Gardian la Primărie (VII)

O nouă săptămână plină de veşti proaspete şi tiscită cu suspans. Inocenţiu Tufiş este uimit de cât de multe chestiuni au legătură cu urinoterapia. Lebedele din Viena, înjurăturile blânde, păcălelile periculoase şi visele erotice sunt prezente în toată splendoarea lor…

Luni, Ziua Aburelii – A venit astăzi Şefu’ Dorin la lucru cu un chef de viaţă de invidiat. Avea sub braţ o lebădă de cristal, pe care a luat-o de la Viena. A zis că ar fi râvnit la una vie, dar nu mai există lebede în capitala Australiei (Austriei, Österich??), după invazia de la începutul anilor ’90 a rromilor români din România. Cică vienezii (vienezuelenii??) ăştia au un sistem de termofiecare a caloriferelor aşa de bine pus la punct că, culmea năduşelii, se şi încălzesc, nu ca la noi, în Cartierul Unirii, unde ţin loc de etajere pentru vaze de Prodcomplex. Am aflat că australopitecii ăştia o să implementească şi la noi în cartier mult aşteptata abureală fierbinte din calorifere.
Azi m-a chemat Şefu’ Dorin la el în birou că să afle prin ce încăperi din Primărie a umblat mass-media, cât a fost el plecat, că a auzit că există scurgeri la ziariste. Scurgeri de informaţii. I-am raportat totu’, dar parcă nu mă băga în seamă. În timp ce mânca şniţel vienez de la Leo, se uita cu privirea pierdută şi admiratoare la lebăda din cristal, pe care a pus-o lângă o diplomă primită la Balul Presei, cu distincţia “Sondajul scuză mijloacele”.

30 martie, Ziua Fiului Ploii – Plouă. Merg seara spre casă şi aud în spatele meu pe unu’ care strigă “Taxi, Taxi!”. Îmi întorc privirea de felină vigilentă în spate. Ăla mă striga pe mine. Mă enervez. Ce, io am faţă de taximetrist! Dau
să-i ard un pulan după ceafă, când omu’ îmi zice că a văzut o reclamă la televizor, că era unu’ cu umbrelă, aşa ca mine, care făcea pe taximetristul. Plus că, zice fraieru’, eu am la caschetă şi pătrăţele negre şi albe, exact ca taximetrele.
L-am iertat, mai ales după ce mi-a zis: “Tu faci viitorul!”. Chiar, oare ce viitor ar avea lumea asta fără mine?!

31 martie, Ziua Ouălelor- A devenit o modă în Primărie expresia “Ce puii mei!”. Toată lumea o foloseşte în draci şi doar câţiva inspectori şmecheri zic “ce pana mea!”. Da’ cum puii n-au pene, de ce nu zic “ce pufu’ meu”. Sau ăştia chiar au toţi pui sau pene şi nu m-am prins! Io, băiat de la ţară, vorbesc mai cizelat şi mai etno, aşa cum m-a învăţat tata, şi spun “ce caşu’ meu!”. Tot m-am concentrat de unde vine chestia asta cu “puii lor”. Oare Adiţă de la Guvern ne-a trimis la originile puilor, când
ne-a îndemnat să-i numărăm ouăle (ouălelelor?!?). Îs tare curios să ştiu dacă Şefu’ Dorin are mai mult de două ouă sau dacă Subşefu’ Imi are vreunul!
 
1 aprilie, Ziua Păcălelii – A venit SMURD-u’ la Primărie. Ştrengarii ăştia tineri, Mariusică de la Presă, Dănuţ de la Tehnic şi Coreluţ de la Pieţe s-au gândit să-l păcălească pe Şefu’ Dorin. Au falsificat un sondaj de opinie de la Selgros (Metro??) Media Transilvania, în care el avea numa’ 30 la sută, iar Attilică de la UDMR avea 65 la sută. Colac peste pupăză (apropo, n-am văzut niciodată o pupăză cu colac!!) au mai scris şi o decizie a lui Ovi de la Prefectură, cum că grupul de sprijinire a susţinerii lu’ Şefu’ Dorin la candidatură nu mai susţine sprijinirea susţinerii. Când a văzut cele două chestii pe birou, lu’ Şefu’ Dorin i s-au bulbucat ochii, apoi i s-au dat peste cap ca la jocuri electronice şi a leşinat, de era să spargă lebăda de sticlă vienezueleană. Până au venit ambulanţierii, secretara Marceluţa i-a facut respiraţie gură la gură, cu rezultate fierbinţi pentru ea, dar fără nici o tresărire din partea victimei. Noroc cu băieţii lui Raeduţ de la Smurduleţ care l-au resurcisitat. Da’ parcă Şefu’ Dorin şi-a păstrat vineţeala la faţă şi după ce şi-a revenit.

2 aprilie, Ziua lu’ Guru  – Toţi au râs de Subşefu’ Imi când a spus că a venit timpu’ să punem umărul cot la cot. Io am impresia că chiar a vorbit serios. Azi a trimis-o pe secretară după nişte calmante la farmacia de vis-za-vis şi
m-a chemat la el în birou, să-i repar priza în care îşi ţine perna electrică pentru lombosciatică. Când intru, îl văd contorsionat (cartonsionat??) şi avea umărul stâng lipit de coate. Nici nu mă mir că are lombosciatică. Oare o fi yoghin?!&% Oare face şi urinoterapie cu pişat?!#!! Sigur e membru în secta lu’ guru’ Bivolaru, MISA (Mişcarea de Integrare a Secuilor în Ardeal??!).

3 aprilie, Ziua Copacilor Veştejiţi – Chiar dacă am fost liber, azi am tras o raită prin zona unde Şefu’ Dorin a plantat copaci electorali, să văd dacă s-au prins de glia strămoşească. Mi s-a sculat păru-n cap când am văzut că la fiecare copac era câte un câine comunicat (comunitar = vagabond = golan???) cu câte un picior ridicat. Oare până şi copacii au nevoie de urinoterapie ori, pur şi simplu, câinii s-au pişat pe munca lui Şefu’ Dorin?? Sau s-o fi concentart Subşefu’ Imi aşa ca Bivolaru la Antena 1 şi a creat o stare de fericire spontană la câini, care de atâta râs s-au pişat pe ei şi au compromis plantatul electoral al primarului?!?!

4 aprilie, Ziua XXX – …De când a început Big Bradăr, Virginica, nevastă-mea, a luat-o razna. Nu se mai uită la telenovele, că, cică, sunt mult mai palpitante şi siropoase rialiti şourile. Azi s-a pus într-o poziţie nefirească, aşa cum a văzut ea că făceau Andreea şi Daniel, şi m-a rugat să o satisfack. Am combinat poziţiile din Big Bradăr cu cele din Hustler-ul pe care mi l-a dat ăla de la Serviciu Tehnic. Nu ştiu cum şi de ce, dar două ore nu ne-am dezlipit, de parcă eram în tinereţe, în târnaţul de la casa părintească. Când
să-mi facă Virginica şi al patrulea sex oral, m-am lovit cu capu’ de perete… M-am trezit din vis. Virginica dormea înfofolită ca de obicei în dreapta mea şi sforăia…
– Va urma –