PD în toate
Valul refugiaților din PSD în partidul prezidențial, PD, a lovit și în săptămâna care a trecut Mureșul. Cu putere. Un fost președinte de filială municipală, demisionar, a ales să treacă în barca democraților. A ales să îmi spună “marea trecere” când era pe picior de plecare, semn că i-au trebuit zile întregi și ore până a reușit să îmi șoptească: “am trecut la PD”. După ce mi-a dat vestea cea mare, a luat o pauză și mi-a spus: “nu vă supărați pe mine”.
Cred că pe moment m-am supărat. Nu pentru că aș avea ceva cu democrații, adevărul că mi-e cam egal orice partid din România, dar gândul mi-a zburat spre cine patronează SRL-ul democrat.
După o zi, gestul de transfug nu mi se mai părea atât de supărător. Oricum e aplicabil în orice partid, a devenit o trăsătură comună tuturor formațiunilor politice. Nu înseamnă că o înțeleg. Nici nu o aplaud. În final e tot o lipsă de verticalitate față de electorat, mai ales în cazul aleșilor locali, și în final față de tine care îți omori principiile, scuzându-te că nu ai fost înțeles de colegii din partidul din care tocmai ai dezertat.
E dificil însă să fii atât de categoric când de omul respectiv te leagă mai mult decât o relație strict profesională, rece și impersonală. Îi acorzi circumstanțe atenuante, îi asculți scuzele, îi iei chiar apărarea. Cu toate acestea, până la urmă, tot dezertare se numește. Și tot lipsă de coloană. Care se vede treaba e din ce în ce mai opțională în politica noastră mioritică. Iar nici o explicație nu justifică, din punctul meu de vedere, care, nu-i așa, poate să fie eronat, goana spre o altă barcă, când a ta se scufundă sau când nu te mai regăsești nu în doctrina, pe care s-ar putea să nici să nu o cunoști, ci în oamenii împreună cu care tragi la căruța partidului. Ce o fi atât de grav să îmbrățișezi o atât de râvnită altfel independență, chiar nu înțeleg. Pricep că nu mai ai locomotiva unui partid, și cam atât. Pricep că fiind primar, puterea te taie de la tortul fondurilor pentru a-ți arăta mușchii, dar depinde de diplomația ta de a-i juca pe degete pe cei mai abili dintre guvernanți.
Până la urmă e inutil să mă mir. Mi-a trecut demult și gustul amar pe care mi-l lăsa nu politica ci politicienii.
Acum blamăm PD pentru racolările în masă. Acum patru ani, arătam acuzatori spre PSD. Cine știe ce formațiune mai urmează să aplice sistemul “chiar proști să fie, important e să fie mulți”.
Ligia VORO
