TREPTELE MINUNILOR DIN BUCEGI

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de Rai

După deceniile de tiranie comunistă din România, ce au fost pentru mulți creștini un bun prilej de jertfă martirică și de sfințenie pe altarul Bisericii, iată cum libertatea, recâștigată după disoluția dictaturii marxiste, oferă credincioșilor o altfel de participare la planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Circumstanțele istorice, oricât de vitrege ar fi, nu vor putea niciodată să oprească înaintarea Bisericii Luptătoare spre limanul ceresc al triumfului lui Hristos, Biruitorul fărădelgilor bezmetice ale necredinței. Mai mult decât atât, începând cu prigoana primelor trei secole ale creștinismului și până la lagărele de exterminare de la Pitești și Aiud, ne-a fost dezvăluită taina ajutorului direct al Domnului, dăruit omului aflat în cele mai aspre și tragice condiții, pe calea mântuirii sufletului.

„Fericiți cei prigoniți

pentru dreptatea creștină”

Servanții comuniști ai satanei au închis mănăstiri și au prigonit mii de preoți și monahi, i-au condamnat la ani grei de temniță și muncă silnică pentru ”vina” de a fi trăit după legea lui Hristos; au surpat biserici și conștiințe sub tenebrele ateismului, dar au întărit, fără să știe, rezistența credinței sfințitoare a martirilor anonimi sau cunoscuți. Cele cinci decenii de opresiune anticreștină au germinat roade mi­nunate ce se văd astăzi la tot pasul în România statornică în credința, nădejdea și iubirea Domnului.

Când răul crește,

Dumnezeu înmulțește Harul Său

Sute de noi biserici, mănăstiri, schituri și capele au înflorit în România, iar numeroase din cele demolate de atei au fost reclădite. În Transilvania, rănită grav de tunurile lui Bukow, generalul morții, trimis de Viena habsburgică în nebuneasca încercare de a-i catoliciza pe români cu foc, lanțuri și ghiulele, multe din mănăstirile prăpădite au renăscut din ruinele secolului 18, spre bucuria oamenilor și Slava lui Dumnezeu. Lucrările Sale continuă unde sămânța găsește teren roditor în sufletele luminate de Duhul Sfânt.

Un asemenea loc s-a aflat în urmă cu zece ani sub Crucea de pe Caraiman, unde acum crește și înflorește, din porunca Fecioarei Maria către Părintele Gherontie, o nouă și mi­nunată floare din Grădina Maicii Domnului:…

Mănăstirea Caraiman, prelinsă parcă din cetățile cerului, spre care își întinde brațele măreața Cruce a Carpaților, străjerul de nădejde al României, la post pe meterezele Bucegilor. Acum, la al 8-lea an al mileniului trei, trăim bucuria deplină a grijii Creatorului pentru lumea Sa, și aici, pe Valea Prahovei, unde în câțiva ani a fost ridicată pe plaiul din jurul bradului cu șase brațe, Mănăstirea Caraiman, din dorința Maicii Domnului, călăuzitoarea încă din pruncie a Părintelui Ieromonah Gherontie, pentru împlinirea acestei misiuni umano-cerești.

Biografia părintelui este alcătuită dintr-un lanț de evenimente dramatice, începând cu nașterea sa în 1933, când mama lui s-a stins din viață, iar pruncul, socotit și el mort, a fost aruncat de moașa spitalului din Ruginoasa pe malul unei gârle, printre gunoaie. Salvat de o femeie ce l-a auzit plângând, a crescut în casa ei până în 1950, fără să fi fost botezat, nici înfiat și fără certificat de naștere, doar cu spe­ranța unei promisiuni primită de la „o tânără ce părea fără vârstă, cu chip de lumină, îmbrăcată cu straie mănăstirești” care i-a spus domol: ”Vei fi ocrotit!… Tatăl tău se va întoarce după un lung prizonierat”.

Misiuni dumnezeiești în

credințate unor prunci aleși

Cu uimire, recunoaștem în acest episod de viață cu totul deosebit, mari asemănări cu nașterea altui prunc, abandonat de maica sa într-un coșuleț din nuiele, pe apele Nilului, pe care a plutit până plânsetul i-a fost auzit de o prințesă salvatoare, în palatul căreia a crescut până la maturitate. Băiatul, ales, protejat și călăuzit de Însuși Dumnezeu pentru îndeplinirea unei misiuni istorice, anume eliberarea evreilor din robia egipteană, se numea Moise, autorul Pentateuhului, primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Relația lui directă cu Creatorul Universului a culminat cu primirea dumnezeieștilor îndrumări adresate omenirii pentru a-i rândui viețuirea în armonie și pace cu Dumnezeu.

Paginile Bibliei ne oferă minunate și adânci cunoștințe despre marea grijă a Domnului de ajutorare a omului prins în apăsarea din lumea divizată între bine și rău, lumină și negură, unde fiecare este liber să aleagă, fie risipirea anilor de viață, a trupului și inteligenței, în degradante plăceri ce sfărșesc mereu în boli, dureri și suferințe ce nu vor înceta nici după moartea trupului, fie bucuria vieții simple a iubirii, bunei înțelegeri, iertării, milosteniei și a rugăciunilor de mulțumire, recunoștință și slavă către Tatăl ceresc, călăuza noastră către recâștigarea Raiului pierdut. Așadar,…

„…din plinătatea Lui noi toți am primit, și har peste har” (Ioan 1, 16)

Revărsarea treptată a harului peste lumea slăbită de păcate, nu a încetat, ci continuă fără oprire, pentru că bun și milostiv este Domnul și nu își părăsește fiii și fiicele, le îndrumă și le crește ca un Părinte desăvârșit. Dacă Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul ne-a fost adus de Iisus Hristos. Iar Maica Sa, Maria, a auzit glasul îngerului care

i-a bine vestit: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine” (Luca 1, 28) Iată că din plinătatea harului Preasfântei Fecioare a primit în dar și Părintele Gherontie, odată cu „haina ca de foc” a sfântului botez pe care l-a primit abia la majorat. Această târzie înnobilare sufletească cu Taina Botezului, îngăduită de Dumnezeu datorită circumstanțelor cu totul deosebite ale nașterii și copilăriei, au prilejuit percepția pogorârii Duhului Sfânt în sufletul și în ființa lui, ca o „haină de foc” a fericirii cerești în urma căreia a devenit „alt om”, căruia i s-a arătat din nou Maica Domnului în pridvorul bisericii unde fusese botezat și i-a spus „cu glas îngeresc”: ââAi încredere și du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu ești ales pentru o misiune! AA.

Misiunea Părintelui Gherontie Puiu este aproape încheiată, dar minunea continuă sub ochii noștri, uimiți de măreția și bunătatea Domnului și a Preasfântei Maicii Sale.

Alexandru Mihail Niță