Tort cu rahat

Îmi cer scuze pentru aparența de a mă fi ancorat în materia opiniilor de bucătărie. Precizez, din capul editorialului, că nu am de gând să vă tulbur cu o nouă rețetă. Însă, nu pot lăsa fără comentarii (chiar succinte) desertul prezentat într-un comunicat din 16 februarie a.c. de către PNA. Conaționali, îl găsiți pe site-ul organului. Spre știință la toată națiunea.

Dacă textul ar fi avut implicații literare vizibile, m-ar fi tentat o analiză stilistică. Dar, în lipsa lor, mă rezum la una de bucătărie.

Izvorul și, totodată, fundamentul mesajului comunicatului constă în atenționarea publicului larg asupra mișeliei unor persoane „certate cu legea”. Expresia este una semnificativă… Dincolo de limba împănată cu așchii de lemn, parcă ne și imaginăm vreo două-trei țațe certându-se cu legea prin piață, între răsaduri și negustori în șlapi de plastic. Ce doresc să facă aceste persoane? Păi, vor cu disperare să inducă în eroare opinia publică, utilizând tot felul de mijloace viclene. Iar opinia (mânca-o-ar mama!), se pare că se și lasă purtată cu preșul. De aici, îngrijorarea PNA. Cu atât mai mult cu cât nu doar persoanele care s-au luat în gură cu legea acționează înspre ungerea cu ou și cu oțet a organului, dar (să vezi surpriză!), mai sunt și alte categorii sociale gata să le sufle și-n iaurt indivizilor acuzați.

Exemplele directe vor să facă din ideea principală a comunicatului una „beton”. Adică, procurorii-șefi ai Serviciilor Teritoriale Anticorupție Târgu Mureș și Oradea se simt amenințați, cu neamurile lor cu tot. Pentru a ilustra gradul de amenințare, ni se prezintă studiile membrilor de familie. În această (dez)ordine de idei, organul se lamentează că soția procuorului-șef Anticorupție Târgu Mureș, licențiată în jurnalistică și în drept, este scuipată în plină stradă. Din text reiese că de persoane necunoscute (dar cu glande salivare peste poate de active). La rândul lui, fiul aceluiași procuror-șef, cu știute studii de psihologie, suferă aceleași gesturi ori influențe nefaste. Tot din partea unor infractori necunoscuți. În calitate de cireașă pe tortul cu rahat, este făcută și apologia calităților procurorului-șef ale cărui „moralitate, profesionalism și modestie sunt recunoscute”. Nu ni se spune, însă, de către cine și cu ce ocazie. Iar nouă aceste amănunte ne-au scăpat până acum… Într-o cronologie bazată pe logică, mai trebuia să ni se precizeze și zbuciumul câinelui familiei care, nici el, nu-i prea voios în ultima vreme. Deoarece, cum iese din cușcă, cum este fugărit de confrații comunitari…

Avem un singur punct comun cu gândirea PNA. Că faza cu împrăștierea lichidului bucal nu este una care onorează. (Nici pe scuipător, nici pe scuipat.) Ne îndoim, însă, că lucrurile s-ar fi petrecut astfel cum sunt redate. Iar, față de multele texte neacoperite de realitate, date în eter sau puse pe hârtie de organ, suntem îndreptățiți să nu-l credem. În același context, este timpul să reamintim că și organul, prin stilul de cercetare, prin semnarea de mandate de arestare nelegale, prin abuzurile făcute, prin asocierea învinuiților cu rețele mafiote, prin răspândirea de știri despre cât de târfe sunt persoanele acuzate (potrivit strânsei conexiuni dintre sulă și Prefectură) nu a făcut decât să scuipe, iar și iar, oameni și familii. Și dacă ar fi să urmez exemplul comunicatului, ar trebui să spun că acțiunea de scuipare a fost direcționată înspre oameni cu studii la Paris (soldate cu calificativul „excepțional”), cu doctorate în drept, cu zeci de lucrări prezentate la seminarii ori conferințe în țară și străinatate, susținute în cu totul alte graiuri decât cel matern, cu aprecieri exprese scrise din partea unor profesioniști de talie internațională. Sau, pur și simplu, spre oameni care nu meritau un astfel de tratament din partea nimănui. Numai că, în ciuda eforturilor disperate, scuipatul organului n-a reușit să le atingă obrazul. Iar verticalitatea cu care s-au hotărât să lupte nu le-a îngăduit să se apuce de bocit public despre jenele psihologice prin care trec familiile lor, în case și pe uliță.

În fine, comunicatul ne sugerează, direct sau printre rânduri, să fim atenți la ce înghițim. Noi, populație, jurnaliști sau alte categorii socio-profesionale. Și să lăsăm lupta anticorupție pe seama organului. Cu încredere. Gen „dormi liniștit, PNA trudește pentru tine”! (Parcă am mai auzit asta undeva!…) Că altfel lipsim toată zbaterea organului de eficiență și s-ar putea să ne pară rău. Da’ rău de tot… Iar noi, cuminței cum suntem, ne conformăm. Și ne plasăm într-un loc fix, de unde îi putem sufla în ceafă.

de Andreea CIUCÄ‚