TREPTELE RAIULUI (27)

Pe-un picior de plai, / Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei trepte este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare: ACASA, la cerurile vesniciei unde ne asteapta.

Încheiam articolul dinaintea Craciunului cu promisiunea de a continua cu:

Treapta renuntarii

la împaratia lumeasca

Principiul renuntarii este esential si obligatoriu pentru a avansa pe Calea Adevarului si a Vietii catre Împaratia vesnica. Greu se desprind oamenii de cele lumesti, de bucuriile materiale si trupesti, ce ne sunt daruite de Dumnezeu, dar care, asa cum drept afirma Sfântul Apostol Pavel, “nu toate ne sunt folositoare.” Alegerea este întotdeauna personala, desi sfaturile nu lipsesc niciodata, mai ales cele rele, soptite de serpii alungati din Eden. Ce folos a avut Carol al II-lea când a parasit România în 1940 cu un tren de 12 vagoane pline de bogatii, risipite apoi printre strainii unde si-a sfârsit viata în chinurile cancerului ce l-a mistuit pentru pacatele lui, dupa un deceniu de la fuga din România? Cu aur si nestemate nu se poate cumpara nici sanatatea si nici nemurirea; dar cu credinta, nadejdea si iubirea în Dumnezeu se poate! A dovedit-o sora lui Carol, Principesa Ileana prin exemplul viu al vietii sale, un raspuns viu si devotat la chemarea Domnului.

Aminteam ca, acolo “unde creste pacatul, Dumnezeu înmulteste Harul”, principiu al echilibrului dumnezeiesc ce s-a manifestat cu o deosebita si putin cunoscuta amplitudine, în cazul nefericitei domnii a lui Carol al II-lea, grav patata de iresponsabilul act al parasirii familiei si tronului României, pentru satisfacerea patimei desfrânarii, a adulterului cu o femeie depravata. Dupa cum bine s-a spus ca “plata pacatului este moartea”, fapt cu prisosinta dovedit de sfârsitul regelui sperjur, aspru mustrat de popor si de regina mama Maria. Dar, la fel de adevarat este ca Domnul are grija de cei care se feresc de pacate si se apropie cu deplina credinta si nadejde de El, Creatorul “tuturor celor vazute si nevazute”, Care ne cheama si asteapta cu “îndelunga rabdare” raspunsul nostru. Principesa Ileana a fost dintre acele rarisime persoane care au renuntat la rangurile princiare si la privilegiile lor pentru a intra cu smerita convingere pe Calea lui Hristos, singura ce ne poate scoate din suferintele lumii pentru a ne duce la bucuria vesnica din ceruri. Nascuta în 1909 în România ca fiica cea mai mica a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, se casatoreste în 1931 cu Anton de Habsburg, Arhiducele Austriei, la Palatul Pelisor din Sinaia. Din casnicia aceasta se vor naste sase copii ce vor fi expulzati din România în 1947 dupa abdicarea regelui Mihai, nepotul printesei. Dupa trei ani toata familia se afla în Statele Unite ale Americii, dar arhiducle se întoarce în Austria. Urmeaza un divort, apoi, dupa ce toti cei sase copii au fost înscrisi la internatele unor scoli americane, Principesa Ileana ia hotarârea pe care o asteptase multi ani cu speranta si bucurie: renunta la viata princiara pentru a o începe pe cea monahala, si devine Monahia Alexandra ca un raspuns firesc la atractia suprafireasca a Lui Dumnezeu pe care o percepuse puternic în fiinta copilariei când vazuse cu ochii si auzise cu sufletul…

Chemarea îngerilor

Avem marea bucurie si privilegiul rar de a patrunde în lumea nevazuta a îngerilor, calauziti de descrierea celor traite aievea de Principesa Ileana a României, când era doar o fetita cu sufletul curat ca a îngerilor pe care i-a vazut tocmai pentru ca si ea era neprihanita ca roua cerului. Iata amintirea copilei, asezata în pagina cartii sale “SFINTII ÎNGERI”, scrisa dupa ani buni de cautari a sensului adânc al vietii, cautari stârnite de mesagerii Domnului: “Într-o zi, dis de dimineata, când aveam sapte ani,am vazut îngerii. Sunt tot atât de sigura azi cum am fost si atunci. Nu am visat, nici “n-am avut vedenii”. Stiu precis ca erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirata, nici înspaimântata. N-am fost nici macar înfiorata, ci teribil de bucuroasa. Am vrut sa le vorbesc si sa-i ating. Camera noastra, a copiilor, era luminata de zorii zilei si am vazut un grup de îngeri, stând în jurul fratelui meu mai mic. Eram atenta, altfel n-as fi putut auzi vocile lor. Purtau vesminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Parul le ajungea pâna la umeri si era diferit colorat, blond, roscat si brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, putin mai la o parte de ceilati, statea o fiinta cereasca. Mai înalt si nemaipomenit de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreapta purta o lumânare aprinsa. Nu parea sa apartina grupului de îngeri strânsi în jurul patului. El statea deoparte si astepta. L-am recunoscut a fi îngerul pazitor. Am observat apoi ca la picioarele propriului meu pat statea o creatura cereasca asemanatoare. Era înalt, vesmântul era albastru, cu mâneci largi. Parul era castaniu, fata ovala si frumusetea sa n-o pot descrie, pentru ca nu poate fi comparata cu nimic omenesc. În spatele lui aripile se înaltau lateral si în sus. O mâna era ridicata la piept, în timp ce în cealalta purta o lumânare aprinsa. Doar zâmbetul poate fi descris ca angelic; dragoste, bunatate, întelegere si siguranta izvorau din el. Încântata, am trecut peste cuvertura si, îngenunchind la capul patului, am întins mâna cu dorinta arzatoare sa-l ating pe surâzatorul meu pazitor, dar el a facut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor si a dat usor din cap. Eram atât de aproape de el încât îl puteam atinge cu usurinta. “Oh, te rog, nu pleca”, i-am spus, cuvinte la care toti ceilalti îngeri au privit spre mine si mi s-a parut ca am auzit un râs argintiu, dar de acest sunet nu sunt sigura, desi stiu ca râdeau. Apoi au disparut.” (Maica Alexandra – Principesa Ileana a României. “SFINTII ÎNGERI”, Ed. Anastasia 1992, pag. 301 – 302)

De la palat la manastire

Pe Principesa Ileana a României o cunoastem mai ales din marturiile biografice ale celor apropiati ai sai, dintre care Prea Sfintitul Ierarh Dr. Irineu Pop-Bistriteanul a întâlnit-o în vremea studentiei sale la Princeton University din Statele Unite, în 1968, când fosta printesa devenise Maica Alexandra, stareta Manastirii “Schimbarea la Fata” fondata de ea în Elwood, Statele Unite. Se cuvine sa subliniem ca pentru cumpararea terenului si începerea constructiilor manastirii Maica Alexandra si-a vândut coroana princiara batuta în aur si nestemate. Domnul o va îmbodobi cu o alta cununa din Împaratia Sa. Anii s-au depanat, iar în 1987 Monahia Alexandra termina cartea “THE HOLLY ANGELS”, unde finalizeaza în peste 300 de pagini cautarile de o viata a întelegerii cât mai adânci a relatiei dintre oameni si îngerii Lui Dumnezeu sau ai celor întunecati, ai ispitei”. Publicata în 1987 în SUA a fost tradusa în româneste de PS Dr. Irineu, însotita si de o ampla “Precuvântare” unde sunt exprimate câteva frumoase gânduri despre autoare: “Aceasta carte a Maicii Alexandra (“Sfintii Îngeri”) este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care L-a cautat pe Dumnezeu în toata viata ei, condusa de îngerii copilariei. Îngerii supusi Lui Dumnezeu sunt vazuti numai de aceia care sunt disponibili, curati cu inima, precum inima de copil este curata… Într-o lume materialista, care este totusi depanata cu rau si suferinta trebuie sa descoperim din nou învatatura autentica a Sfintei Scripturi despre Sfintii Îngeri. Continutul spiritual al întregii lumi îngeresti se comunica si înrâureste, fara îndoiala, continutul spiritual al lumii omenesti. Maica Alexandra a aratat cât de important este locul îngerilor în viata omului. Ea a întreprins un studiu biblic si patristic despre îngeri. Studiul este fascinant si actual, subiectul fiind mai relevant astazi decât, poate, oricând în istorie.”

Iata, asadar, cum din aceeasi familie, din acelasi loc si din acelasi timp, Carol s-a prabusit în tenebrele vesnice ale pacatelor grele pe care nu le-a spalat cu lacrimi, regrete si suspine în fata Lui Dumnezeu, iar sora lui Maica Alexandra a zburat la ceruri purtata de îngerii care ne însotesc toata viata pe fiecare din noi.

Sa luam aminte, pace si bucurie tuturor!

Alexandru Mihail NITA