America, emigrarea și ardelenii

Cauze diverse, dar în mod pregnant cele socio-economice, au făcut ca de mai bine de un secol românii – mai ales românii transilvăneni – să emigreze spre continentul american, văzut ca un “tărâm al făgăduinței”.

Că nu a fost întotdeauna așa, transpare din corespondența lor purtată cu cei din țară, dar mai ales din articolele apărute în diverse publicații ale vremii, în care cei de acolo se întreceau să le dea sfaturi utile celor de acasă.

În 1881, statisticile oficiale nord-americane au înregistrat pentru prima dată 11 emigranți din teritoriile românești. Å¢i în Canada s-au stabilit români, dar primii dintre ei și-au făcut apariția aici între 1882 și 1918.

În marea lor majoritate, emigranții erau muncitori agricoli, care au lucrat la început la construcția de căi ferate și în agricultură.

Al doilea val poate fi considerat cel de după primul război mondial până în 1929, nefiind foarte consistent. Acesta a cuprins rude și prieteni ai celor deja stabiliți în Canada, unii dintre ei reușind să obțină slujbe în comerț sau în profesii care le-au permis accesul în rândul clasei de mijloc.

“Sfaturi utile” pentru românii din țară

“America e bună pentru oamenii tineri, care pot să mai învețe ceva și să progreseze aicea, pentru aceia care sunt mai în etate și părinți de familie, e mai bine să rămâie acasă”, scria abonatul cu numărul 3277(?), în articolul “Din America” publicat în “Foaia poporului”, din mai 1902.

Într-un alt articol, “Din pățaniile emigranților”, semnat N. Suciu și publicat tot în ziarul de mai sus, în aprilie 1903, acesta le scria celor din țară: “Înainte de plecare să-și iee un costum de haine de oraș și un cufăr de mână, nu cum vin mulți cu cioareci văpsiți negri, cu suman de lână, nici lungă, nici scurtă, cu căciulă de oi cu lână mare și o săculeață albă în bâtă. Pe aceștia englezii îi bat cu zăpadă, cu pietre sau îi huiduie. Care vin îmbrăcați bine și cu cufăr în mână, aceia nu pățesc rușine”.

Un alt român, pe numele său Vasile Greavu – cu experiență după mai mulți ani de ședere în America – în articolul “Către frații din toate părțile Americii”, publicat în “Foaia poporului”, din noiembrie 1905, le adresa românilor sfatul de a-și depune economiile “cu folos” la banca Colonial Trust Co., din Pittsburgh, deoarece – spunea el – “pot fi seduși de agenți nesiguri”.

Vasile Greavu, fost învățător în Topârcea Sibiului, era acum funcționar la banca menționată. Observăm, deci, că Greavu făcea, de fapt, reclamă băncii sale. Nicolae Suciu – un frecvent corespondent al “Foii poporului” – le atrăgea atenția celor din țară în articolul “Fiți cu grijă!” asupra faptului că, citez : “Vasile Russu din Å¢ăulia Mureșului a fost înșelat la un birou de schimb din New York. Băgați de seamă cu cine discutați și numai dacă este îmbrăcat bine!”

Util probabil, dar și plin de umor, se dovedește a fi sfatul lui V. E. Moldovan din Cleveland, publicat în “Foaia Poprului” din ianuarie 1911. Acestea le scria conaționalilor rămași în țară: “Pentru cei ce vor să-și caute norocul în America, să evite orașul, deoarece fumul nu le priește, căldura îl suge, povara îl rupe, mașinile îl taie, îl schilodesc și îl ucid. Să se facă fermieri, la țară e mâncare bună și locuință curată, acolo rămân sănătoși, întregi și frumosi, putând fi model și pildă bună la sătenii din comuna lor”. De atunci însă, preferințele s-au mai schimbat, altele sunt profesiile căutate în prezent peste ocean.

Al patrulea val. Oare ultimul?

Al treilea val este consemnat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și afluirea lui a durat până spre anul 1955. Motivele emigrării au fost, în principal, de ordin politic.

Al patrulea val poate fi apreciat ca fiind în perioada anilor ’70 și ’80, mulți dintre emigranți având o bună pregatire profesională.

Conform statisticilor oficiale canadiene, în 1986 erau înregistrați peste 60 000 de români – canadieni (origine unică sau multiplă), dar astăzi numărul lor este cu mult mai mare.

Referitor la românii care trăiesc în SUA, se estimează că aici își duc veacul peste 1 milion de americani de origine română. Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se află în orașele din nord-estul SUA – în statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania și la New York. Românii continuă însă să emigreze și în prezent, cu preponderență spre SUA și Canada, motivele fiind de ordin economic. Din păcate însă, deși suntem ca număr, a 20-a comunitate din cele 72 stabilite în SUA, spre deosebire de polonezi sau unguri, sunt puțini românii americani care reușesc să acceadă în sfera politicului și să facă lobby pentru România. Singurul caz recunoscut este cel cel al miliardarului american de origine română Martin Hooke, ajuns la un moment dat congresman.

Nicolae BALINT

La nivel național, cea mai veche organizație a românilor americani, Uniunea și Liga Societăților Române din America, grupează un număr de 32 de societăți fraternale din 15 state.

Activitatea acestor societăți este însă în declin, fiind orientată cu precădere către organizarea de evenimente cultural-etnice și, din ce în ce mai rar, către implicarea ceva mai activă în viața socială multietnică a localităților lor.

Componenta lor este îmbătrânită, iar numarul membrilor lor scade continuu.

Segmentul de comunitate ce alcatuiește componenta Uniunii și Ligii este din ce în ce mai mult afectată de „americanizare” și manifestă un interes scăzut pentru problemele romanești.

În prezent, activismul organizației se datorează, în principal, unui grup restrâns de persoane care perseverează în cultivarea relațiilor cu cercurile politice din Ohio și Michigan și reușește să impună atenției acestora unele acțiuni în sprijinul intereselor României. Ziarul Uniunii și Ligii – „America” – continuă să reprezinte o voce românească (deși este scris mai mult în limba engleză), bucurandu-se de prestigiul celor peste 90 de ani de apariție neîntreruptă.

Editarea lui este mai mult rodul efortului personal al domnului Petre Lucaci, care i s-a dedicat mai bine de 40 de ani.

O organizație creată recent, mai modernă și cu obiective, cel puțin în intenție, mai apropiate de conceptul american de lobby este Congress of Romanian Americams (C.O.R.A.). Înființată în anul 1990, la sugestia lui Richard Schifter – în acel moment asistent al secretarului de stat al S.U.A. – și a congresmenului Frank Wolf, care a insistat asupra necesității unirii organizațiilor românilor americani într-un comitet de acțiune reprezentativ.

Potrivit oficialilor de la „Imigration Canada”, după 1990 circa 3 000 de români, mai ales tineri, s-au stabilit, anual, în Canada (țară care încurajează multiculturalismul etnic/emigrația, prin intermediul Ministerului Federal al Emigrației și Cetățeniei, reprezentat și la nivel provincial)

Dacă primul și al doilea val cuprindeau mai ales țărani veniți din Transilvania, Bucovina și Dobrogea, ultimele reunesc români de diverse profesii din întreaga țară.

În prezent, în Canada trăiesc peste 100 000 de români și originari din România, potrivit unor surse neoficiale.

Cei mai mulți dintre etnicii români se află în provinciile Ontario, Quebec, Alberta, Saskatchewan, British Columbia și Manitoba. Orașele cele mai populate de români sunt: Toronto, Montreal, Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton și Hamilton.

Caracteristica principală a noilor veniți după 1990 este diversitatea de vârste și profesii, cele mai multe intelectuale, dar și unele legate de diferite meserii.