Noua Moscova și ultima speranță
Bruxelles, 7 septembrie 2004
Săptămâna trecută, Alianța Liberă Europeană din Parlamentul European a decis monitorizarea procesului lui Dan Jiga, fost înalt funcționar în Ministerul Agriculturii pe vremea guvernării cederiste. În comunicatul semnat de eurodeputatul Bernat Joan I Mari, trimis pe adresa instanței supreme românești, se estimează că “există nelămuriri cu privire la respectarea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului în acest dosar”. Mai mult, același comunicat atrage atenția că, “în cadrul negocierilor de integrare ale statului român, (…) este de urgență rezolvarea unor probleme de disfuncționalitate”. Practic, se poate spune, dincolo de diplomațiile necesare, că Uniunea Europeană este îngrijorată de metehnele unora dintre magistrații români. Și nu e vorbă în vânt: gândiți-vă că Hans sau John face afaceri într-o Românie integrată și apare o problemă de justiție. Care, în loc să fie rezolvată în spiritul dreptății, e cosmetizată juridic pe principiul “care dă mai mult”. Un fel de licitație șoptită pe culoarele tribunalului sau în cabinetele te miri cărui politician. Și atunci, pe drept cuvânt, europenii se întreabă dacă statul român are puterea, dorința și instituțiile necesare pentru a face dreptate. Dacă banii contribuabilului european merită sa fie irosiți pentru susținerea unui sistem care va acționa împotriva aceluiași contribuabil.
Este de notorietate deja faptul că România are cele mai mari probleme la capitolul “Justiție și afaceri interne” (JAI). Sunt la fel de notorii procesele pierdute la Strasbourg de statul român, numai și numai pentru că niște așa-ziși judecători au făcut grava diferență dintre dreptate și datorie. Milioane de euro, plătite de noi toți, contribuabilii, numai pentru că întârzie o lege a răspunderii magistratului. Una simplă: cine greșește, plătește. Abia atunci interesele politice se vor estompa.
Sunt multe cazuri care așteaptă în mapa demnitarilor europeni. Adevărul e că românii nu mai au încredere în justiția de aici și privesc către Bruxelles ca spre o nouă Moscovă, singura de care clasa politică mai are spaime. Se va ajunge, în toate aceste cazuri, chiar la interpelări în plenul Parlamentului UE. Și atunci, toate aceste interese obscure din politică și justiție se vor regăsi în raportul de țară. Și noi ne vom mira iarăși și iarăși de ce Bulgaria poate și noi nu.
Cazul Jiga este acum cunoscut în Parlamentul European. Și eurodeputații nu sunt interesați de detalii și enormități juridice românești. Ei știu câteva lucruri de principiu: cum poate să stea un om arestat doi ani de zile, fără să fie condamnat, fără ca în dosar să se regăsească vreo probă? Dacă se dovedește a fi nevinovat, cine-l despăgubește pentru anii de temniță și dezonoarea bine instrumentată de cadrele unui anumit partid? Cum se poate aresta un om care, pe baza unei legi, organizează o licitație directă pentru vânzarea unei societăți agricole, la 15 100 lei/acțiune, pentru ca apoi, ferme mult mai performante să fie vândute cu 2000 și 3000 lei/acțiune și să fie raportate ca mari succese ale privatizării? Sau vânzarea pe un euro a marilor întreprinderi…
România e o lume ciudată, pe care eurodeputații nu o înteleg și nici nu vor s-o înțeleagă. România nu se va integra cu astfel de probleme, indiferent cât de mult se vor căciuli miniștrii noștri pe coridoarele din Strasbourg sau Bruxelles. Îi vezi atât de duri aici, făcând pe înțelepții pe la emisiunile de partid și de stat, și apoi îi vezi transpirați și timorați, cu lecțiile nefăcute, așteptând livizi prin fața unei uși de comisar european. Îți vine să râzi, dacă în definitiv n-ai râde de tine și de aspirațiile tale europene.
PS: În timp ce Dan Jiga e judecat în stare de arest, aud la un radionet că în centrul Clujului, un bișnițar a fost prins vânzând un pistol de calibrul 9 mm. Pistolul era funcțional, cu încărcătorul plin, iar bișnițarul va fi judecat în stare de libertate.
Vă doresc integrare plăcută!
