Treptele întelegerii spre poarta Raiului

Pe-un picior de plai

Pe-o gura de Rai

Daca însusi regele David, alesul lui Dumnezeu, a avut momente de ezitare si îndoiala când vedea cum cresc câstigurile nedreptatii fara ca Dumnezeu sa-i pede­p­seasca pe nelegiuiti, cu atât mai mult ceilalti oameni vor fi socotit cu usurinta rasturnarea valorilor ca o ”normalitate” profitabila. Pentru ei ar fi fost o prostie refuzul unor sanse de câstig, chiar fiind conditionate de derogari ale dreptatii si de încalcari ale poruncilor sinaite. Framântarile profetului aveau sa fie limpezite de Dumnezeu, nu verbal, ca în cazul dreptului Iov, ci vizual, dintr-o perspectiva cu totul deosebita…

„Pâna ce am intrat în locasul cel sfânt al lui Dumnezeu si am înteles sfârsitul celor rai” (Ps 72, 17).

Unicitatea acestui mare privilegiu de care s-a bucurat profetul David, de a fi primit în locasul cel sfânt al lui Dumnezeu, ne surprinde, ne bucura si ne îndeamna la o cât mai atenta si profunda întelegere a aplecarii Creatorului spre lumea Sa, unde omul trebuie acum sa lupte pentru a-si recâstiga locul pierdut. Lupta nu este deloc usoara, dar e plina de bucuria ca Îl avem calauza pe Domnul. În multe alte pagini ale Psaltirei sunt descrise locasurile ceresti, catre care se îndreapta cugetul si inima celor ce le cauta. Fericirea lui David de a le fi oaspete ni se transmite peste milenii print mirificul buchet de versete ale Psalmului 83, ce debuteaza astfel:

„Cât de iubite sunt locasurile Tale, Doamne al puterilor!” (Ps 83, 1)

Numele folosit de psalmist, Dumnezeul puterilor, este unul dintre multele denumiri ale Celui Ce este, cum S-a identificat cândva în fata lui Moise (Iesire 3, 13-14) El este si „Dumnezeul cel viu, Care a facut cerul si pamântul, marea si toate cele ce sunt în ele” (Fapte 14,15) De aici rezulta atotputernicia fara marigini a Creatorului întregului Univers, vazut si nevazut. Aceasta putere dumnezeiasca, necuprinsa de mintea omului, a încercat a fi definita de Sfântul Maxim Marturisitorul, care întelege pe Dumnezeu ca: „entitate de viata-facatoare si suprafiintiala; …temelie de-putere-facatoare si mai presus de toata puterea; (Filocalia II) Fireste ca magnitudinea coplesitoare a puterii dumnezeiesti i-a inspirat regelui David epitetul din primul verset ce continua cu descrierea dorului aprins catre Cel Ce este:

„Doreste si se sfârseste sufletul meu dupa curtile Dom­nu­lui; inima mea si trupul meu

s-au bucurat de Dum­ne­zeul cel viu” (Ps 83, 2)

Dorul aprins dupa salasurile Dom­nului, inspira poetului frumoasa alatu­rare de cuvinte, sfâr­seste sufletul meu, ca o imagine verbala a unei puternice trairi interioare, ce îl ridica pe cititor la înaltimi spirituale irepetabile. Versetul acesta a fost cercetat peste veacuri de multi iubitori ai poemelor regelui Da­vid, dintre care, iata comentariul Sfân­tului Ioan Gura de Aur despre curtile Domnului: „Daca veti merge la curtile regilor, acolo nu veti auzi vorbindu-se decât despre bogatie, putere sau glorie; nimic despre cele duhovnicesti. Doar aici, în casa lui Dumnezeu, auziti vorbindu-se despre suflet, viata, de ce anume ne-am nascut, de ce traim un anume timp pe pamânt, cum parasim aceasta viata si cum intram în cealalta”. Frazele culese dintr-o omilie rostita de Gura de Aur a Sfântului Ioan, se adresau credinciosilor însetati de învataturile dumnezeiescului ierarh care, în urma cu peste 1600 de ani constata preo­cu­parile, gândurile si conversatiile de la curtile princiare, centrate, ca si astazi, în jurul acelorasi efemeride: bogatie, putere si glorie, cu pacatele lor aferente: lacomia, mândria si slava desarta, vicii ajunse locuri comune într-o societate de consum ce se autodizolva în senzual.

Si continua psalmistul cu un verset lipsit de predicat, expus ca o nesfârsita cereasca consternare, în fata careia orice verb tace:

„Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împaratul meu si Dumnezeul meu” (Ps 83, 5)

Iconografia ortodoxa a ilustrat Altarele Domnului în picturile din cupola mare a bisericilor, dominata de Împaratul împaratilor, Iisus Hristos – Pantocrator, sub care sunt pictate cetele îngeresti savârsind Liturghia Cereasca a Bisericii Triumfatoare, de unde reverbereaza jos, în Biserica Luptatoare de pe pamânt, cântari dumnezeiesti, precum cele auzite si vazute de un alt profet, în ceruri: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pamântul de slava Sa ” (Isaia 6, 3) Oare cine cânta acest imn de slava, cunoscut noua din cântarile liturgice? Iata cuvântul profetului Isaia, pastrat în paginile Vechiului Testament: „L-am vazut pe Domnul sezând pe un tron înalt si maret; si casa Lui era plina de slava. Serafimi sedeau împrejurul Sau; fiecare avea câte sase aripi: cu doua îsi acopereau fata, cu doua îsi acopereau picioarele, iar cu doua zburau. Si strigau unul catre altul si ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin e tot pamântul de slava Sa” (Isaia 6, 2-3) Ca acest eveniment a avut loc, o afirma cu smerenie si cutremur însusi Isaia: „O ticalosul de mine, ca-mi tremura sufletul; ca fiind eu un biet om si având buze necurate si locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate, cu ochii mei

L-am vazut pe Domnul Savaot…” (Isaia 6, 5)

Interventiile

Creatorului în creatia Sa

Dumnezeu lucra corectarea creatiei prin alesii Lui care, dupa ce erau adusi în casa Domnului, primeau un mesaj si o mustrare, ce trebuiau transmise poporului cazut în pacate, spre îndreptare si revenirea la împlinirea normelor morale si religioase stabilite de Creator.

Mustrarile Domnului continua peste veacuri sa fie actuale, astazi mai mult ca oricând. Iata de ce se cuvine sa ne aplecam atentia asupra lor, cât înca mai este timp sa o facem, pentru a continua bine informati urcusul Împaratiei. Pentru a nu cadea în mreaja unor profeti mincinosi, din nefericire tot mai multi, sa avem grija de a ne pastra atentia în limitele învataturilor validate de Sfintele Sinoade Ecumenice, ale Sfintelor Scripturi si scrierile sfintilor parinti ai Bisericii; altfel riscam rataciri primejdioase, cum este secta pseudoreligioasa „Biserica Satanei”, înfiintata în 1966 la Los Angeles de Anton Luwey, numit si „profetul”, a carei mincinoasa doctrina afirma ca fiecare om e stapânit de Satana. Ritualul lor consta în orgii sexuale si manifestari macabre, orori ce au patruns si în România dupa 1989 si au dus la asasinatele odioase comise la Constanta în mai 1995 de catre trei sarmani tineri satanisti. Realitatea dureroasa cu care se confrunta România actuala, al carui spatiu sufletesc este atacat de slujitorii faradelegilor, nu doar cu armele violentei, ci mai cu seama ale perfidiei ce îsi ascunde intentiile distructive în spatele mastilor ”filantropice” si ”umanitare”, obliga la masuri de aparare a fiintei umane doritoare de liniste, pace si armonie, în limitele moralei crestine stabilite de Creator. Capacitatea de respingere a atacurilor diversificate si persistente ale nedreptatii împotriva Adevarului, depinde mult de cunoasterea si identificarea formelor de ispitire si înselare din arsenalul raului desfi­gurant, tot mai incisiv si agresiv, caruia îi slujesc, din nefericire, multi naivi, satisfacuti de rasplata otravita ce li se ofera în schimbul unor derogari ale constiintei de la legitatile decalogului.

Iata ratiunea incursiunii la locasurile Domnului, de unde imaginea realitatii terestre capata o alta perspectiva, ce dezvaluie exploratorului atent la viata sa si a cetatii, coordonatele de perceptie si de reactie la vicisitudinile vremii.

Imnele profetului David ne ghideaza minunat pe caile Domnului.

Alexandru Mihail NITA