Stridența umanitară
Cine a urmărit duminică teledonul umanitar organizat de Realitatea TV la Hotel Hilton, a putut constata cât de mult influențează spectacolul sentimentele și deciziile noastre. Desigur, nu pe ale tuturor. Dar cu această ocazie s-a putut vedea cum se naște o mândrie a generozității, un orgoliu al mărinimiei, cum apare o concurență între personalități, afaceriști și VIP-uri în direcția dărniciei. Partea bună, din punct de vedere practic, e că s-a întâmplat așa. Tot respectul pentru toți cei implicați, atât organizatorii showului cât și donatorii. Realmente suma obținută e consistentă și cu siguranță va ajuta pe mulți dintre victimele tsunami.
Altceva este însă problematic. Cum de acești oameni care pot să doneze cu atâta mărinimie sume impresionante și atâtea instituții gata să se implice într-o solidaritate umanitară pentru a salva sinistrații asiatici, nu au procedat ca atare până ce nu s-a organizat un spectacol de binefacere? Contează atât de mult ca bunătatea să fie vizibilă, ca solidaritatea să ne fie fluturată ca un drapel pe ecranul televizoarelor? Avem sentimente umaniste ținute la naftalină pe care nu le scoatem decât dacă putem face impresie cu ele?
Dincolo de faptul că admir și apreciez evenimentul ca atare, mă întreb dacă lumea noastră e în măsură sa renunțe la frivolitatea spectacolului măcar atunci când e în joc bunătatea elementară și cele mai simple gesturi de dărnicie. Așa cum nu cred în dramele personajelor de telenovelă, nu pot să valorific până la capăt bunătatea afișată strident. A devenit cumva televizorul instanța transcendentă care ne validează personalitatea și ne pune calificativul pe frunte?
Repet, toți acești donatori sunt persoane admirabile, toți au făcut ceva bun pentru lumea în care trăim, însă mă gândesc că inițiativele anonime, bunătatea nerecompensată de publicitate arată mai atrăgător. Nu vreau eu să schimb nimic, însă vreau să îmi enunț teama că sentimentele cele mai profunde sau gesturile etice ar putea deveni instrumente în serviciul industriei showbizului. Eu m-aș simți descalificat de un sacrificiu personal afișat pe toate gardurile.
VIANU
