Uncategorized

Silvio Berlusconi a dat târcoale castelului Degenfeld din Cuci

Deși pe mai toate castelele transilvănene le leagă același trecut strălucit, același prezent mediocru și același viitor incert, există și unele excepții care demonstrează că se poate și altfel. Este cazul castelului Degenfeld din comuna mureșeană Cuci. Chiar dacă istoria acestuia are o mulțime de lucruri în comun cu a celorlalte edificii, viitorul lui sună surprinzător de bine. O poveste despre cum poate o idee genială să salveze de la ruină un valoros monument istoric și despre cum se pot face bani frumoși cu puțină imaginație și multă bunăvoință.

Imediat după naționalizare, conacul nobililor Degenfeld a ajuns să fie doar un simplu depozit al Gospodăriei Comunale. A fost folosit mult timp, parcă înadins doar la depozitarea semințelor și a îngrășămintelor necesare cultivării pământurilor. După inundațiile catastrofale din anii ’70, conacul a primit o întrebuințare mult mai demnă de rangul lui. Au fost mutate aici, rând pe rând, sediile primăriei, ale dispensarului și ale bibliotecii comunale. O dată cu retrocedarea către moștenitorii de drept, peste domeniul din Cuci a răsărit speranța.

Silvio Berlusconi, interesat de castel

Potrivit primarului Ilie Șuta, de moșia de la Cuci s-ar fi interesat un important grup de investitori din care se spune că fac parte premierul Italiei, Silvio Berlusconi, multiplul campion la motociclism viteză Valentino Rossi și o mulțime de oameni de afaceri din Italia și din întreaga Europă: „După retrocedare am fost vizitați de un bancher din Udine, în spatele căruia am înțeles că ar sta importante personalități ale Italiei. A fost la castel și l-a studiat până în cel mai mic amănunt. Ne-a întrebat despre modificările majore care i-au fost aduse de-a lungul timpului, s-a urcat în pod să vadă dacă lemnăria este originală, s-a interesat în care zonă a parcului ar putea să aterizeze elicopterele și pe urmă a plecat.”

De ce nu s-a mai auzit nimic despre italieni și despre dorința lor de a cumpăra castelul, ne explică Ștefan Horvarth, reprezentantul legal al moștenitorilor: „ Dacă ar fi fost niște investitori serioși, cu siguranță că le-am fi vândut întreaga moșie. Ei însă au venit cu gândul de a o cumpăra pe mai nimic și de a investi aici o sumă minimă. Un investitor serios se cunoaște de la o poștă. Noi n-am avut parte de așa ceva. Dimpotrivă, o mulțime de speculanți au venit cu intenția de a se îmbogăți prin fel de fel de mișmașuri. De aceea nu ne-am prea pierdut timpul cu niciunul din ei.”

Turism rural și nu prea…

Cum speranța unor cumpărători s-a risipit destul de repede, moștenitorii s-au orientat către atragerea de fonduri europene pentru refacerea conacului. Sătenii spun că pe vremea când ideea parcului de distracții „Dracula” din Sighișoara isteriza o țară întreagă, a existat intenția înscrierii edificiului în circuitul turistic internațional. Locația ar fi fost ideală pentru atragerea turiștilor: doar câțiva kilometri distanță până la Târgu Mureș și implicit până la aeroportul Transilvania, câțiva zeci de kilometri până la aeroportul din Cluj și nu în ultimul rând, vecinătatea cu drumul european E60, Târgu Mureș-Cluj Napoca. Planul a căzut însă la fel de repede pe cât s-a risipit ideea controversatului parc de distracții.

O idee genială

Viitorul care i se prefigurează întregului domeniu arată pe hârtie extrem de bine. Proprietarii speră ca aici, în doar câțiva ani să funcționeze un centru de consultanță și perfecționare pentru fermierii care vor să fie inițiați în tainele agriculturii bio. Conform planurilor lor, la noul centru de perfecționare din Cuci vor preda cei mai renumiți profesori de pe continent, iar învățăceii vor avea posibilitatea să vadă „cu ce se mănâncă” agricultura ecologică pe cele aproximativ 50 de hectare de teren, pe care nobilii Degenfeld le revendică. În plus, cazarea se va face la castel, unde va fi amenajat un hotel de patru stele. Ideea este genială, ținând cont de faptul că în occident se fac averi uriașe în urma acestui gen de afacere. Potrivit specialiștilor, țara noastră este printre puținele țări din lume care oferă condiții ideale pentru dezvoltarea agriculturii bio. Cea mai mare parte a terenurilor agricole de la noi n-au fost încă atinse de nici un produs chimic, tocmai pentru că nu au fost cultivate. Å¢inând cont de acest fapt, potențialul României de a produce alimente organice se ridică la nivelul Germaniei, a doua mare producătoare a Europei. Tocmai pe aceasta a mizat familia Degenfeld când a hotărât înființarea centrului. În realitate însă, proiectul bate pasul pe loc din cauza unor încurcături demne de toată lehamitea.

Încurcături 100% românești

Pe vremuri, averea nobililor Degenfeld se ridica la sute de hectare de teren arabil. Cum însă legea nu permite retrocedarea decât a unei suprafețe de 50 de hectare, aceastea ar urma să intre în posesia moștenitorilor în cel mai scurt timp. Aici începe încurcătura. Parcela de teren revendicată se află momentan în administrarea „ Stațiunii de Cercetare Legumicolă din Iernut”. Adică, judecând logic, terenul se află în administrarea statului, iar pe el, cel puțin teoretic, se cultivă legume cu scopul cercetării. Minerva Hantz, directoarea stațiunii de cercetare, susține că pământurile cu pricina nu pot fi retocedate deoarece prezintă o deosebită importanță în vederea cercetării legumicole. În plus, adaugă ea, nici primarul, nici moștenitorii nu au cum să dovedească identitatea proprietarului de drept. Așa se face că îndrăznețul plan de promovare al agriculturii ecologice bate pasul pe loc, în timp ce la „Stațiunea de Cercetare Legumicolă” activitatea e în toi. Într-un mod cu totul bizar, aici nu cercetatul legumelor este activitatea de bază, ci…exploatarea și vânzarea balastului. Această activitate a fost găsită probabil a fi mult mai bănoasă și mult mai spornică decât îngrijirea și cercetarea pretențioaselor culturi. Sau, probabil cercetarea legumelor se face mult mai bine de la înălțimea muntelui de balast, de unde privirea de ansamblu este mult mai vastă. Oricum, până una alta, ironia sorții spune că viitorul strălucit al castelului din Cuci este ținut pe loc de interesele unor exploatatori de pietriș.

Casetă separată!!!

O adevărată capodoperă de frumusețe și bun gust

Prima atestare documentară a comunei datează din anul 1410, chiar dacă scrierile monahale amintesc de existența unei mănăstiri în aceste locuri încă din anul 1339. În secolele 16 – 17 Pekri Lörincz , faimosul conducător curuț, avea un castel strălucitor în sat, ale cărui rămășițe le-a folosit familia baronului Schomburg Degenfeld pentru înălțarea noului edificiu. Mult mai târziu, Lajos Degenfeld a renovat întregul edificiu în stil clasic, stil care s-a păstrat până în zilele noastre. Clădirea, deși nu impresionează deloc prin măreție, era considerată în vremurile ei de glorie o adevărată capodoperă de frumusețe și bun gust. Un turn impresionant din cărămidă asigura alimentarea cu apă a întregului conac. Acesta era considerat în perioada respectivă o adevărată minune inginerască, cum în puține locuri ale Europei se putea întâlni. În jurul edificiului se întindea un imens parc dendrologic, despre a cărui frumusețe s-a dus vestea până peste hotare. Câțiva din arborii seculari din acele vremuri mai pot fi admirați și astăzi, chiar dacă restul decorului nu prea mai seamănă cu cel de altă dată. Cel mai impresionant arbore este un salcâm japonez despre care se spune că a fost plantat chiar de către baronul Schomburg Degenfeld. Acesta, pe lângă valoarea lui sentimentală, are și un rol cât se poate de practic. Potrivit primarului Ilie Șuta, în fiecare primăvară lucrătorii Ocolului Silvic se aprovizionează de aici cu lăstari, pe care îi sădesc mai apoi într-o pepinieră special amenajată.

Frumusețea parcului era completată de o splendidă grădină ornamentală ale cărei flori erau asigurate de două sere. Se spune că în aceste sere se găseau unele din cele mai rare și mai exotice plante care pot exista și că acestea erau îngrijite de către cei mai vestiți grădinari ai Transilvaniei.

Castelul era aranjat după un plan simetric, cu cele două clădiri laterale vopsite în alb și spații boltite cu oglinzi. Cele patru saloane, camerele de oaspeți și sufrageria erau amenajate cu mobilă antică adusă special tocmai din Austria. Din ansamblul clădirilor gospodărești, grajdul cailor de paradă era considerat podoaba curții. Bătrânii povestesc că baronul Degenfeld era mare iubitor de cai și că pentru el aceștia erau aproape ca niște membri ai familiei. Tocmai de aceea se spune că era mare chin să fii îngrijitor de cai la castel. Animalele trebuiau hrănite și țesălate cu mare grijă pentru că boierul era tot timpul cu ochii pe ele.

Tot pe fostul domeniu nobiliar, între șosea și castel, se află astăzi cripta familiei Degenfeld, o construcție valoroasă cu ușă și ferestre sculptate în stil gotic.

După naționalizare, clădirea castelului a fost folosită de Gospodăria Comunală, mai apoi a fost mutat aici sediul primăriei, al bibliotecii comunale și cel al dispensarului medical. Astăzi edificiul este retrocedat, dar pentru că primăria nu are deocamdată unde să-și mute sediul, mai este folosit pentru un timp de către vechii lui chiriași.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close