Externe

Spionaj ”între prieteni” și limitele propriei noastre libertăți

FOTO 1Mult mediatizata ”defectare” a agentului american Edward Snowden petrecută anul trecut – prezentat de americani doar ca un simplu și neînsemnat analist în cadrul NSA – a fost ”o palmă” puternică dată administrației SUA. Au urmat apoi alte ”palme” succesive administrate aceluiași obraz. Apariția în presă a dovezilor că însăși cancelarului german Angela Merkel i-a fost ascultat telefonul de către serviciile americane de informații, a fost a doua. Un fapt fără precedent și care a pus în mare dificultate foarte bunele relații germano-americane. Acum scandalul pare a avea și o altă dimensiune. Cu câteva zile în urmă, un colaborator al BND – serviciul german de informații externe – a fost arestat sub acuzația de furnizare de secrete unei puteri străine, în speță SUA. La scurt timp, a mai fost descoperit un alt spion care fura secrete pentru SUA. De data aceasta a fost vorba de un angajat din ministerul german al Apărării. A urmat, așa cum era de așteptat, o măsură fără precedent dispusă de guvernul german: șeful serviciilor secrete americane pentru Germania a fost expulzat. În acest climat de supraveghere obsesivă promovat de SUA – și nu numai – nu poți să nu-ți pui întrebarea: oare cât de liberi mai suntem noi cu adevărat?

“Oameni buni de la Washington, îţi vine să urli, mai sunteţi în toate minţile? Cum puteţi fi atât de nătângi, să recrutaţi un spion dublu la BND şi să vă mai şi lăsaţi prinşi? Nu vă ajunge necazul cu Snowden? Chiar nu vă pasă că în Germania ia amploare antiamericanismul? (…) Nici nu ştii ce e mai enervant: impertinenţa serviciilor secrete ale SUA, care după scandalul NSA îşi continuă acvitităţile de spionaj, sau tăcerea administraţiei de la Washington (…) sau, mai degrabă, daunele pricinuite realţiilor germano-americane” (Jurnalistul german Stefan Aust, în articolul ”Ajunge!”, apărut în săptămânalul Die Zeit)

Spionajul american și consecințele politice

FOTO 2Potrivit mai multor publicații germane, pe fondul scandalului de spionaj în care sunt implicate SUA, Gerhard Schindler, responsabilul serviciului german de informații externe (BND), a inițiat o amplă anchetă, concomitent cu un riguros control de fond al tuturor structurilor pe care le conduce. În același context, Schindler a dispus și verificarea bazelor de date interne ale BND. Este vorba în fapt de câteva mii de colaboratori. Potrivit mai multor publicații germane care au prezentat cele două cazuri de spionaj în favoarea SUA, colaboratorul din cadrul BND ar fi reușit să scoată peste 200 de documente interne pe care le-a scanat acasă și ulterior le-a predat contra cost – 25.000 de dolari – către SUA. Documentele în cauză se refereau la harta ampalsării sediilor BND de peste hotare, corespondența dintre BND și cancelaria federală, raportul anual al serviciului de spionaj extern, precum și diferite protocoale ale unor discuții.

Acestor situații de ”spionaj în cascadă” le-urmat, așa cum era de așteptat, mai multe reacții ale parlamentarilor germani, dar și din partea cancelarului Angela Merkel. În timp ce liderul partidului parlamentar al social-democraților, Thomas Oppermann, consideră că “Dacă aceste acuzaţii de spionaj se confirmă, ar fi un atac scandalos privind libertatea Parlamentul nostru şi al instituţiilor noastre democratice”, deputatul social-democrat Christian Flisek a fost mult mai tranșant declarând că ”se va stabili un nivel de încredere, ceea ce va duce şi la consecinţe politice.” Nu trebuie uitat faptul că există antecedente. În 1996, un cadru al CIA de la Berlin a fost expulzat de autoritățile germane, după ce contraspionajul din această țară i-a deconspirat intenția de a obține informații confidențiale cu referire la echipamentele nucleare pe care Germania urma să le exporte în Iran.

Americanii și supravegherea globală

Față de situațiile recent create, Ambasadorul SUA la Berlin a fost chemat pentru a da explicații la ministerul german de Externe. De la Washington, explicațiile oferite de John Brenan, responsabilul CIA, nu au reușit să convingă cancelaria germană. A urmat apoi expulzarea înaltului oficial american responsabil cu serviciile secrete din Germania și, desigur, mai multe reacții, din mediul politic, din media germană și străină, dar și din partea oficialilor americani. Problema pe care și-o pun cu toții are în vedere obsesia americană a supravegherii globale, evident, pretextând necesitatea preîntâmpinării atacurilor teroriste. Deșii opiniile diferă, aproape toți cei care au reacționat la cele întâmplate în ultimul timp, sunt unanimi în cea ce privește faptul că s-a ajuns deja prea departe. Recent, cancelarul Angela Merkel a propus crearea unei reţele de comunicaţii europene, pentru a se evita astfel e-mailurile şi alte date care trec în mod automat prin SUA. Reacția Rusiei, care privește probabil cu nedisimulată satisfacție cele se se întâmplă la Berlin, fapte care ”șifonează” imaginea în lume a unchiului Sam, nu s-a lăsat prea mult așteptată. În acest context Vladimir Putin a declarat că Rusia este pregatită să dezvolte un “sistem care este capabil să garanteze securitatea informației internaționale”. Putin a mai calificat politica pe care o practică SUA ca fiind una a “ipocriziei evidente” având în vedere supravegherea electronică operată de americani în întreaga lume și demantalată de Snowden încă de anul trecut. Reacțiile americane nu au lipsit, dar ele nu au reușit să convingă, iar în acest context este de așteptat creșterea valului de antiamericanism nu numai în lumea arabă și latino-americană, dar și în Europa.

Cât de liberi mai suntem cu adevărat?

FOTO 3Deși SUA este acuzată de promovarea obsesivă a supravegherii la nivel global, se pare că cea care reușește cu adevărat să facă acest lucru este Marea Britanie. Ea are în acest moment toate capabilitățile necesare, iar tandemul britanico-american în domeniul supravegherii globale funcționează foarte bine. Potrivit unor declarații făcute publicației The Guardian de către ”defectorul” american NSA Edward Snowden, serviciile secrete britanice sunt capabile să acceseze și să intercepteze de pe rețeaua de fibră optică din întreaga lume cantități imense de mesaje trimise pe facebook, e-mail, precum și liste ale căutărilor pe internet și ale apelurilor telefonice. După ce toate aceste date sunt colectate la nivel global și stocate, ele sunt apoi transmise de către agenția britanică de spionaj – Government Communications Headquarters (GCHQ) – partenerilor americani de la Agenția Națională de Securitate (NSA). În sensul celor afirmate de către el, Snowden le-a pus la dispoziție jurnaliștilor de la The Guardian documentele privind programul pe care americanul îl numește ”cel mai mare program de supraveghere din istoria omenirii”. Programul poartă numele de cod ”Tempora” și a fost demarat de britanici în urmă cu circa doi ani.

Viktor Orban, un elev eminent la disciplina ”supraveghere”

Recent, motivând lupta împotriva corupției, precum și nevoia păstrării secretului de stat, guvernul Viktor Orban a adoptat o lege a securității naționale care permite ca oamenii-cheie ai guvernului de la Budapesta să-i spioneze pe cei din funcții importante. Legea stârnește serioase suspiciuni prin faptul că emiterea unui ordin de supraveghere nu necesită ca persoana supravegheată să fie suspectată de ceva ilegal. Emiterea acestui ordin are nevoie doar de girul Ministerului Justiţiei de la Budapesta. Este vorba despre înregistrarea convorbirilor telefonice ale acestora, citirea e-mailurilor, instalarea uno microfoane în casă, etc., și asta timp de două luni în fiecare an, dar cu asentimentul celor supravegheați. De fapt, indirect sunt supravegheați și cei apropiați celor care fac obiectul supravegherii, precum și persoanele cu care acestea intră în contact astfel că cercul se lărgește foarte mult. Neștiind care sunt cele două luni din an, aceștia ar putea trăi însă cu sentimentul că sunt supravegheați permanent. Într-un editorial publicat în „The New York Times”, Kim Lane Scheppele, profesor de Afaceri Publice şi Relaţii Internaţionale la Universitatea Princeton din SUA, atrăgea atenția că „În cazul în care Guvernul lui Viktor Orbán găseşte ceva ce nu e pe placul lui (şi nu există limită legală pentru aceste neplăceri), cei supravegheaţi pot fi concediaţi.” Tot prin această lege, cei aflați în ”vârful piramidei de putere” de la Budapesta sunt puşi la adăpost. Legea îi are în vedere doar pe diplomați, militari, judecători, procurori, precum și pe cei din aparatul administrtativ al guvernului, respectiv asistenţii şi secretarii lor. Lumea lui Orwell pare din ce în ce mai reală și ea se conturează tot mai aproape de noi. Dacă el, în romanul ”1984” punea problema modului cum va evolua tirania în statele comuniste, ne putem pune și noi întrebarea acum: oare supravegherea care se promovează, chiar în democrație, prin modalități tot mai sofisticate – inclusiv microciparea – nu reprezintă o formă de control global și instaurarea unui nou tip de tiranie? O tiranie pe care, în numele apărării unei democrații în suferință, o acceptăm tacit și progresiv, chiar fără a ne da seama.

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close