Haos, nehotărâre, impotență

Anul 2005 a debutat sub semnul compromisului din decembrie, când, pentru a putea forma guvernul, Alianța s-a înhăitat cu umaniștii, ceea ce Băsescu avea să catalogheze drept “soluția imorală”. În urma acestei decizii, PUR, un partid de maxim trei procente, s-a ales cu un post de vicepremier și un cabinet extrem de important, cel al Economiei. Imaginea de bazar politic a fost accentuată de compromisurile făcute la nivel local, unde negocierile legate de împărțirea ciolanului s-au purtat nu doar în interiorul coaliției celor patru, ci și, în umbră, cu PSD-ul, ai cărui oameni, baricadați în spatele Legii 215/2001, nu puteau fi dați afară atât de ușor precum își dorea noua putere.

În condițiile unei majorități foarte fragile și al unui potențial de șantaj din partea UDMR și PUR, Băsescu propunea încă din ianuarie soluția anticipatelor, la momentul respectiv respinsă categoric atât de Tăriceanu, cât și de majoritatea clasei politice. Reluată în ultimele șase luni în mai multe rânduri de președinte, tema anticipatelor a revenit în prim plan o dată cu declararea de către Curtea Constituțională, pe 6 iunie, a patru articole din pachetul de legi vizând reforma în Justiție ca neconstituționale. Iar, de atunci a fost un prilej de bâlbe, prin care Tăriceanu și-a săpat scaunul mai abitir decât putea să o facă orice adversar politic. Modul în care a gestionat situația politică și felul în care a întors, de cinci ori, sensul discursului, făcând irevocabilul revocabil și invers, pentru ca, în final, să invoce inundațiile ca pretext de a renunța la anticipate, i-a știrbit iremediabil credibilitatea. De altfel, fapul că Marko Bela a declarat că știa despre decizia premierului încă înainte de plecarea la Bruxelles, a dat măsura seriozității lui Tăriceanu în relația cu presa în această perioadă, după ce premierul afirmase că decizia o va lua doar în urma consultării cu liderii europeni.

Istoria căderii lui Tăriceanu

Propulsat în vârful partidului și al guvernării prin defecțiunea lui Stolojan, Tăriceanu a dat încă din primele zile impresia că nu se simte bine în respectivele postúri. Politician de salon, călcâiul lui Ahile pentru actualul premier pare să fie, după mai bine de șase luni de guvernare și două săptămâni de show mediatic cu inundații și anticipate, comunicarea. La fel ca în cazul primului premier al Convenției, Victor Ciorbea. De altfel, personajul comun în declinul celor doi este Traian Băsescu, cel care, pe atunci ministru al transporturilor, a declanșat criza în urma căreia Victor Ciorbea și miniștrii PD au demisionat în bloc, iar premierul a fost nevoit să se retragă, cu un discurs la fel de patetic precum cel peiorat săptămâna trecută, la a doua asumare a răspunderii de către (încă) liderul liberalilor. Conflictul cu Băsescu, în cazul de față, are la bază ambiția fostului căpitan de vas de a controla cât mai îndeaproape ceea ce se întâmplă la Palatul Victoria, dar și ambiția democraților, pe care președintele încă îi conduce, orice s-ar spune, de a lua fața liberalilor nu doar în sondaje, ci și de facto, după ce în toamnă raportul pe liste fusese de un democrat la doi liberali.

Ruptura liberală?

Jocul lui Tăriceanu de-a demisia i-a făcut praf credibilitatea. În aceste condiții, cel mai activ opozant al premierului din interiorul partidului, Valeriu Stoica, a lansat ideea înlocuirii lui Tăriceanu, atât la cârma PNL cât și a Guvernului, cu Theodor Stolojan. Propunerea lui Stoica a tulburat săptămâna trecută apele liberale, cu atât mai mult cu cât ea se bucură de sprijinul mai multor lideri ai PNL, printre care și Mona Muscă și Radu Berceanu. Ideea unui guvern condus de Stolojan, în prezent consilier prezidențial, l-ar mulțumi și pe Băsescu, știut fiind faptul că relațiile dintre Președinte și premier sunt actualmente foarte tensionate. La sfârșitul săptămânii trecute, actualul lider al PNL urma să se întâlnească cu președinții filialelor județene, pentru a vedea de câtă susținere se mai bucură.

Ratarea din Mureș

În județ, coaliția a bătut palma la sfârșitul lui ianuarie. Totuși, până acum nu a reușit să ia în primire decât o mică parte din posturile negociate, obstacolul fiind Legea 215/2001, care spune că șefii descentralizatelor sunt funcționari publici și nu pot fi destituiți pe criterii politice. Liberalul Nicolăescu anunța, apoi, intenția de modificare a legii, pentru a permite eliberarea fotoliilor de coducere de oamenii PSD, dar acest lucru nu s-a realizat nici până în ziua de astăzi, deși termenele date erau foarte optimiste.

Dacă UDMR a avut și avantajul că și-a păstrat pe poziții oamenii din guvernarea anterioară, reușind să ia, spre exemplu, și Direcția Apelor, Direcția Agricolă sau Energomur (inițial promis democraților), liberalii și-au impus reprezentanții la Finanțe, Direcția Silvică și ARR, dar au pierdut Direcția de Sănătate Publică în favoarea conservatorilor. Pentru democrați, în schimb, primul succes pare a fi alungarea Reghinei Fărcaș de la AJOFM, după o luptă de câteva luni și cu intervenții de la București, în favoarea Luminiței Core. Paradoxal, deși postul de director al Direcției Generale de Asistență Socială, arvunit de PD, a fost eliberat, doctorul Gheorghe Sămărghițan a refuzat să-l preia. În această situație, se pare că DGAS va fi folosită de democrați ca monedă de schimb pentru Emil Groza, în schimbul scaunului de vicepreședinte CJ.

Magnet sau racolare?

Dacă imediat după preluarea puterii deputatul Eugen Nicolăescu declara că pesedișii care vor să intre în PNL vor fi priviți cu reticență, numai în ultima lună doi primari sociali democrați au trecut în barca puterii pe filiera liberală. Este vorba de Mircea Rusu, de la Band, și Zaharie Șular, de la Vătava. Nici democrații nu s-au lăsat mai prejos, reușind două trei achiziții de marcă, din PRM: Claudiu Maior și Aurel Mircea Pop – consilierii locali – și Cristian Å¢intoșan, consilier județean. Mișcare ce pare să confirme informațiile că însuși primarul Dorin Florea, care s-a închinat până acum fiecărei puteri, ar fi interesat de PD. Surprinzător, unul din cei care nu se opune acestei idei este Eugen Nicolăescu, președintele (autosuspendat) al liberalilor mureșeni.

Întrebarea care se pune, și de care mulți se temeau, este dacă actuala coaliție va ajunge să refacă traseul spre dezastru parcurs nu cu mulți ani în urmă de un alt conglomerat politic, CDR.

Relu TATAR

“Pentru noi, ca instituție, a fost greu, deoarece nu am reușit să colectăm decât 70% din bugetul prognozat, iar asta se simte în investiții, în drumuri, în infrastructură. Totuși, în acest an am reușit să finalizăm câteva proiecte importante, cum ar fi Aeroportul, Parcul industrial, biroul de informare turistică, proiectul SAMTID – care va aduce câteva zeci de milioane de euro în județ -, groapa ecologică și, foarte important, am primit acordul Guvernului pentru contractul cu Banca Mondială, în proiectul de execuție a drumului ocolitor al municipiului, în varianta propusă de CJ, așa că, după ce facem studiul de fezablitate, anul viitor vor începe licitațiile și construcția efectivă. În problema inundațiilor, acum lucrăm pe situație, pe calcule, pe evaluarea pagubelor, pe care apoi le vom trimite la Prefectură, de unde vor ajunge la Guvern. Pentru repararea pagubelor, județul Mureș va primi 50 de miliarde de lei”, Lokodi Edita, președinte CJ Mureș

“Filiala județeană a PD a fost într-o măsură mai mică implicată în procesul guvernării la nivel local, datorită faptului că oamenii noștri nu au fost în funcții de conducere, ocupate de oamenii PSD. Se poate spune că sub aspect administrativ nu am putut ajuta guvernarea, dar lucrurile au început să se miște, iar până la 30 septembrie Alianța va fi așezată pe pozițiile de putere. Cât despre evoluția partidului, pe un trend ascendent la nivel național am făcut și noi achiziții valoroase”, Dinu Socotar, președinte PD Mureș

“Acest guvern a fost și va rămâne cel mai slab din 1990 încoace, caracteristicile sale fiind incoerența, incompetența și iresponsabilitatea. Dezastrul economic generat de implementarea cotei unice a bulversat întreaga economie, iar pentru diminuarea efectelor negative mediul economic a fost împovărat cu alte taxe. În același timp, puterea nu a putut gestiona calamitățile sociale, cum a fost criza din sistemul sanitar, sau problemele legate de inundații. Totuși, apreciez gestul premierului de a renunța la demisie, pornind de la premisa că mai importante sunt rezolvarea situației cauzate de inundații și integrarea europeană”, Cristian Georgescu, senator PSD

“La nivel de țară s-au făcut niște pași pentru integrare, însă costurile sunt din ce în ce mai grele. Au apărut tensiuni interne, pe care Guvernul nu a reușit să le stăpânească. Nici la nivel de județ, problemele nu au fost rezolvate, iar nota pe care aș putea să o dau administrației actuale e nota pe care oamenii o dau infrastructurii, și mă refer aici la drumuri, care sunt dezastruoase. Așa că, după mine, actuala putere merge din groapă-n groapă. La nivel de filială stăm bine, chiar dacă unii au mai plecat”, Adrian Moisoiu, deputat PRM

“Chiar dacă atât în țară, cât și în județul Mureș, inundațiile au produs pagube importante, în opinia mea ar fi o dovadă de imaturitate să te apuci să dai vina pe fenomenele naturii. Eu i-aș lăsa să aprecieze activitatea prefectului pe cetățenii județului. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să fiu alături de mureșeni și atunci când i-a îngropat zăpada, și când i-au măturat puhoaiele, dar și când am încercat împreună să reînviem tradiția de pe valea Mureșului. De asemenea, pagubele cauzate de inundațiile din primăvară, însemnând drumuri, poduri, podețe se ridică la 60 de miliarde, iar acum am primit, prin hotărâre de Guvern, 50 de miliarde, ceea ce, consider eu, arată că mi-am făcut datoria și că Mureșul nu este un punct neimportant de pe hartă”, Ciprian Dobre, prefectul de Mureș