Rețeta săptămânii
Toate revistele care se respectă publică săptămânal fotografia (color) a unei doamne (cu sau fără șorț) aflate în bucătăria personală, ținând în mâini o farfurie tocmai scoasă din cuptor. Alături, ni se prezintă ingredientele utilizate, timpul de preparare și dificultatea rețetei. Nu pot ascunde faptul că de fiecare dată papilele gustative îmi intră în acțiune, imaginându-și izul suav al produsului, iar glandele salivare își fac, la rândul lor, datoria.
Tocmai pentru că nu excelez într-ale bucătăriei (nearzând de pasiune în domeniu), m-am gândit să recuperez, străduindu-mă ca, măcar în ceasul al 12-lea, să vă prezint o rețetă de Cartea Recordurilor Uniunii Europene. Preparatul necesită operațiuni complexe, astfel că pregătirea acestuia trebuie începută cu ani buni înainte de ziua festivă.
Se iau câțiva inspectori generali din Ministerul Justiției, total necondimentați, fără gust, dar cu miros și se trimit în mod repetat la Tribunalul Mureș, pentru astuparea unor guri prea mari. Se adaugă sesizările negre (pe alb) ale unei judecătoare cu nume de floare și sămânță de scandal. Sistematic împrăștiată. Se ia un sac cu sare și se presară neîncetat pe coada magistraților cu opinii demne și stabile. Dacă rezultatul de frăgezire nu este cel scontat, se cer câțiva pari (de gospodărie agricolă colectivă) de la Minister. Care sunt primiți de îndată. Se continuă frecarea magistraților în mixerul inspecției până noaptea târziu, fără ca ingredientele aduse de ei să fie luate în considerare. Se compune un raport dintr-un aluat pe bază de rahat (autohton), se prezintă conducerii Ministerului, apoi se lasă la dospit. Duhoarea inundă nările magistraților. Se iau memoriile punctuale și repetate ale judecătorilor și se tapetează coșul de gunoi al bucătăriei Ministerului ori C.S.M.-ului.
În paralel, se caută cu disperare prin toate piețele județului ingredientul principal: un denunțător proaspăt, nu neapărat cunoscător al limbii române (scrise), cu evidente veleități de adaptare personală, transformându-se (potrivit zicalei) din căcat în bici, în doar câteva zile de uns cu uleiurile PNA. Apoi, cu mișcări dintr-o bucată, făcute de bucătari (sau măcelari?) cu experiență prerevoluționară, se dă la cuptor, înspre purificare și rumenire. Se privește, din când în când, pe fereastra cuptorului, pentru a se putea observa momentul în care căcatul începe să ia forma de bici. Dacă, după aparenta transformare, încă rămân urme de rahat, acestea se acoperă cu degetul umed al organului. Se pune (doar) o jumătate de măr în gura larg deschisă (pentru a nu da impresia frapantă de porc).
Se modelează o pereche de covrigi în formă de cătușe, se pune în scenă un flagrant la presiune maximă, se iau trupe special preparate și se frământă, cu ardoare și sudoare, un mandat de arestare. Pentru succes garantat, ordinea operațiunilor poate fi schimbată în funcție de comanda clientului.
Se iau zeci de martori, unul câte unul, și se toacă sistematic, utilizându-se bătaia cu pumnul în masă, tonul ridicat, amenințarea cu prăjirea. Se scriu declarații numai când procurorii au chef. Când nu au, nu se scriu. Se freacă martorii după mișcarea du-te-vino. Cei ce nu înțeleg importanța meniului sunt făcuți să înțeleagă.
Se formulează un lighean de învinuiri, pe parcursul a 17 luni, dospite până la refuz. Dacă aluatul nu vrea nici cum să se prindă, se iau un set de experți, buni cunoscători ai bucătăriei PNA, și se activează după cartea de bucate de uz intern, secțiunea produse expirate. Se plătesc regește și se pun la treaba mare.
Pentru a da savoare preparatului, se iau duzine de jurnaliști, avocați și magistrați, se bagă într-un shaker și se agită până la terminare, cu mâinile (și shaker-ul) deasupra capului procurorilor. În poziție de „sabia lui Damocles”. Dacă nu se reușește omogenizarea conținutului, se analizează posibilitatea amestecării în viața privată cu ciomagul (de bucătărie, desigur).
După atâta osteneală, se șterge fruntea organului executant al meniului, se ia un pahar de vin din viță nealtoită de Moldova și se privește total dezorientat. Oare ce naiba-i de făcut cu atâtea ingrediente? Iar noi, ce să mai zicem? Tuturor celor ce sfidează legea, un sigur „sta-v-ar în gât!”
P.S. Gurile rele se jură că serviciul „informații” de la Romtelecom va fi desființat. Nu mai are nici un rost. Dacă tot putem afla orice număr de la PNA…
de Andreea CIUCÄ‚
