Sfinții lunii septembrie

1 Septembrie – Anul Nou Bisericesc. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui rostește Psalmistul slăvind pe Creatorul Care ni se dezvăluie în măreția frumuseții cerești prin supușii Săi dornici din adâncul ființei să urce cât mai departe pe calea desăvârșirii sufletești. „Sfinții sunt mărturia vie a lucrului ceresc în lume și mărturie ca omul se poate înălța continuu în har” ne încredințează Părintele Galeriu la început de an bisericesc, stabilit astfel după tradiția milenară întemeiată pe Sfânta Evanghelie, unde Mântuitorul Hristos, venit în sinagoga de la Nazaret după întreita ispitire din pustie, a deschis cartea proorocului Isaia și a citit: „Duhul Domnului peste Mine, că El M-a uns să le binevestesc săracilor. M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, robilor să le propovăduiesc dezrobirea și orbilor vederea, pe cei asupriți să-i eliberez și să vestesc anul bineprimit al Domnului”. (Lc. 4, 18-19).

6 septembrie ne aduce amintirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail de la Colose din Frigia, aproape de Ierapole. Acolo se află o biserică a Sfântului Arhanghel deasupra unui izvor cu apă tămăduitoare, asemenea celei din Siloam, dar care vindecă permanent bolnavul „într-o zi sau într-un ceas”. Grija divină s-a îndreptat spre Ierapole pentru a distruge templul idolesc unde păgânii, amăgiți de forțele răului, se închinau unei vipere uriașe căreia îi aduceau jertfe. Au sosit acolo Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, venit din Efes și Sfântul Apostol Filip. Rugăciunile lor în fruntea credincioșilor din Ierapole au ucis vipera idolatrizată. Sfinții apostoli au proorocit că Sfântul Arhanghel Mihail va cerceta acel loc unde se vor savârși multe și mari minuni. Apa tămăduitoare ce izvora de lânga biserică a atras mulțime de oameni, chiar dintre idolatrii. Dar nu toți au primit învățătura nouă adusă de cei doi sfinți apostoli, ci ceilalți, împinși de invidia diavolului, au plănuit distrugerea izvorului și a bisericii, prin abaterea unui torent de ape ce curgea pe alături. Au săpat o altă albie spre locașul creștinilor, iar râul l-au zăgăzuit ca să se strângă multă apă ce urma să distrugă tot în cale. Cuviosul Arhip ce slujea în biserica Sfântului Arhanghel Mihail, văzând ce plănuiau păgânii a zis cu mare credință: „Nu voi fugi de la locul acesta sfânt, nici nu voi ieși din biserică, ci aici să mor și eu, de va voi Domnul să fie înecat lăcașul acesta”. Când era să se pornească năvala apelor, Sfântul Arhip a auzit glasul Sfântului Arhanghel poruncindu-i să iasă afară din biserică: „Îndraznește și nu te teme! Vino aici și vei vedea puterea Lui Dumnezeu în apele acelea”. Și a văzut Arhip un stâlp de foc de la pământ până la cer, iar când se apropia vâltoarea apelor a ridicat arhanghelul dreapta sa și cu semnul crucii peste ape a poruncit: „Acolo să stați!” și s-au oprit apele împlinind proorocia: Văzutu-te-au apele și s-au temut; au stat ca un zid de piatră și s-au înălțat ca un munte. Iar arhanghelul a lovit cu toiagul în semnul crucii piatra de lângă altar și un cutremur tunător a despicat muntele deschizând o prăpastie uriașă în care s-au prăbușit torentele, lasând locul sfânt nevătămat spre nesfârșita bucurie a creștinilor cărora s-au alăturat și necredincioșii uimiți de covârșitoarea putere dumnezeiască ce i-a întors la dreapta credință a Lui Hristos.

8 septembrie este ziua Nașterii Maicii Lui Dumnezeu din Drepții părinți Ioachim și Ana, așa cum mărturisește Tradiția Bisericii. Deși înaintați în vârstă și lipsiți de copii, cei doi soți doreau cu ardoare să devină părinți. De aceea nu conteneau să ridice rugăciuni pentru rodirea unui copil. Glasul inimilor lor, însoțit de lacrimi și speranță a primit bun răspuns de la Dumnezeu, acela al zămislirii celui mai curat prunc, ce avea să crească în desăvârșită curățenie pentru a naște în sfințenie pe Fiul Tatălui, pe Iisus Hristos Mântuitorul omenirii. Astfel a venit pe lume, așa cum rostesc Proloagele: „aceea care a fost, este și va fi fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului și mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinților, sprijinitoarea păcătoșilor, atotputernica ajutătoare și rugătoare pentru toți oamenii, Maica îndumnezeirii și mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită de cât Heruvimii și mai marită decât Serafimii, căreia rugându-ne, îi zicem: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica Luminii, miluiește-ne pe noi. Amin!

Care sunt praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile mai însemnate închinate

Sfintei Fecioare?

Acestea sunt patru, și anume:

1. Nașterea Maicii Domnului, sau Sfânta-Maria mică, la 8 septembrie.

2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Vovidenia sau Ovedenia, la 21 noiembrie.

3. Buna-Vestire sau Blagovestenia, la 25 martie.

4. Adormirea Maicii Domnului, sau Sfânta-Maria Mare, la 15 august. Aceste sărbători sunt zugrăvite de obicei pe tâmpla sau catapeteasma bisericii, în rândul sărbaătorilor domnești, fiind deci socotite ca praznice împărătești, deoarece Sfânta Fecioară e împărăteasa Cerului, fiind cea mai aleasă dintre sfinți.

Cum trebuie

să ținem sărbătorile?

În primul rând dând răgaz trupului și minții să se odihnească și să se reculeagă din vălmășagul treburilor și grijilor lumești. Al doilea, prin mergerea la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne, cu grijă pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ș.a.), sau cu îndeletniciri pioase și ziditoare de suflet, ca de pildă, participarea la adunări de învățătură cre­ștină și de sporire în virtute, citire din Sfânta Scri­ptură sau din cărți cu cuprins folositor (Măr­turisirea de credință…, partea III, Răspuns la întreb. VII, trad. cit., p. 144.).