale și preocupați mai puțin de actul de justiție. Floarea Grosu, președintele CA, militează pentru neprofesionalism și pentru nerespectarea legii, atâta timp cât păstorește o “haită” de magistrați care se remarcă prin sentințe nelegale sau prin abuzuri dictatoriale, demne de o justiție a anilor ’50.

“Nu este pentru prima oară când în Târgu Mureș instanțele dau sentințe nelegale”, este o frază des repetată în urbe. Poate de aceea, instanțele mureșene sunt atât de hulite, urâte și criticate. Deoarece avem o slăbiciune pentru Curtea de Apel Târgu Mureș, unde legea Floarea Grosu este mai puternică în multe cazuri decât legile României sau decât cele a Europei, vom continua în acest număr un demers început în unul din primele numere din acest an. De atunci, mulțumită prestației jenante a judecătorilor acestei Curți și în urma unei monitorizări intense a activității acestora, avem suficient material pentru o publica o revistă pe care s-o numim INJUSTIÅ¢IE.

Împotriva profesionalismului…

În primul rând, vom începe cu magistrații care își fac veacul prin sălile de judecată – e drept că doar unii – mai precis de activitatea lor. Aurel Fărcaș este judecător cu vechi state de funcții, fost președinte al Tribunalului Mureș, abolvent al cursurilor fără frecvență ale Facultății de Drept. Înainte de a fi judecător, supraveghea elevii în internat, fiind ceea ce se chema “un pedagog”. Dramatică nu este această etapă a trecutului, ci faptul că nu are identitate profesională ca judecător. Sau are una care nu-l onorează. Este de notorietate că intră în ședințe de judecată din an în Paște. De pildă, Floarea Grosu l-a programat în ședințe de judecată de 9 ori în 3 ani – excluzând cauzele de birou, rezolvate pe formulare completate de grefiere -, în perioada în care ea era vicepreședintă, iar el președinte, adică 1994-1996. Vestea șocantă este că a ajuns să conducă o ședință de judecată la Curte săptămâna trecută. Cum? Cum știe el. Tot notoriu este și obiceiul lui de a-și lua concediu medical câte 3 luni pe an.

Aurora Velțan, Slavonia Bogus și Daniel Ursulescu s-au remarcat prin confuzii juridice, afirmații lipsite de temei și gafe care i-au lăsat cu dureri de cap pe magistrații aflați în același complet de judecată. La fel și pe oamenii obligați să citească (sau să pună în executare) hotărârile pe care acești judecători le motivează. Pentru că nu se înțelege mai nimic, cu toate că se străduie colegii să le explice despre ce-ar trebui scris și cum ar trebui motivată o hotărâre irevocabilă. Hotărârile lor reiau detaliat motivările judecătoriei și tribunalului, iar când să-și expună propriile argumente (doar au dat o hotărâre irevocabilă) le ajunge un alineat. Aceeași meteahnă o are și judecătorul Maria Coman, a cărei formulare-panaceu “actele dosarului obligă instanța să admită (sau să respingă)” a rămas în memoria multor generații de părți judecate de ea. Care acte și de ce, este mai puțin important… Același stil lapidar, în detrimentul raționamentului juridic, îl are și judecătorul Floarea Găzdac, cunoscută și printr-un stil de motivare aparte, în care ani de zile dactilografa trebuia să copieze și să sintetizeze motivările instanțelor care au judecat anterior cauza. De parcă dactilografa făcuse dreptul.

Împotriva proprietății

Curtea de Apel a ajuns recent din nou în paginile ziarelor pentru sentințe nelegale care nesocotesc legile proprietății, dar care deschid drumul spre… CEDO. Autoarea hotărârii a fost judecătorul Maria Coman, acuzată de reprezentanții Ligii Pro Europa că a pronunțat hotărâri nelegale, care încalcă legile referitoate la retrocedarea bunurilor confiscate ilegal de regimul comunist. Cazul concret se referea la retrocedarea clădirilor Colegiului Național Unirea și a Liceului Bolyai către bisericile comunității maghiare. Pentru această performanță, chiar dacă nu hotărâtoare, la scurt timp, judecătorul Maria Coman a fost avansată de CSM în funcția de președinte al Secției Comercială și de Contencios Administrativ de la Curtea de Apel Târgu Mureș, fiind preferată celorlalți doi candidați pe simplul motiv că aceștia, Mihaela Lițu și Nicolae Ionaș, nu îndeplineau criteriile de vechime prevăzute de Legea de organizare judecătorească, iar alți judecători nu s-au înscris la concurs.

Maria Coman a procedat în această manieră în pofida declarațiilor premierului Călin Popescu Tăriceanu, care spunea că el susține retrocedarea în natură, drept pentru care instituțiile publice și autoritățile locale trebuie să caute soluții pentru ca spațiile să fie eliberate.

Împotriva propriilor colegi …

Conflictele care mocnesc și supurează de câțiva ani la CA au avut drept unic scop ca anumiți magistrați, indezirabili ochilor albaștri ai președintelui Grosu, să fie umiliți, marginalizați sau supuși și alte forme ingenioase de dispreț uman. La cine ține. Ultima invenție a Colegiului de Conducere al CA sunt “completele de rezervă”, care sunt perfect legale, dar modul în care le-au înțeles cei de la Curte ridică suspiciuni serioase asupra corectitudinii desemnării judecătorilor în diferite cauze. Completele urmează să ia locul magistraților incompatibili sau a celor recuzați. Instituirea acestor complete atentează la principiul distribuirii aleatorii, deoarece conducerea instanței știe care sunt judecătorii care ar putea să intre într-un complet și poate, totodată, să sugereze unuia sau altuia dintre magistrați fie să se abțină de la judecată, fie să “se îmbolnăvească”, astfel încât locul său să fie luat de magistratul de pe lista de așteptare, dinainte stabilit, deși desemnarea prin tragere la sorți, de exemplu – cum se întâmplă la unele instanțe, fapt ce ar face actul de justiție mult mai credibil.

Împotriva presei …

Dacă credeați că judecătorii C.A. au obosit, vă înșelați. Mai aveau încă o bătălie de dus: împotriva presei. Din păcate, nu au învățat nimic din manualul pus inclusiv la dispoziția bugetarilor: nimeni nu a câștigat încă un război împotriva presei. Cinci judecători – același Colegiu de Conducere – Florea Grosu, Petru Uzun, Viorica Odobleja, Nicolae Ionaș și Mihaela Crețu – a decis cu de la sine putere, chiar încălcând legea, să aplice dictonul: “cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Așa că i-au retras acreditarea colegului nostru de la România liberă, Adrian Giurgea. Doar că motivarea, deși avem de a face cu judecători, nu-i așa, respecta litera legii exact până la enumerarea articolelor. Așa s-a trezit corespondentul RL că nu mai are voie la dosarele CA, pentru că onor Colegiului nu i-a plăcut cum și-a scris articolele, adică pur și simplu cenzură. Această acțiune, dincolo de caracterul de intimidare, reprezintă din nou o ingerință, o intrare cu bocancii în activitatea mass-media. Procedând astfel, judecătorii au adus atingere nu doar prevederilor constituționale care reglementează dreptul la liberă exprimare, dar au încălcat și articolul 10 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor și Libertăților Omului, care protejează același drept. De fapt nu este singura încălcare a drepturilor de care pot uza jurnaliștii. La Curtea de Apel Târgu Mureș este încălcată în mod grosolan de chiar cei care ar trebui să împartă dreptatea și Legea nr. 544/2001, care prevede liberul acces al persoanelor la informațiile de interes public. Concret, conducerea Curții nu a publicat bilanțul instituției, încălcare a legii care se repetă anual o dată cu venirea la cârma Curții de Apel Târgu Mureș a judecătorului Floarea Grosu. De asemenea, deși legea obligă instituțiile publice să ofere informațiile de interes public și în limba minorităților naționale acolo unde acestea au o pondere mai mare de 20%, la Curtea de Apel Târgu Mureș acest demers nu a fost făcut în ultimii doi ani. De asemenea, aceeași lege spune în art 5, alin. 4 că “accesul la informațiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin: afișare la sediul autorității sau al instituției publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicații proprii, precum și în pagina de Internet proprie”, lucru trecut cu vederea de magistrații de la Curtea de Apel Târgu Mureș, care au considerat că imprimarea pe două foi în format A3 a câtorva diagrame privind activitatea instanțelor este sinonimă cu publicarea într-o publicație proprie a raportului de activitate.

În final, acțiunile câtorva judecători de la Curtea de Apel sunt împotriva noastră, a tuturor.

Edy MÄ‚RCUȘ